Tulburarea de stres post-traumatic la copii

Sindromul sau tulburarea de stres post-traumatic(PTSD) este o boala mentala si comportamentala ce apare dupa expunerea la un eveniment foarte traumatic. Exemple sunt razboiul, violenta fizica sau sexuala, accidentele rutiere, decesul unui membru de familie apropiat sau amenintarea cu moartea.

Primele observatii istorice legate de reactiile mentale in fata traumelor emotionale le gasim inca din Grecia Antica, PTSD-ul urmand sa fie asociat cu razboiul in timpul Primului Razboi Mondial unde se folosea termenul de shell shock. Sindromul de stres post-traumatic a fost descris sub acest nume prima data in Manualul de Diagnostic si Statistica al Tulburarilor Mentale, anul 1980.

Cu toate ca este descris ca un sindrom al soldatului, statistica ne spune ca femeile se afla la un risc mult mai crescut decat barbatii, studiile efectuate gasind ca motive principale expunerea mai frecventa la evenimente traumatice in afara razboiului (cum este violenta domestica) si diferentele neurobiologice dintre cele doua sexe.

Principala manifestare este retrairea evenimentului traumatic. Aceasta este asociata cu anumiti factori declansatori, de exemplu un soldat ce isi aminteste de o misiune traumatica cand aude exploziile de la artificii.

Asociate acestei boli mai sunt dificultatile legate de somn, cosmarurile, o stare de spirit asemanatoare depresiei. Acestea conduc la izolare sociala si, in consecinta, la dificultati in a incepe terapie si tratament.

Perioada copilariei este plina de intamplari ce pot afecta starea mentala a unui copil. Cu toate acestea, majoritatea copiilor isi revin pe deplin si isi continua activitatile in mod normal. Totusi, o minoritate pot trai evenimente foarte stresante sau prezinta o sensibilitate crescuta comparativ cu restul copiilor, ceea ce poate conduce la aparitia sindromului de stres post-traumatic.

Nu este necesar sa existe un eveniment major ce declanseaza aceasta tulburare, acumularea pe termen lung a unei stari emotionale negative datorata unor intamplari repetate, (cum este abuzul fizic zilnic sau hartuirea la scoala), pot duce la aparitia PTSD-ului.

Simptomatologia depinde de varsta la care s-a instalat boala, dar si de cauze. Copiii mai mici pot prezenta iritabilitate constanta, pot continua sa urineze in pat chiar si dupa ce teoretic au trecut de acea varsta. Fricile de intuneric sau de abandon pot fi amplificate, copiii reactionand fie mai puternic, fie intr-un mod mai apatic si izolat.

Copiii mai mari si adolescentii ce sufera de PTSD prezinta si sentimente normale ale acestei perioade in care exista un anumit grad de rebeliune. Comportamentul agresiv si distructiv, in special la baieti, este frecvent. Apare izolarea sociala in cadrul colectivului scolar si rezultatele scolare sunt slabe.

La toate varstele se pot observa tulburari de somn, cosmaruri, o stare de spirit apatica cu absenta emotiilor pozitive, asociata cu explozii de agresivitate sau iritabilitate. Daca sursa tulburarii este reprezentata de parinti, manifestarile pot fi intensificate din cauza absentei unui suport moral, a sentimentului de abandon sau tradare, si a posibilitatii abuzului constant la care este expus copilul.

Tratamentul este multimodal, fiind necesara abordarea problemei sub mai multe unghiuri pentru a asigura o recuperare cat mai completa. Primul pas inainte de a incepe terapia propriu-zisa este asigurarea sanatatii fizice a copilului. Spre exemplu, daca violenta domestica este cauza PTSD-ului, terapia poate incepe dupa ce se va lua legatura cu institutiile competente nationale.

Principala metoda de tratament este psihoterapia, medicatia fiind doar adjuvant pentru a asigura raspuns optim in cazurile cu manifestari de tipul depresie severa sau atacuri de panica frecvente.

Din fericire, in ultimii ani tratamentul PTSD-ului la copii si adolescenti s-a dezvoltat foarte mult fata de trecut, astazi existand terapii personalizate si construite in jurul nevoilor copiilor si nu doar adaptari ale strategiilor folosite la populatia adulta.

Un exemplu sunt aplicatiile de pe telefon si calculator ce permit tratamentul prin intermediul unui mediu de comunicare confortabil pentru copii, dar permit si interventiile de tip terapie cognitiv-comportamentala pe termen lung in absenta intalnirilor fata-in-fata cu un psihoterapeut.

Primul pas este protejarea copiilor fata de situatiile ce le pun sanatatea fizica in pericol, cum este malnutritia sau violenta fizica. Absenta acestora nu asigura o protectie completa, dar sunt necesare pentru un mediu de crestere si pentru o baza destinata eventualei psihoterapii.

Educatia parintilor joaca un rol foarte important, capacitatea de a recunoaste primele semne in orice problema, fie ea psihologica sau medicala, este esentiala.

Este importanta si interventia imediata in caz de evenimente traumatice de tip accidente rutiere sau dezastre naturale a unor consilieri si terapeuti antrenati pentru aceste situatii. Acestia pot aborda copiii prin discutii si activitati ce ii ajuta sa elibereze energia data de starea de soc si scad sansa de aparitie a PTSD-ului.

Bibliografie:
https://doi.org/10.1037/0002-9432.73.3.255

https://www.ptsd.va.gov/publications/rq_docs/V26N3.pdf

https://www.friendshipcircle.org/blog/2014/01/17/4-ways-to-prevent-post-traumatic-stress-disorder-in-children/