Mituri comune despre psihoterapie si adevarul din spatele lor

Numeroase mituri despre psihoterapie, nascute din lipsa informarii sau din falsa prezentare a acestei stiinte in mass media si cinematografie, reprezinta un obstacol major in solutionarea problemelor de ordin mental cu care se confrunta oricine intr-un anumit moment al vietii.

Consilierea psihologica se adreseaza tuturor si este practicata de specialisti care inteleg cu adevarat nevoile pacientilor, oferind solutii avizate de echilibrare psihica.

Adevarul din spatele miturilor comune despre psihoterapie va ajuta sa intelegeti mai bine beneficiile care survin de pe urma unui astfel de tratament medical.

Profesorii specializati in domeniul psihoterapiei isi invata studentii un concept de baza in intelegerea mecanismelor mentale, ilustrat prin sintagma un psihic normal este un psihic neinvestigat. Cu alte cuvinte, consilierea psihologica nu este necesara doar persoanelor diagnosticate cu boli psihice, de vreme ce fiecare persoana traverseaza perioade in care echilibrul psihic este perturbat de diversi factori interni si externi.

Ideile preconcepute despre psihoterapie va pot impiedica sa accesati un ajutor pretios de specialitate, care sa va protejeze sanatatea mentala pe termen lung.

Psihoterapia este necesara doar persoanelor cu boli psihice

O prejudecata comuna a oamenilor spune ca psihoterapia este un tratament de care au nevoie persoanele diagnosticate cu o boala psihica. In realitate, nu este nevoie ca cineva sa sufere de o tulburare mentala pentru a beneficia de psihoterapie, asa cum pacientii care frecventeaza cabinetele de consiliere psihologica nu poarta in mod necesar acest diagnostic.

Motivele pentru care oamenii apeleaza la ajutorul unui psihoterapeut sunt gestionarea mai eficienta a problemelor personale si a relatiilor interumane, combaterea stresului, lupta cu o suferinta personala sau autocunoasterea. Mai mult decat atat, consilierea psihologica este si o cale menita sa previna agravarea vulnerabilitatilor psihice si transformarea lor in tulburari mentale grave.

Psihoterapia dezbate problemele din copilarie

Sesiunile de consiliere psihologica nu presupun intinderea pacientului pe o canapea si depanarea amintirilor sale din copilarie, asa cum ne este deseori ilustrat in scenele filmelor. De altfel, tehnicile terapeutice reale au foarte putine lucruri in comun cu scenariile fictive din cinematografie.

Numeroase terapii actuale se concentreaza preponderent pe solutionarea problemelor din prezent si viitor, cu ajutorul unor instrumente recomandate de un specialist, pentru imbunatatirea relatiilor personale, gestionarea furiei sau un mai bun control al gandurilor si actiunilor.

Psihoterapia se urmeaza intreaga viata

Nimic mai fals, spun specialistii. In timp ce exista unii pacienti cu tulburari psihice cronice care culeg beneficii majore de pe urma unor sesiuni continue de psihoterapie prelungite pe luni sau ani, multe dintre problemele comune de ordin mental pot fi rezolvate in doar cateva saptamani de terapie cu specialistul potrivit.

De altfel, chiar si 1-4 sesiuni de consiliere psihologica pot aduce schimbari pozitive semnificative in viata, cu beneficii care depasesc simpla eliberare de stres si anxietate. Terapia pe termen scurt ajuta la imbunatatirea relatiilor cu cei din jur, perfectionarea abilitatilor de crestere si educare a copiilor, adoptarea unui stil de viata mai sanatos si dezvoltarea unei eficiente sporite in atingerea telurilor.

Psihoterapeutii doar asculta problemele pacientilor

Un alt mit comun despre psihoterapie transmite ideea ca acesti specialisti nu fac altceva decat sa asculte problemele pacientilor si sa ii intrebe, din cand in cand, ce senzatii experimenteaza in raport cu anumite ganduri si actiuni.

Chiar daca ascultarea activa a pacientilor este un element important al procesului terapeutic, psihologii stiu sa adreseze intrebari-cheie, sa scoata in evidenta detalii importante si sa creeze conversatii cu un continut si o structura adaptate nevoilor individuale ale fiecarui pacient.

Aceste discutii difera in functie de tipul terapiei alese. Cele axate pe gasirea de solutii cauta identificarea strategiilor care au functionat in trecut in rezolvarea problemelor pacientului. Terapia interpersonala ajuta la imbunatatirea interactiunilor cu cei din jur. Terapia cognitivo-comportamentala se concentreaza pe obiceiurile, reflexele si atitudinea pacientului in situatii cotidiene diverse etc.

Psihoterapia este foarte costisitoare

O alta prejudecata legata de psihoterapie se refera la costurile foarte ridicate, cand in realitate, sesiunile de consiliere psihologica nu sunt nicidecum un lux. Preturile percepute de specialisti sunt rezonabile, mai ales daca este vorba despre o terapie de scurta durata.

Oamenii care merg la psihoterapie sunt slabi

Daca acest rationament ar fi valid, ar insemna ca oamenii care merg la stomatolog sunt prea slabi sa isi trateze singuri problemele dentare. Din pacate, a avea o serie de probleme emotionale sau cognitive inseamna, in opinia multora, slabiciune si lipsa de caracter.

In spatele aceste prejudecati se afla o realitate contrara, intrucat a cauta solutii pentru problemele personale este o dovada de curaj si determinare in a actiona. A solicita ajutor specializat presupune mai multa tarie de caracter, decat a ramane pasiv in fata dificultatilor personale.

Specialistii spun ca multi oameni de succes, de la antreprenori de renume pana la castigatori ai premiului Nobel, au reusit tocmai pentru ca au primit ajutor de la mentori si psihologi.

Psihoterapeutii isi aleg meseria din cauza propriei labilitati psihice

Este drept ca cei mai multi psihoterapeuti aleg aceasta profesie dintr-un motiv personal, fie ca este vorba despre propria experienta terapeutica, fie ca la mijloc se afla o curiozitate aparte de a studia psihicul uman sau o dorinta aprinsa de a-i ajuta pe cei aflati in dificultate.

Insa oricare ar fi motivatia de fond, scopul ultim al activitatii unui psihoterapeut este sa isi ajute pacientii sa se vindece. Iar daca acest obiectiv nu este indeplinit, specialistul nu se va bucura niciodata de succes si va abandona, in cele din urma, domeniul in care activeaza.