Terapia orientata pe solutii

John L. W...si Jane E. Peller afirma ca terapeutii dezvolta modele de terapie pornind de la o intrebare initiala care se contureaza din experienta personala a terapeutilor cu o anumita categorie de clienti sau cu o anumita categorie de probleme.

Intrebarile formulate de terapeutii care dezvolta un anumit tip de terapie contin in ele presupozitii, de aceea atunci cand isi formuleaza intrebarile, ei pre-selecteza directii catre raspunsuri specifice, sau clase de raspunsuri.

Astfel, evolutia ideilor si a tendintelor din cadrul anumitor modele terapeutice poate fi urmarit prin intermediul presupozitiilor continute in intrebarile formulate initial.

Autorii citati mai sus mentioneaza ca de-a lungul ultimelor decenii, o serie de abordari au fost dezvoltate pentru a descoperi alternative la intrebarea Care este cauza problemei?.

In traditia psihanalitica de exemplu, cauzele au fost descrise ca: esec in depasirea unui stadiu al vietii, tulburari de personalitate, imagine de sine slab dezvoltata, conflicte nerezolvate, disfunctii sexuale, etc.

Abordarea psihiatrica descrie cauzalitatea ca pe un dezechilibru chimic, o predispozitie organica sau ca pe o boala, tulburare care are manifestari psihologice si comportamentale variate.

In traditia comportamentalista, problema poate fi descrisa ca fiind cauzata de o intarire, de obicei in cadrul familiei, care determina progresiv un comportament invatat si care, treptat se autoperpetueaza.

In timpul anilor 50, dupa nasterea ciberneticii, terapeutii au inceput sa formuleze o intrebare diferita, care a condus la alte raspunsuri.

O noua directie a inceput sa se definesca in momentul in care intrebarea initiala s-a modificat din Care este cauza problemei? in Ce mentine problema?

In modelul terapiei strategice promovat de haley si madanes problemele se mentin pentru ca ele sunt utile la conservarea functei familiei.

In acest model actiunile membrilor familiei sunt organizate in jurul problemei. Minuchin in modelul structural vede problemele ca fiind mentinute de anumite structuri familiale si coalitii.

In ultimii ani, se pune o intrebare diferita: “Cum construim solutiile?” care contine o serie de presupozitii: ca exista solutii, ca exista mai mult de o solutie, ca sunt construibile, ca noi (terapeutul si clientul) putem construi, ca noi construi sau inventam solutii mai degraba decat descoperim solutii, ca acest proces poate fi modelabil, flexibil.

Raspunsul la aceasta intrebare constituie modelul terapiei centrate pe solutii.

Acest model se bazeaza pe trei pasi:

- sa afli ceea ce doreste clientul,

- sa afli ceea ce merge si sa faci mai mult din ceea ce merge

- sa faci ceva diferit.

Terapia centrata pe solutii nu este o colectie de tehnici ci reflecta notiuni fundamentale despre schimbare, despre interactiune si despre atingerea scopurilor.

Ea se concentreaza pe solutii si nu pe ceea ce a produs sau a mentinut problema, se concentreza asupra prezentului si viitorului si nu asupra trecutului, si nu in ultimul rand are o viziune constructivista de natura interactionala (terapeut si client).

Exista 12 principii ale terapiei centrate pe solutii care au valoare pragmatica deoarece ghideaza gandirea si actiunea terapeutica.

Ele asigura libertatea de a fi creativ cu certitudinea ca suntem ghidati in actiunile noastre.

1. Avantajele concentrarii pozitive.

Concentrarea pe pozitiv, pe solutie si pe viitor va facilitata schimbarea in directia dorita.

Clientii isi vor forma reprezentari mentale despre ei insisi rezolvand problema.

Schimbarea in modul verbelor va indica terapeutilor ca au inceput sa se vizualizeze rezolvand problema.

Astfel se vor pune in situatia de a experimenta procesul pe care il descriu.

2. Exceptiile sugereaza solutiile.

Uneori oamenii raman blocati in cautarea unui singur tip de solutii si fac tot posibilul sa le aplice fara nici un rezultat.

Alteori considera ca situatiile “exceptionale” nu reprezinta solutiile reale deoarece nu sunt consistente.

Cautand si construind “exceptii” de la problema, incurajand ca aceste situatii sa se intample mai des, terapeutul ajuta clientul sa dezvolte sentimentul de control asupra a ceea ce parea o problema insurmontabila.

3. Nimic nu este intotdeauna la fel.

Schimbarile apar in permanenta fie ca dorim sau nu.

Heraclit afirma ca nu poti intra in acelasi rau de doua ori.

Lucrurile si evenimentele se schimba tot timpul.

Daca presupunem ca tot timpul au loc schimbari si ca pot fi create exceptii de la problema, putem incepe sa cautam acele momente cand cineva se comporta ca si cum nu ar avea probema pe care o are.

Ca terapeuti este necesar sa dezvoltam ochi si urechi flexibile in a percepe momentele in care problema sau comportamentele problematice nu exista.

Uneori clientii vin si ne prezinta un singur aspect al problemei lor.

Noi incercam sa vedem si alte aspecte si ii invitam in procesul examinarii acestor aspecte ale problemei. schimbarile au loc de fiecare data.

4. Schimbarile minore sunt generative (conduc catre schimbari importante).

Deseori clientii se prezinta cu o multitudine de disfunctii sau familiile prezinta o multitudine de probleme.

Multe cazuri insa se simplifica daca terapeutul ajunge sa recunoasca ca oamenii au obiceiul de a aplica aceeasi clasa de solutii la diferite probleme.

Modificand abordarea unei solutii la o problema, clientul se poate schimba in cateva alte situatii simultan.

Este de asemenea important ca abordand schimbari minore lansam ideea ca indiferent de natura problemei, se poate rezolva treptat, cu pasi mici dar siguri.

5. Cooperarea este inevitabila.

Clientii coopereaza intotdeauna. daca le intelegem gandirea si actionam in consecinta, cooperarea este inevitabila (de shazer, gilligan).

In acest model terapeutic pornim de la ideea conform careia clientii isi doresc o schimbare, respectiv o solutie la problema lor.

Aceasta abordare este opusa ideilor de genul: clientii sunt rezistenti la schimbare, ei chiar nu doresc sa se schimbe, le place problema lor, obtin un beneficiu din problema pe care o au, clientii isi neaga problemele.

In experienta autorilor aceste tipuri de credinte despre clienti nu ajuta in crearea de solutii sau in increderea in resursele clientilor. R. Bandler si J. Grinder afirma in workshopurile lor ca nu exista clienti rezistenti ci doar terpeuti inflexibili.

6. Oamenii beneficiaza de resurse (au tot ceea ce le trebuie pentru a-si rezolva problemele).

Datoria terapeutului este sa fie flexibil si sa faciliteze schimbarea clientului catre ceea ce doreste acesta, deoarece fiecare individ sau familie dispune de resursele necesare pentru a produce anumite schimbari.

7. Semnificatia si experienta sunt construite interactional.

Noi acordam o anumita semnificatie experientei si existentei personale iar aceasta semnificatie este diferita de la persoana la persoana.

Semnificatia este data de observatorul sau participantul la eveniment si nu invers.

Aceasta semnificatie difera de la persoana la persoana deoarece este incarcata de experientele anterioare ale fiecaruia.

Problemele, scopurile, solutiile au o anumita semnificatie care o data modificata duce la o modificare a experientei.

8. Actiunile si descrierile sunt circulare.

Exista o relatie circulara intre cum este descrisa o problema, ce actiuni adopta persoana in acele situatii, cum descrie acea persoana acele actiuni si rezultate, ce actiuni viitoare va intreprinde, etc.

De exemplu, daca un parinte descrie comportamentul copilului ca fiind rau, este mai mult decat posibil sa utilizeze pedeapsa ca raspuns.

Comportamentul ulterior al copilului va fi folosit ca feed-back pentru a judeca eficienta pedepsei.

Daca insa comportamentul ar fi descris ca experimentare de tip adolescentin si nu ca unul rau parintele ar putea ignora comportamentul fara sa mai apeleze la etichetarea de genul bun sau rau.

9. Semnificatia reprezinta raspunsul.

Semnificatia comunicarii noastre ca terapeuti reprezinta raspunsul clientilor la terapie.

Daca raspunsul este diferit de ceea ce credem noi ca ar putea fi solutia la problema, atunci semnificatia pentru noi ar putea fi ca trebuie sa facem ceva diferit in comunicarea abordata cu clientul.

Daca continuam sa primim raspunsuri de genul “da, dar..” inseamna ca trebuie sa schimbam ceva.

10. Clientul este expertul.

In acest gen de terapie scopul este sa ajuti clientul sa-si defineasca propriile obiective cat mai exact posibil.

Clientii sunt expertii a ceea ce isi doresc sa schimbe cat si in a determina asupra a ceea ce ei doresc sa lucreze.

Daca ei recunosc alte probleme in viata lor dar nu doresc sa se concentreze asupra lor in momentul respectiv este alegerea lor.

Daca noi ca terapeuti suntem constienti de alte probleme din viata clientului si consideram ca ar putea lucra asupra lor, putem sugera acest lucru, dar cu toate acestea sa ne concentram asupra a ceea ce-si doreste clientul.

In acesta situatie, distinctia intre client voluntar - involuntar este esentiala.

11. Unitatea.

Orice schimbare care va aparea pentru clienti va afecta interactiunile viitoare cu toti cei implicati.

In loc sa folosim etichete structurale sau sa ne concentra asupra unei structuri ca fiind cauza unei probleme, ne concentram asupra reflectarii procesului dintre cum un partener defineste situatia si ce face si cum celalalt defineste ceea ce a avut loc sau celallt a facut.

Este un proces circular, fara inceput sau sfarsit.

Pornind de la acesta concluzie putem firma ca orice schimbare in interactiune va atrage dupa sine schimbari in interactiunile viitoare.

De aceea nu este necesar sa lucram cu toti cei implicati intr-o problema deoarece modificarile produse la un partener vor atrage dupa sine schimbari la toti ceilalti.

12. Grupul de terapie.

Membrii dintr-un grup de terapie impartasesc acelasi scop si isi declara dorinta de a face ceva pentru a-l atinge.

Terapia orientata pe solutii (Solution-Focused Brief Therapy - SFBT) este o abordare terapeutica centrata pe identificarea si utilizarea resurselor si punctelor forte ale clientului pentru a gasi solutii rapide si eficiente la problemele cu care se confrunta.

Este caracterizata de optimism, orientare spre viitor si accentuarea pe ceea ce functioneaza in viata clientului, mai degraba decat pe analiza detaliata a problemelor sau a cauzelor acestora.

Acest tip de terapie este apreciata pentru eficienta sa, fiind adesea utilizata in situatii care necesita interventii rapide si eficiente, cum ar fi consilierea de scurta durata, interventiile in criza sau consilierea in scoli.

De asemenea, este potrivita pentru persoanele care sunt motivate sa faca schimbari si care prefera o abordare practica si orientata spre actiune.