Informatii importante despre medicamentele antiacide

Antiacidele sunt prescrise pentru controlul arsurilor gastrice, facand parte din categoria medicamentelor antiulceroase.

Recomandate in tratamentul mai multor afectiuni digestive (bola de reflux gastroesofagian, ulcerul gastroduodenal, gastrita, duodenita sau epigastralgia - durerile din partea superioara a abdomenului), antiacidele pot avea efecte secundare neplacute, mai ales in conditiile administrarii de lunga durata.

Antiacidele fac parte din clasa medicamentelor utilizate pentru tratarea afectiunilor produse de acidul clorhidric secretat de stomac, cu rol in descompunerea proteinelor. Stomacul, duodenul si esofagul sunt protejate de acidul gastric prin cateva mecanisme specifice.

Atunci cand secretia de acid este prea mare sau se instaleaza disfunctii la nivelul mecanismelor de protectie, mucoasele stomacului, duodenului sau esofagului sunt afectate de inflamatii sau ulceratii. Astfel, se instaleaza simptomele gastrointestinale, precum greata, durerile abdominale sau refluxul gastroesofagian.

Antiacidele reduc aciditatea de la nivelul stomacului si cantitatea de acid gastric patrunsa in esofag sau eliberata in duoden. Antiacidele inhiba si activitatea pepsinei, o enzima digestiva produsa de stomac si activata doar intr-un mediu acid, care poate produce leziuni la nivelul mucoasei stomacale, duodenale sau esofagiene.

Atunci cand sunt administrate pe stomacul gol, anticidele isi fac efectul intr-un interval de doar 20-40 de minute, intrucat acidul gastric este directionat catre duoden. Luate dupa masa (in aproximativ 1 ora), antiacidele actioneaza cel putin trei ore. Administrarea trebuie sa fie efectuata conform indicatiilor medicului curant, pe baza simptomatologiei fiecarui pacient si in functie de posibilele interactiuni cu alte medicamente.

Exista mai multe tipuri de medicamente antiacide, cu actiuni specifice, potrivite pentru tratarea diverselor afectiuni stomacale.

- Antiacidele pe baza de carbonat de aluminiu. Sunt prescrise si pentru tratarea hiperfosfatemiei (nivelul prea ridicat de fosfati in sange), impiedicand absorbtia fosfatilor in organism. Aceste antiacide pot preveni totodata si formarea calculilor renali.
- Antiacidele pe baza de carbonat de calciu. Sunt utile si in tratarea deficientelor de calciu.
- Antiacidele pe baza de oxid de magneziu. Trateaza si previn si carentele in magneziu.
- Antiacide pe baza de bicarbonat de sodiu. Neutralizeaza acidul clorhidric din stomac si inlatura in mod caracteristic senzatia de arsura, durere sau disconfort epigastric.

Unele tipuri de antiacide au o actiune mai puternica de neutralizare a aciditatii gastrice decat altele. Cele pe baza de bicarbonat de sodiu si oxid de magneziu se dizolva mai rapid in acidul stomacal, avand un efect mai prompt, in timpul ce antiacidele pe baza de carbonat de aluminiu si carbonat de calciu sunt dizolvate mai lent.

O alta diferenta intre diversele tipuri de antiacide este facuta de durata actiunii lor (intervalul de timp in care continua sa neutralizeze aciditatea gastrica). Bicarbonatul de sodiu si oxidul de magneziu prezinta cea mai scurta durata de actiune, in timp ce carbonatul de aluminiu si de calciu au cea mai indelungata actiune.

Ca orice alte medicamente, antiacidele nu sunt lipsite de potentiale efecte secundare. De regula, administrarea lor conform prospectului si indicatiilor medicului previne aparitia efectelor adverse.

Exista insa si cazuri in care unele tipuri de antiacide influenteaza tranzitul intestinal. Magneziul din compozitia acestor medicamente poate avea efecte laxative, pe cand compusii aluminiului pot cauza constipatie, pierderi de calciu sau acumulari ale metalului in organism, daca functia renala este alterata.

Consumate in doze mari si pe o perioada lunga de timp, antiacidele pe baza de carbonat de calciu pot favoriza productia prea mare de acid gastric la nivelul stomacului, in urma ingerarii hranei. Dozele mari de carbonat de calciu si bicarbonat de sodiu, administrate simultan, pot cauza sindromul Burnett, manifestat prin simptome precum durerile de cap, greata, irascibilitatea, slabiciunea corporala, hipercalcemia si alterarea functiei renale.

Antiacidele pe baza de compusi ai aluminiului trebuie sa fie consumate cu precautie de pacientii care au suferit recent hemoragii gastrointestinale superioare. In cazul persoanelor cu hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca si renala sau care urmeaza un regim alimentar fara sare, trebuie sa se acorde o atentie deosebita dozelor administrate de antiacide pe baza de bicarbonat de sodiu.

Medicamentele antiacide nu trebuie sa fie asociate cu consumul de citrice si sucuri acide, intrucat eficacitatea lor va fi redusa. De asemenea, antiacidele pot interactiona cu numeroase medicamente, precum antibioticele.

Antiacidele destinate tratarii bolii de reflux gastroesofagian (GERD) pot prezenta riscuri importante odata administrate pe termen lung. Aceste medicamente disponibile fara prescriptie medicala sunt asociate, mai nou, cu o predispozitie crescuta la instalarea adenocarcinomului esofagian.

Un studiu recent a observat ca pacientii care au urmat un tratament cu antiacide pentru controlul simptomelor acestei afectiuni pe o perioada mai lunga de 3 ani si fara supraveghere medicala si-au crescut de 6 ori riscul imbolnavirii de cancer esofagian.

Inhibitorii pompei de protoni, cea mai noua categorie de medicamente folosite in tratarea refluxului gastroesofagian, sunt foarte eficienti in eliminarea simptomelor bolii. Chiar si asa, o administrare a lor de lunga durata poate afecta densitatea osoasa, cred oamenii de stiinta. In aceste conditii, se pune problema unui risc semnificativ de fracturi ale soldului, incheieturilor si coloanei vertebrale.

Pentru reducerea riscurilor asociate cu administrarea pe termen lung a antiacidelor, pacientii trebuie sa respecte intocmai indicatiile medicale oferite de un specialist si sa evite automedicatia.