Recunoasterea semnelor de tulburari de sanatate mintala in cazul copiilor

Tulburarile de sanatate mintala sunt mult mai frecvente la copiii mici, insa nu multe persoane realizeaza acest lucru. Din pacate, nu toti acesti copii primesc ajutorul de specialitate de care au nevoie.

Copilul dumneavoastra in varsta de 2 ani are crize de furie cu o durata mai mare de o ora? Arunca jucarii prin toata camera? Este zgomotos ori de cate ori va apropiati de el sau chiar incearca sa va muste?

Este acesta un comportament tipic sau reprezinta semnele unei probleme de sanatate mintala timpurie?

Copilul dumneavoastra in varsta de 7 ani nu vrea sa mearga la scoala sau vine in fiecare zi plangand acasa? Este posibil ca acesta sa fie doar un copil caruia nu ii place scoala sau aceste fapte pot sugera o stare de anxietate.

In cazul in care ati trecut prin situatii similare este normal sa va puneti intrebarea daca este necesar sa cereti ajutorul unui specialist in domeniul sanatatii mintale.

Un studiu recent e estimat faptul ca 7,7 milioane de copii - 16,5% la nivel national au cel putin o tulburare de sanatate mintala.

Cu toate acestea, aproximativ jumatate din acesti copii nu primesc niciun fel de tratament de specialitate pentru tulburarea lor, iar motivele sunt diverse.

Un specialist in sanatate mintala a explicat faptul ca nu este vorba numai despre lipsa accesului tuturor la acest tip de tratament de specialitate, ci a afirmat faptul ca multi parinti se confrunta cu probleme in recunoasterea anumitor comportamente ca simptome ale unei tulburari mintale, spre deosebire de simpla stare de nervozitate.

De-a lungul timpului s-au facut multe progrese in ceea ce priveste modul in care problemele de sanatate mintale sunt percepute, insa este un drum lung de parcurs pentru a ajunge la rezultate excelente.

Inca exista conotatii negative asociate tulburarilor psihice care descurajeaza oamenii sa recunoasca faptul ca au nevoie de ajutor.

O multime de parinti sunt ingrijorati cu privire la faptul ca diagnosticul pe care il primesc copiii lor va deveni o eticheta ce ii va urma pe parcursul adolescentei si maturitatii.

De asemenea, la nivel national ne confruntam cu un deficit de medici psihiatri pentru copii, iar acest fapt reprezinta o dificultate pentru parintii care doresc sa gaseasca o persoana potrivita cu care sa comunice.

Totodata, pot aparea si probleme de natura financiara, pretul psihoterapiei necesare in managementul majoritatii tulburarilor de sanatate mintala in cazul copiilor nu este intocmai accesibil pentru toate familiile.

Avand in vedere aceste bariere, nu este de mirare faptul ca foarte multi copii nu primesc ajutorul de care au nevoie.

In general, copiii cu ADHD sunt tratati, in principal, de catre medicul pediatru sau de medicul de familie, fara a fi nevoie de consultatia unui specialist in domeniul sanatatii mintale.

Profesionistii in sanatatea mintala includ psihiatrii, psihologii, asistentele psihiatrice si asistentii sociali clinici.

Este foarte important ca un medic pediatru care se ocupa cu dezvoltarea personala a copiilor si cu problemele de comportament sa fie interesat sa asigure ca tulburarile de sanatate mintala sunt depistate cat mai devreme posibil.

Ar trebui ca parintii sa invete sa depisteze aceste probleme ale copiilor la o varsta cat mai mica si sa identifice semnele si simptomele pe masura ce apar inainte ca acestea sa devina o criza.

Parintii au un rol foarte important in acest caz, ei trebuie sa ia imediat legatura cu un medic pediatru de indata ce observa schimbari ale comportamentului neobisnuite prevenind astfel avansarea bolii.

Printre semnele care ar trebui sa ingrijoreze parintii se numara:

- modificari semnificative ale dispozitiei: stare de spirit negativa persistenta sau stare de spirit care se schimba frecvent;

- modificari semnificative ale comportamentului, de exemplu un student de nota 10 care incepe sa obtina note mai mici;

- anxietate: frica excesiva sau ingrijorari nejustificate;

- pierderea interesului fata de socializare sau activitati pe care obisnuiau sa le practice;

- dificultati de concentrare;

- igiena personala precara;

- dificultati in initierea sau mentinerea relatiilor sociale;

- simptome fizice: dureri de cap, dureri de stomac, pierderea poftei de mancare, cresteri/scaderi in greutate.

Este foarte important ca medicul pediatru sa acorde o atentie deosebita problemelor legate de hranire si de interactionare cu ceilalti inca de la varste foarte mici.

Lipsa interesului de a merge la scoala sau de a participa la activitati de familie pot, de asemenea, reprezenta motive de ingrijorare.

Cateodata este foarte dificil pentru parinti sa faca diferenta intre semnele unei probleme de sanatate mintala si un comportament prost influentat de diferiti factori din exterior.

In acest caz, medicii recomanda ca parintii sa urmareasca 2 lucruri importante: gravitatea si durata.

In cazul in care comportamentul copilului dumneavoastra influenteaza intr-un mod negativ activitatile zilnice desfasurate la domiciliu sau la scoala, atunci poate fi vorba despre o tulburare de comportament.

Multi oameni considera ca toti copiii trec prin diferite faze, fapt ce ar putea justificare o schimbare a comportamentului, insa tulburarile psihice nu au un caracter tranzitoriu, iar daca modificarile de comportament persista mai mult de cateva saptamani, acest lucru reprezinta un semnal de alarma.

In cazul in care aveti intrebari si nu stiti cum sa procedati, trebuie sa va adresati, in primul rand, medicului pediatru care a urmarit dezvoltarea copilului dumneavoastra.

Medicii pediatrii nu urmaresc sa patologizeze o etapa normala de dezvoltare. De exemplu, o multime de parinti nu pot intelege faptul ca este normal ca uneori copilul lor in varsta de 2 ani poate sa muste.

Psihiatrii incurajeaza parintii sa discute cu medicul pediatru al copiilor lor despre problemele cu care se confrunta pentru a depisa din timp o posibila tulburare mintala si pentru a obtine sprijin atat la domiciliu, cat si la scoala si in comunitate.

In cazul in care va ingrijoreaza sanatatea mintala a copilului dumneavoastra nu ezitati sa cereti o mana de ajutor. De obicei, acesta este primul si cel mai greu pas, insa este unul foarte important pentru dezvoltarea sanatoasa a copilului.

Este de mentionat faptul ca o tulburare mintala nu reflecta sub nicio forma personalitatea unei persoane sau a celor aproapiati, a parintilor.