Psihologia crimei: cauzele comportamentului criminal

Lacomia, furia, gelozia, razbunarea, mandria; sunt doar cateva dintre principalele motive ce stau la baza comiterii de crime.

Unii indivizi decid sa comita o crima si planifica in avans fiecare pas, pentru a creste sansele de reusita si a reduce riscurile; acesti indivizi sunt cei care fac o alegere clara a actiunilor lor; Altii, comit crima din impuls, furie, teama. Pentru altii, crima este un stil de viata care le ofera mari recompense, admiratie si exaltare.

De-a lungul timpului, specialistii au incercat sa determine cauzele comportamentului social anormal, inclusiv comportamentul criminal.
Intunecarea gandirii, probleme neuronale si durere psihica severa: acestia sunt, conform specialistilor, principalii factori ce stau la baza acestui comportament.

Majoritatea crimelor comise de oamenii de rand au la baza un puternic instinct impulsiv - un moment de furie declansat de o insulta, datorie financiara, dragoste sau sex.

Mare parte sunt comise, sustin specialistii, de oameni care tind sa aiba un comportament nonconformist si nealiniat normelor sociale, in majoritatea timpului, ceea ce ar putea explica violenta extrema in momentele in care isi pierd cumpatul.

In cele mai multe situatii, o persoana care ucide nu are intentia de a comite aceasta actiune.

In cel putin 20% din cazuri, actioneaza pentru a se auto-apara.
In alte situatii, persoanele cu ganduri ucigase actioneaza indirect, convingand sau aducandu-si victima in starea de a comite suicid.

Impulsul de a ucide, este, se pare, universal, insa motivele care ii conduc pe femei si barbati la comiterea acestui act sunt variate si misterioase.
In unele cazuri, crima este dictata de probleme psihice ale individului; in altele, motivul pare a fi nimic mai mult decat o dorinta materiala.

In crimele savarsite in familie, motivele difera, de la neintelegerile dintre parteneri, pana la gelozie, suspiciune de adulter sau chiar prinderea in fapt a partenerului.

Pentru unele cupluri, obsesia si dependenta de partener sunt doi dintre principalii factori care duc, in cele din urma, la savarsirea de crima; partenerii nu accepta despartirea de persoana iubita si astfel, fie in urma unor confruntari, fie voit, ajung sa comita crima.

Frustrarea frecventa poate fi o sursa a comportamentului agresiv si poate lua multe forme, declansata fiind deseori de sentimentul de inferioritate fizica, sociala sau intelectuala.

Multi specialisti in comportament agresiv considera ca acesta este invatat, deseori prin observare, iar unii dintre ei sunt convinsi ca violenta prezentata la TV dezvolta tendinte violente atat in cazul copiilor, cat si al adultilor.

Violenta a fost utilizata ca tema in nenumarate opere de arta; spre deosebire de TV, specialistii considera ca expunerea violentei prin opere artistice nu are efecte negative la nivel de individ, ci mai mult, poate crea repulsie fata de aceste gesturi, poate invata populatia despre consecintele sale.

In toate teoriile si speculatiile referitoare la intrebarea "de ce comit copiii crime", raspunsurile nu difera cu mult fata de motivele care ii indeamna pe adulti catre acest gest. Cu putine exceptii, adolescentii sunt suficient de capabili sa inteleaga ca gestul lor este unul gresit.

- La fel ca si in cazul adultilor, unii adolescent ucid deoarece sufera de agresivitate cronica si nu isi pot controla impulsivitatea in anumite momente;

- Altii ucid ca raspuns la un istoric de ostilitate supracontrolata;

- Altii comit acest gest dupa perioada in care sunt coplesiti de sentimetul de victimizare si resentimente;

- Pentru altii, crima este un raspuns la un factor traumatizant pe care nu il mai pot tolera;

- In cazul adolescentilor imaturi si narcisisti, apare obsesia. Deprivati de dragoste sau recunostinta, se simt justificati sa foloseasca violenta;

- Mai putin comune, dar foarte dramatice, sunt cazurile in care crimele sunt comise de psihotici si indivizi care sufera de grave afectiuni psihiatrice care-i "rup" de realitate.

Este cunoscut faptul ca adolescentii au tendinta de a adopta comportamente riscante.

Studiile demonstreaza ca adolescentii nu au tendinta de a se considera invulnerabili sau invincibili, comparabil cu adultii; in schimb, sunt predispusi spre a se comporta ca si cum ar fi invincibili din cauza imaturitatii, impulsivitatii sau judecatii gresite.

Lipsa experientei si a responsabilitatii, nepasarea fata de eventualele consecinte ii determina sa se comporte indiferent si sa se implice in activitati riscante.

Valorile, anturajul si violenta

Valorile, atitudinile si educatia contribuie, de asemenea, in formarea unui caracter violent.
Multi copii au invatat sau au ajuns sa considere ca violenta este o metoda legitima de a rezolva probleme personale si conflicte intalnite in viata de zi cu zi.

Cand sunt, sau au impresia ca sunt provocati, au tendinta de a intoarce atacul, fara a incerca sa gaseasca si alte metode de rezolvare pe cale pasnica a situatiei, si mai ales, fara a se gandi ca actiunile lor pot avea consecinte grave sau chiar fatale.

De-a lungul timpului, conceptul de "respect" s-a modificat simtitor in randul noilor generatii.

In multe grupuri de adolescenti sunt folosite replici gen: "il respect daca si el ma respecta pe mine", sau justificari ale unor actiuni violente: "nu mi-a aratat respectul cuvenit".

Respectul a devenit astfel o "posesie", un titlu, o conditie. Deseori, orbiti de obsesia de a fi "respectati", tinerii ajung sa ucida din dorinta de a-si salva onoarea pe care nu au castigat-o sau nu au meritat-o niciodata.

Apararea onoarei interactioneaza frecvent cu dinamica grupului; dintr-o varietate de motive, adolescentii tind sa formeze grupuri cu o cultura proprie si sa manifeste atitudini ostile sau agresive la adresa celor ce nu se supun regulilor impuse de ei.

Ideea de sociopat a fost adoptata in anii '80 pentru a descrie un "ciclu de violente domestice" sau model regasit in istoricul familial.

Ciclul de violente descrie situatia in care un individ care s-a dezvoltat intr-un mediu caracterizat prin abuz sau comportament antisocial are tendinta de a aplica acelasi tratament copilului sau; acesta, la randul sau, se va conforma ciclului odata ce va deveni parinte.

Copiii neglijati sau abuzati sunt mai predispusi comiterii de crime pe parcursul vietii. In mod similar, abuzul sexual in copilarie duce, de multe ori, la transformarea victimei in agresor odata cu atingerea pragului de adult.
Neglijarea si abuzarea copiilor persista de multe ori de-a lungul multor generatii; astfel, ciclul de abuzuri, sociopatie si crime se repeta.

Pe de alta parte, copiii sustinuti si iubiti de parinti dezvolta inceredere persoanala, stima de sine si interes fata de mediul social; de regula, copiii din aceasta categorie au o alta viziune asupra relatiilor interpersonale si sunt mai putini predispusi catre violente, omucidere.

Cu toate acestea, in ultimele decenii, opinia publica nu a acceptat supozitia conform careia comportamentul criminal este determinat de afectiuni psihiatrice, ci mai degraba a considerat omorul ca fiind dictat de actiuni premeditate.

Studiile cu privire la originile tulburarilor antisociale de personalitate si influenta acestora in comportamentul criminal au dus la studierea gemenilor si a copiilor adoptati.

Gemenii identici prezinta aceleasi gene. Cercetatorii au descoperit ca gemenii identici sunt de 2 ori mai predispusi a avea acelasi comportament criminal fata de gemenii fraternali, care au gene similare, dar nu si identice.

Comform altor studii, copiii adoptati prezinta mai multe similaritudini - legate de predispozitia catre crima - in raport cu parintii biologici decat cu parintii adoptivi. Toate aceste cercetari indica existenta unei baze genetice in comportamentul criminal.

Tehnologiile medicale din ultimele decenii au permis avansarea cercetarilor legate de cauzele biologice ale comportamentului criminal.

Spre exemplu, in 1986 au fost identificate conexiuni intre creier si comportamentul antisocial; conform acestora, criminalii experimenteaza mai putine reactii la nivel cerebral in prezenta pericolului decat majoritatea indivizilor. O astfel de functie cerebrala, se considera, creste riscul de omucidere, criminalii fiind mai putin speriati de consecintele sau pedeapsa faptei savarsite.

Cu ajutorul Computerului Tomograf, RMN-ului si a Tomografului cu emisie de pozitroni (PET), cercetatorii au studiat activitatea creierului si inclinatia catre omucidere. Investigatiile au urmarit rolul neurochimicalelor - substante eliberate de catre creier pentru a activa activitatea organismului si a hormonilor - in influentarea comportamentului criminal.

Rezultatele au indicat ca un nivel crescut de serotonina - substanta produsa de sistemul nervos central ce are efecte asupra starii emotionale a indivizilor - descreste agresivitatea. Pe de alta parte, un nivel crescut de dopamina creste agresivitatea. Dopamina este produsa de catre creier si afecteaza rata batailor inimii si presiunea sangelui.

In prezenta dovezilor, cercetatorii s-au asteptat sa descopere, in cazul persoanelor care comit crime, o reducere a nivelului de serotonina si cresterea nivelului de dopamina.

Criminalii in serie

Cercetatorii au studiat si creierul criminalilor in serie, iar RMN-urile au relvat nivele crescute ale unor neurotransmitatori precum dopamina si scazute de serotonina.

Au existat si nenumarate cercetari ale sistemului limbic, parte a creierului care controleaza emotiile si comportamentul. Noi medicamente au revolutionat tratarea depresiei si chiar a comportamentului psihotic. Nimic insa nu a putut justifica crimele in masa.

Hormonii sunt substante care controleaza functiile organelor.
Cercetatorii au testat relatiile dintre hormoni, cum ar fi testosteronul, cortizolul si comportamentul criminal. Testosteronul este un hormon sexual produs de organele sexuale, care influenteaza dezvoltarea caracteristicilor masculine.

Studiile pe animale au demonstrat ca exista legaturi stranse intre nivelul de testosteron si comportamentul agresiv. Masurarea testosteronului in randul detinutilor din penitenciare a demonstrat, de asemenea, prezenta unor cantitati ridicate comparativ cu restul populatiei.

Cortizolul este asociat cu un comportament criminal. Nivelurile crescute de cortizol duc la cresterea cantitatii de glucoza din creier, pentru obtinerea unui plus de energie - situatie intalnita in momentele de stres sau resimtire a unui pericol.

Persoanele ce prezinta un nivel ridicat de cortizol au atentia mult mai bine dezvoltata si sunt mai active fizic; pe de alta parte, nivelul scazut de cortizol este asociat persoanelor cu probleme de concentrare, activitati fizice reduse si deseori, comportament antisocial, inclusiv agresiv.
Studiile pe adultii violenti au relevat un nivel scazut de cortizol.

Conform teoriilor sociologilor, majoritatea detinutilor din penitenciare au un nivel redus si foarte redus de educatie; multi dintre acestia nu stiu sa scrie si sa citeasca si nu au absolvit nici macar o scoala elementara.
Astfel, cele mai comune crime au la baza jafuri, spargeri de locuinte, talharii, trafic de droguri, furturi din magazine.

Lipsa unei educatii minime in randul acestei categorii are ca rezulate lipsa unui loc de munca si perioade lungi fara posibilitatea obtinerii unui venit lunar, ceea ce, inevitabil, conduce la cresterea infractionalitatii, finalizata, in multe situatii, cu omucidere.

Chiar daca in multe situatii, educatia ofera posibilitatea obtinerii unui serviciu si a unui venit lunar, nu intotdeauna combate efectele abuzului, saraciei sau altor factori restrictivi.

Grupul de apartanenta al unei persoane are o puternica influenta asupra deciziei de a comite crima. Spre exemplu, copiii ce apartin familiilor defavorizate, din dorinta de a compensa lipsurile si de a nu resimti diferente fata de tinerii din familii bogate - care de regula, ii exclud din anturaj, aderara la anumite gasti care sa le asigure un anumit respect, sentiment de putere si statut.

De regula, gastile sunt focusate pe obtinerea de bunuri materiale, prin frauda, talharii, trafic.

Anumiti factori sociali au puternica influenta in abilitatea unei persoane de a lua decizii. Drogurile si abuzul de alcool sunt astfel de factori. Impulsul de a comite o crima pentru a asigura nevoia de drog, influenteaza procesul de decizie.

Atat drogurile, cat si alcoolul se interpun gandirii lucide si judecatii si reduc inhibitia (regulile social-comportamentale), oferind individului un plus de curaj in comiterea unei crime. Sentinta de incarcerare are minima importanta pentru o persoana aflata sub influenta drogurilor.

Abuzul de substante si alcool cresc gradul de agresivitate al individului si riscul de comitere a unei crime, in situatii care victima nu are nicio relatie cu atacatorul; astfel de evenimente se pot petrece in baruri sau in spatii publice, in urma unor confruntari/conflicte, duse la extrem de cel afectat de consum.

Criminalistii apreciaza ca in aproximativ 30-50% din cazurile de crima, abuz sexual sau talharie, atacatorii se afla sub influenta drogurilor/alcoolului.

Totodata, multe dintre cazurile de violenta in familie sunt cauzate de un partener/parinte alcoolic. Nenumarate cazuri au la baza certurile intre parteneri sau masurile corectoare aplicate copiilor, in lipsa unei judecati lucide.