Sindromul Ulise

Principalele schimbari care se produc in lumea moderna sunt determinate nu atat de politica sau economie, cat mai ales de miscarile demografice, de fenomenul migratiei care a luat o amploare nemaiintalnita in trecut. Printre consecintele acestui fenomen este sindromul Ulise, care descrie schimbarile ce apar la nivel psihic la persoanele care emigreaza.

Sindromul Ulise sau sindromul de stres cronic multiplu al imigrantului insumeaza un numar de simptome depresive, anxioase, disociative si somatoforme atipice care provin din expunerea la niveluri extreme de stres specifice procesului de migratie moderna. Nu este o tulburare mintala, ci mai degraba este o reactie fireasca de raspuns la nivelul de stres extrem aparut la migrantii care, de fapt, au o sanatate mintala normala.

Termenul a fost folosit pentru prima data in anul 2002 de psihiatrul spaniol Joseba Achotegui de la Universitatea din Barcelona. El a studiat acest fenomen in Spania, una dintre destinatiile preferate de migranti, inclusiv de catre cei romani. In urma acestui studiu, a estimat ca aproximativ 800.000 de imigranti in Spania sufera de sindromul Ulise. Desigur, acum numarul lor este mult mai mare, pe masura ce fenomenul migratiei a luat amploare. Numele sindromului provine de la legendarul erou Ulise care, dupa incheierea razboiului din Troia, care a durat 10 ani, a ratacit timp de inca 10 ani pe Marea Mediterana, infruntand multe obstacole si adversitati, inainte de a ajunge acasa, in Itaca, unde era rege si unde il asteptau sotia si fiul sau.

Nu toti imigrantii sufera de sindromul Ulise. Depinde, printre altele, de personalitatea si rezistenta la stres a fiecarui migrant, de conditiile emigrarii – daca tara este pregatita sa ii primeasca si sa le ofere un loc de munca, daca imigrantul isi lasa familia in tara sau emigreaza impreuna cu cei dragi, daca noul mediu este primitor si pregatit sa ofere ajutor, daca persoana dispune de suficienta capacitate de adaptare si de alti factori individuali.

Romania se afla pe locul 2 intr-o statistica a migratiei mondiale, dupa Siria, tara sfasiata de razboaie civile. Statisticile arata ca aproximativ 5 milioane de romani traiesc in Europa, in tari ca Spania, Italia, Marea Britanie si Germania. Migratia romanilor a inceput dupa 1990, dar s-a amplificat dupa 2007, odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana si posibilitatea de a calatori fara viza. O statistica din anul 2018 arata ca 9 romani pe ora parasesc Romania, anual insumand numarul de locuitori al unui oras cu o populatie medie. Desigur ca aceasta realitate are consecinte grave pentru demografia si economia tarii noastre, iar pentru cei ce parasesc tara exista inclusiv consecinte psihologice. Majoritatea migrantilor pleaca, temporar sau definitiv, din motive economice, cautand locuri de munca mai bine platite si conditii mai bune de munca si de trai.

Populatia Romaniei este din ce in ce mai imbatranita, din acest motiv natalitatea scade, forta de munca este din ce in ce mai redusa ca numar si mai putin calificata, iar economia sufera.

O alta categorie de migranti sunt tinerii care pleaca la studii. Multi nu se mai intorc in tara la terminarea studiilor, gasindu-si in afara oportunitati de job-uri care sa ii puna mai bine in valoare.

Integrarea migrantilor in noul mediu se face de cele mai multe ori cu dificultate, sindromul Ulise insumand aceste suferinte produse de eforturile de integrare si de lupta pentru supravietuire.

Sindromul Ulise se manifesta atunci cand imigrantul ajunge intr-o situatie limita si nu vede nicio cale sa proceseze aceasta situatie. Aceasta se intampla cand imigrantul crede ca este pe cale sa esueze sau sa ajunga intr-o situatie economica si mai rea decat inainte. Stresul creste pana cand persoana se simte intr-o situatie de blocaj. Atunci sindromul Ulise incepe sa se manifeste, incluzand:

-Un sentiment acut de instrainare. Simte ca si cum toti ceilalti ii sunt straini, ceea ce ii provoaca teama si un sentiment profund de vulnerabilitate.

-Stres si anxietate. Acest simptom este cel mai evident.Este o stare constanta de ingrijorare ca si cum ceva ingrozitor este pe cale sa se intample.

-Tulburari de somn.

-O stare de nesiguranta accentuata in prezenta altor persoane.

-Tristete permanenta. Le este dor de casa si de cei dragi si simt o suparare permanenta.

-Probleme de imagine de sine si de stima de sine.

-Noul mediu li se pare amenintator, ceea ce ii determina sa se izoleze si sa blocheze orice tendinta de a actiona.

-Probleme fizice: migrene, ameteli, greata, tulburari cardiace sau respiratorii.

Uneori, sindromul Ulise provoaca probleme serioase, cum ar fi diverse dependente datorate frustrarilor acumulate si a asteptarilor neimplinite. In astfel de cazuri, consultarea unui psiholog este necesara.

Sindromul Ulise nu este inscris in Manualul de diagnostic si clasificare a tulburarilor mintale –DSM-5 deoarece nu este considerat in sine o tulburare mintala, ci mai degraba o reactie normala a unui individ sanatos care se simte depasit si incearca sa faca fata intr-o situatie de stres extrem.

Desi uneori diagnosticul este unul fals de depresie, de tulburare de stres acut, tulburare de adaptare sau alte tulburari mintale, exista caracteristici specifice care deosebesc sindromul Ulise de aceste tulburari:

-Depresia. Desi dispozitia depresiva este asemanatoare, sindromul Ulise nu include alte simptome ale depresiei cum ar fi apatia sau gandurile despre moarte. Spre deosebire de cei ce sufera de depresie, imigrantii nu isi pierd motivatia de a lupta pentru a depasi situatia in care se afla si pentru a avea o viata mai buna, iar gandul la cei dragi ii face sa isi continue activitatea profesionala in ciuda tuturor adversitatilor.

-Tulburarea de stres acut. Spre deosebire de sindromul Ulise, care este provocat de expunerea pe termen lung la stresul toxic, tulburarea de stres acut este limitata in timp la o luna.

-Tulburarea de adaptare este caracterizata prin lipsa de proportionalitate intre intensitatea suferintei si gravitatea factorilor stresori. Totodata, functionalitatea sociala si profesionala este afectata in cazul tulburarii de adaptare. In cazul sindromului Ulise, este un raspuns adecvat care se manifesta prin anxietate, tristete, insomnie datorate stresului. In cazul sindromului Ulise nu exista probleme de functionalitate sociala sau ocupationala.

-Tulburarea de stres post-traumatic. Atat sindromul Ulise cat si tulburarea de stres post-traumatic sunt un raspuns la frica. Totusi, exista anumite diferente care pot usura gasirea unui diagnostic corect. In cazul tulburarii de stres post-traumatic exista ganduri si sentimente tulburatoare despre evenimentele traumatice precum si stres si comportament evitant fata de ceea ce are legatura cu trauma. Toate acestea nu se regasesc in cazul sindromului Ulise, dar in schimb sunt prezente izolarea sociala, discriminarea, prejudecatile si lipsa oportunitatilor, ceea ce nu se intalneste in cazul sindromului de stres post-traumatic.

Desi sindromul Ulise se afla la limita dintre normalitate si boala, poate fi interpretat ca fiind la limita functionarii mintale in afara zonei patologice. Totusi, o persoana cu sindromul Ulise se afla in situatie de risc de imbolnavire, pentru ca orice intensificare a factorului stresor existent poate conduce la declansarea unei tulburari psihice.

Nefiind o tulburare psihica, ci un raspuns la stresul provocat de emigrare, sindromul Ulise se remediaza odata cu indepartarea factorilor stresori. Dar cum stresul este provocat de emigrare, de schimbarea mediului si a conditiilor de viata, este greu de presupus ca imigrantii se vor intoarce in tara de provenienta pentru a fugi de stres.

Stresul schimbarii este un risc asumat. Dr. Achotegui care a descris pentru prima data sindromul Ulise compara situatia imigrantului cu o trestie de bambus care se indoaie in bataia vantului fara sa se rupa, dar care, cand vantul inceteaza sa mai bata, isi revine. Consilierea psihologica este solutia ca imigrantului sa ii creasca rezilienta, sa inteleaga situatia in care se afla, sa faca fata dorului de casa si de cei dragi si sa isi usureze procesul de adaptare. Din fericire, datorita tehnologiei moderne imigrantii pot primi consiliere psihologica online chiar in limba materna de la psihologi din tara, facand mai usoara integrarea.

In zilele noastre, emigrarea este, pentru milioane de oameni, un proces care provoaca un nivel de stres atat de intens incat depaseste puterea de adaptare a unei fiinte umane. Aceste persoane sunt supuse riscului de a suferi de sindromul stresului cronic multiplu sau sindromul Ulise. Pentru a studia fenomenul care este intr-o permanenta extindere odata cu cresterea fenomenului migratiei, dar si pentru a veni in ajutorul imigrantilor, la Londra s-a infiintat Institutul sindromului Ulise pentru migratie si sanatate mintala.

Personajul legendar Ulise era rege si erou. Dar cand oamenii obisnuiti trebuie sa se confrunte cu singuratatea, adversitati si pericole nebanuite si sa se comporte precum eroii, sa ne amintim ca totusi ei nu sunt decat fiinte omenesti cu frici, slabiciuni si vulnerabilitati.

Bibliografie

Achotegui, Joseba (2014). The Ulysses Syndrome: The immigrant Syndrome with Chronic and Multiple Stress.
Essex, Charles (2005-05-28). "Ulysses syndrome". BMJ: British Medical Journal..
• Rang, M. (1972-01-22). "The Ulysses syndrome". Canadian Medical Association Journal