Tulburarea de identitate disociativa sau personalitatea multipla

Tulburarea de identitate disociativa apare atunci cand un individ are doua sau mai multe personalitati sau identitati distincte. Aceasta afectiune a fost anterior cunoscuta sub denumirea de tulburare de personalitate multipla.

Cel mai adesea, persoanele cu tulburare de identitate disociativa au o personalitate principala, care poate fi pasiva, dependenta si deprimata. In schimb, personalitatile alternative pot avea varste si genuri diferite si prezinta diferite stari, sentimente si preferinte.

Aceste personalitati preiau controlul in mod succesiv, transformand comportamentul unei persoane. Atunci cand o personalitate nu este folosita, ea disociaza sau se detaseaza si nu stie ce s-a intamplat cat timp a lipsit.

Simptomele impactului tulburarii de identitate disociativa asupra calitatii vietii unei persoane poate varia in functie de numarul de personalitati existente, de situatia lor sociala si de faptul daca au alte afectiuni de sanatate.

Cele mai frecvente simptome care apar la adulti sunt reprezentate de:

- Sentimentul de pierdere a timpului;
- Confuzie;
- Tulburari de memorie;
- Expunerea a doua sau mai multe personalitati, prin modificarea comportamentului;
- Sentiment de detasare, disociere.

Afectiunea poate sa apara si in cazul copiilor, iar simptomele includ:

- Prezenta viselor si amintirilor dureroase;
- Deficit de atentie;
- Convulsii, mai ales ca raspuns la traume sau amintiri neplacute;
- Schimbari neasteptate ale preferintelor alimentare, vestimentare, dar si a activitatilor.

Se considera ca tulburarea de identitate disociativa apare in copilarie, iar simptomele pot deveni mai severe odata cu trecerea timpului.

Disocierea sau detasarea reprezinta un mecanism comun prin care se incearca sa se faca fata stresului sau traumelor extreme, in special in copilarie. Tulburarea de identitate disociativa poate sa afecteze persoanele de orice varsta, etnie, sex si situatie sociala.

Cu toate acestea, cel mai important factor de risc in aparitia acestei afectiuni este reprezentat de abuzul fizic, emotional sau sexual din timpul copilariei.

Disocierea sau detasarea de realitate poate reprezenta o modalitate de protectie a personalitatii principale, astfel incat aceasta sa nu experimenteze o trauma psihica sau fizica.

In acest fel, o personalitate diferita suporta in schimb trauma, lasand personalitatea principala fara memoria evenimentului respectiv.

Tulburarea de identitate disociativa poate fi corelata cu alte afectiuni mintale, precum:

- Tulburarea de stres post-traumatic;
- Amnezia disociativa;
- Tulburare de derealizare/depersonalizare;
- Tulburarea acuta de stres;
- Anxietate;
- Depresie.

Atat adultii, cat si copiii sunt diagnosticati utilizand criteriile de diagnostic din Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mentale. De asemenea, medicul va solicita cat mai multe informatii si simptome despre persoana afectata de la persoanele apropiate.

Ulterior, persoana cu tulburare de identitate disociativa trebuie indrumata catre un specialist in domeniul sanatatii mintale.

Criteriile pentru diagnosticarea unei persoane cu tulburare de identitate disociativa sunt urmatoarele:

• Afisarea a minimum doua personalitati care sa perturbe identitatea, comportamentul, constiinta, memoria, perceptia, cognitia sau simturile persoanei;

• Existenta unor lacune in memorie, lipsind informatii personale si ale evenimentelor de zi cu zi, dar si a celor traumatice din trecut;

• Prezenta simptomelor care produc distragerea semnificativa de la mediul de lucru sau situatiile sociale;

• Experimentarea unor tulburari si comportamente care nu pot fi considerate parte a oricarei practici culturale sau religioase acceptate;

• Exista amnezie si comportamente haotice care nu sunt cauzate de consumul de alcool, droguri sau alte substante.

Pe langa aceste criterii, exista si alte teste utilizate pentru a ajuta la diagnosticarea afectiunii. Acestea includ interviul psihologic si metoda Rorschach Inkblot.

Odata ce o persoana este diagnosticata corect, tratamentul este esential pentru un trai normal.

Tulburarea de identitate disociativa este, cel mai adesea, tratata prin psihoterapie. Aceasta terapie se concentreaza pe:

- Educarea persoanei afectate cu privire la propria stare;
- Cresterea gradului de constientizare;
- Gestionarea emotiilor si a impulsurilor existente;
- Prevenirea urmatoarelor disocieri;
- Gestionarea relatiilor actuale, a factorilor de stres si a functionalitatii zilnice.

Studiile au constatat o imbunatatire a simptomelor la persoanele cu tulburare de identitate disociativa care au primit acest tratament. Scopul tratamentului nu este de a reduce toate personalitatile la una singura sau de a le elimina pe cele suplimentare.

Tratamentul are ca scop ajutarea tuturor personalitatilor sa traiasca si sa lucreze impreuna in mod armonios. De asemenea, se urmareste identificarea factorilor care produc schimbarile de personalitate.

Tulburarea de identitate disociativa are un impact semnificativ asupra sanatatii mintale, a relatiilor, capacitatii unei persoane de a lucra, dar si a vietii in general. A trai cu aceasta tulburare poate duce la frustrare, teama si izolare.

Multe persoane nu sunt diagnosticate pana nu devin adulte, acest lucru insemnand ca ar putea sa experimenteze ani de simptome infricosatoare fara sa stie care este motivul.

Personalitatile alternative ale unei persoane nu pot coopera intotdeauna intre ele. Atunci cand o alta personalitate preia controlul, aceasta se poate trezi intr-un loc necunoscut, fara a-si aminti cum a ajuns acolo.

Cu toate acestea, personalitatile pot fi invatate sa functioneze bine impreuna si sa ajute personalitatea principala sa faca fata situatiilor cotidiene.

Este posibil ca persoanele din jur sa nu observe schimbarile dintre personalitati, deoarece unele persoane cu tulburare de identitate disociativa au simptome usoare si nu afiseaza modificari vizibile.

In schimb, stigmatele sociale cu privire la aceasta afectiune exista, iar majoritatea persoanelor au auzit de tulburarea de identitate disociativa doar din cartile de fictiune si din filme. Trebuie cunoscut faptul ca sunt rare cazurile in care personalitatile alternative au devenit violente.

Durata punerii diagnosticului de tulburare de identitate disociativa este, de obicei, destul de lunga. De asemenea, aceasta afectiune este, adesea, insotita de alte afectiuni de sanatate mintala.

Stigmatul social poate afecta persoanele cu aceasta tulburare, ducand la anxietate, vinovatie, rusine si depresie. Din aceste motive, persoanele cu tulburare de identitate disociativa au un risc mai mare de auto-vatamare si sinucidere.

Diagnosticarea corecta si oferirea unui tratament prompt sunt aspecte extrem de importante si posibil salvatoare de vieti.

Sub tratament adecvat, persoanele cu tulburare de identitate disociativa pot observa imbunatatiri semnificative ale calitatii vietii, dar si reducerea celorlalte probleme de sanatate mintala.