Legatura dintre tulburarea ticurilor si ADHD

Tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) este cea mai frecventa tulburare de neurodezvoltare la copii si adolescenti. In tarile dezvoltate, 5-12% dintre copii si adolescenti sufera de ADHD. Tulburarea ticurilor (TT) este o comorbiditate frecventa la copiii cu ADHD, indiferent daca sunt tratati cu medicamente sau nu.

ADHD si ticurile se pot manifesta uneori impreuna, ceea ce ii determina pe cercetatori sa se intrebe daca cele doua sunt legate. Au existat diverse dovezi cu privire la faptul ca psihostimulantele cauzeaza si agraveaza sau nu TT la pacientii cu ADHD. Acest articol vorbeste despre cum sunt conectate cele doua afectiuni, ce alte probleme apar adesea in acelasi timp si cum pot fi tratate ticurile.

Miscarile repetate, bruste, sacadate si incontrolabile ale fetei, umerilor, mainilor, picioarelor sau ale altor parti ale corpului sunt semne ale ticurilor. Ticurile pot fi, de asemenea, vocale, cum ar fi: dregerea glasului, a adulmeca sau a sforai, a grohai, a tusi in sec, a pocni, a suiera, a latra sau chiar a rosti cuvinte sau fraze.

Aceste miscari si/sau sunete se pot intampla foarte des in timpul zilei, sau pot aparea doar din cand in cand. Ele tind sa se inrautateasca atunci cand o persoana este agitata, supusa unui stres fizic sau social, anxioasa sau foarte obosita. Cercetatorii cred, de asemenea, ca unele medicamente inrautatesc ticurile.

Tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) este cea mai frecventa tulburare neurocomportamentala la copii si adolescenti. In tarile dezvoltate, intre 5% si 12% dintre copii si adolescenti sufera de ADHD.

Aceasta tulburare de neurodezvoltare face dificila atentia si controlul impulsurilor. Chiar daca ADHD nu cauzeaza in mod direct ticuri, exista dovezi ca persoanele cu ADHD sunt mai predispuse sa le aiba. Pana la 80% dintre persoanele cu ADHD au, de asemenea, una sau mai multe alte afectiuni, cum ar fi tulburarea ticurilor (TT).

Persoanele cu ADHD vorbesc adesea prea mult, se agita si au probleme in a-si astepta randul. Ticurile pot aparea in unele cazuri cand cineva are aceasta afectiune. Acest cuvant poate fi folosit pentru a descrie actiuni pe care oamenii nu se pot opri sa le faca. Aceste actiuni pot fi ticuri motorii, cum ar fi miscarile repetitive ale membrelor, sau ticuri vocale, cum ar fi grohaitul sau dregerea glasului.

Persoanele cu ADHD pot avea uneori si alte probleme de sanatate. De exemplu, cercetatorii au descoperit ca intre 50% si 70% dintre copiii cu ADHD au si o tulburare de ticuri.

Sindromul Tourette (TS)

Sindromul Tourette este o afectiune genetica a sistemului nervos. Principalele semne ale sindromului Tourette sunt ticurile motorii si vocale. Sindromul Tourette este adesea legat de lucruri precum ADHD, TOC, probleme de comportament si dificultati de invatare.

Tulburare obsesiv-compulsiva (TOC)

Cercetatorii au descoperit ca persoanele cu TOC care au compulsii agresive si comportamente simetrice sunt mai susceptibile de a avea ticuri.

Afectiuni din spectrul autismului

Ticurile fetei, ale corpului si ale vocii sunt unele dintre comportamentele repetitive pe care le au persoanele cu autism. Intre 20% si 50% dintre persoanele cu ADHD se afla, de asemenea, in spectrul autist.

Un studiu din 2016 sugereaza ca ADHD, sindromul Tourette (TS), tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) si autismul pot avea cauze similare. Cercetarile arata ca exista probabil o legatura intre aceste afectiuni, care are legatura cu genetica. Intr-un studiu din 2021, cercetatorii au descoperit ca persoanele cu ADHD, TS, TOC si autism au in comun anumite gene.

Atunci cand un copil are atat ticuri, cat si ADHD, ADHD apare de obicei cu doi-trei ani inaintea ticurilor. De asemenea, ADHD poate aparea cu o serie de alte probleme de sanatate. Acestea pot include probleme de comportament si de invatare, cum ar fi dislexia, precum si probleme de sanatate mintala, cum ar fi anxietatea si depresia.
Persoanele cu ADHD au, de asemenea, o sansa mai mare de a avea sindromul Tourette sau o alta tulburare de ticuri.

Unii cercetatori nu sunt siguri daca stimulentele, care sunt cel mai frecvent tip de medicament utilizat pentru tratarea ADHD, agraveaza ticurile sau chiar le provoaca. Studiile arata ca la majoritatea copiilor care au atat ticuri, cat si ADHD, ticurile nu se agraveaza atunci cand iau doze mici sau moderate de stimulente.

Totusi, se pare ca exista un numar mic de copii pentru care acest lucru reprezinta o problema. Nu este clar daca stimulantele cauzeaza de fapt ticul sau daca doar scot la iveala ticuri care existau inainte, dar care nu erau inca vizibile.

Este, de asemenea, posibil ca in stadiile lor incipiente, tulburarile de ticuri sa arate ca ADHD. Asadar, este posibil ca ticul sa fi aparut indiferent daca copilului i s-ar fi administrat sau nu stimulente.

Ticurile sunt un simptom al ADHD si exista tratamente care pot ajuta persoanele cu ADHD sa le gestioneze. Tratamentele pentru ADHD si tratamentele pentru ticuri sunt diferite, asa ca este important sa obtineti tratamentul potrivit pentru fiecare afectiune.

De cele mai multe ori, medicamentele si terapia sunt folosite pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor ADHD. Acestea ii pot ajuta pe oameni sa lucreze mai bine in mediul lor. Medicamentele care contin stimulente sunt adesea prescrise, dar exista si optiuni care nu contin stimulente.

Tratamente pentru tulburarea ticurilor

Persoanele cu ticuri pot fi ajutate de cateva tipuri diferite de tratamente. Terapia comportamentala pentru ticuri este un tratament care include psihoeducatie, tehnici de relaxare si identificarea cauzelor ticurilor. Alte terapii utile includ terapia de inversare a obiceiurilor si expunerea si prevenirea raspunsului.

Ticurile pot fi, de asemenea, mai usor de gestionat cu ajutorul medicamentelor. In plus fata de noile neuroleptice/antipsihotice "atipice" mai noi, cum ar fi risperidona, neurolepticele "tipice" mai vechi, cum ar fi pimozida si haldol, sunt adesea folosite pentru a trata ticurile.

Clonidina si guanfacina, care sunt utilizate pentru a trata hipertensiunea arteriala, pot fi, de asemenea, utilizate pentru a trata ticurile usoare pana la moderate si pot fi mai bine tolerate decat neurolepticele.

Cercetarile au aratat ca unele medicamente pentru ADHD pot ajuta copiii care sufera atat de ADHD, cat si de tulburari de ticuri. Unele dintre acestea sunt: metilfenidatul, dextroamfetamina, clonidina si atomoxetina.

Unele medicamente ADHD sau doze pot agrava simptomele ticurilor la unii copii. In aceste situatii, un medic poate administra diferite medicamente si poate schimba dozele pentru a vedea ce functioneaza cel mai bine.

Chiar daca ar putea fi nevoie de incercari si erori, atunci cand copiii cu ADHD iau medicamente, ticurile lor se amelioreaza de obicei.

Ticurile nu sunt cauzate de ADHD, dar ambele pot aparea in acelasi timp. Persoanele cu ADHD au adesea si tulburari de ticuri, cum ar fi sindromul Tourette. Alte afectiuni, cum ar fi autismul si TOC, pot provoca, de asemenea, ticuri sau comportamente care seamana cu ticurile.

In unele cazuri, medicamentele pentru ADHD par sa joace un rol in declansarea simptomelor ticurilor, dar aceasta legatura trebuie sa fie studiata mai mult.

Bibliografie:
https://www.healthline.com/health/adhd/adhd-tics
https://www.medicalnewstoday.com/articles/tics-adhd
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5803563/
https://www.verywellmind.com/adhd-medication-20882