Legatura dintre spiritualitate si medicina

Spiritualitatea nu are aceeasi semnificatie pentru toti oamenii. Pentru unii poate insemna credinta in Dumnezeu si participarea activa in organizatii religioase. Pentru altii este vorba de experiente non-religioase care ii ajuta sa intre in contact cu sinele lor spiritual prin reflexie in liniste, timp petrecut in natura, yoga, meditatii sau rugaciuni personale. In general, in tarile industrializate, numarul persoanelor ce se identifica ca religioase scade, dar ramane in general ridicat in tarile mai putin dezvoltate. Dar atat persoanele religioase cat si cele non-religioase au, in majoritatea lor, diverse nevoi spirituale.

Timp de milenii, vindecarea era o practica spirituala. Medicina traditionala era practicata de vindecatori, samani si vraci. In evul mediu, bolnavii erau ingrijiti in manastiri. Mai tarziu, multe spitale au fost infiintate de institutii religioase si chiar si in zilele noastre in unele tari ingrijirile medicale sunt asigurate de spitale religioase si prin efortul misiunilor religioase. Viata religioasa si spirituala a comunitatilor constituie o resursa de sanatate pentru multe persoane din intreaga lume. De asemenea, si deciziile medicale sunt luate de catre multe persoane in functie de credintele lor religioase si spirituale.

Totusi, in secolul trecut s-a putut observa o tendinta crescuta de separare intre medicina si spiritualitate. Ingrijirea medicala s-a concentrat mai mult pe tehnologie si pe boala decat pe persoana. In multe spitale, ingrijirea spirituala este practicata sporadic, mai ales in cazurile de boli terminale. Personalul medical nu a fost instruit in institutiile de invatamant in legatura cu ingrijirea spirituala a bolnavilor. Abia in ultimii ani se incearca o reintegrare a spiritualitatii si medicinei, cum arata unele studii publicate recent in Jurnalul Asociatiilor Medicale din America.

S-a dovedit ca atentia asupra spiritualitatii a dus la un risc mai scazut de mortalitate, o calitate mai buna a vietii, o sanatate mintala mai buna, mai putin fumat, mai putin consum de alcool si droguri, mai putine simptome de depresie si comportamente suicidare mai putin frecvente.

Studiile au aratat ca, mai ales in cazurile de boli grave, spiritualitatea este importanta pentru multi pacienti. Nevoile spirituale exista si serviciile religioase sunt solicitate de catre bolnavi. Lipsa acestor preocupari este asociata cu o calitate scazuta a vietii.

In contextul unor boli grave, nevoile spirituale cresc. Este vorba despre frica de moarte, teama de pedeapsa divina, dorinta de a gasi sensul imbolnavirii si incercarea de a se conecta mai profund cu divinitatea. De exemplu, in spitalele universitare din Boston (din pacate, la noi nu exista astfel de inregistrari statistice), 51% dintre bolnavii de cancer au avut nevoie de ajutor pentru a-si depasi fricile, 42% pentru a gasi speranta iar 40% pentru a afla un inteles al bolii. Doar 7% dintre bolnavi s-au declarat ca fiind nereligiosi si fara nevoi spirituale. Intr-un alt studiu efectuat pe 727 pacienti de rase, etnii si religii diferite care au apelat la serviciile de cardiologie, medicina generala si neurologie ale centrului medical universitar Duke, 79% dintre ei au fost inregistrati ca avand cel putin o nevoie spirituala.

Chiar daca marea majoritate a pacientilor revin la religie si spiritualitate pentru a face fata bolii, multi gasesc intelesuri noi in suferinta lor si unii primesc ajutor efectiv in comunitatile spirituale care ii sprijina. Aceste studii arata cum spiritualitatea si religia sunt importante si prioritare in cazul bolilor grave, dar sunt oare suficiente pentru a depasi separarea dintre medicina si spiritualitate? Uneori medicii sunt nevoiti sa treaca peste convingerile lor si sa imbine stiinta medicala cu credintele spirituale pentru binele suprem al pacientilor.

Dr. Donn M. Schroder, presedintele Midwest Surgical Association, afirma ca rugaciunea poate imbunatati semnificativ rezultatele chirurgicale, conducand la schimbari pozitive masurabile, creand o legatura intre pacient, medic si divinitate. El spune: „Chirurgii care doresc tot ce este mai bun pentru pacientul lor trebuie sa utilizeze fiecare instrument disponibil si, pentru a-l cita pe unul dintre pacientii mei, rugaciunea este un instrument puternic”.

Se numesc miracole medicale acele evenimente neprevazute si inexplicabile, fara precedente medicale si in afara legilor naturii asa cum au fost evaluate de stiinta. Aceste miracole reprezinta adesea rezultate remarcabile, care sunt fie in afara asteptarilor medicale sau stiintifice cunoscute, fie descoperiri in stiinte medicale care apar impotriva oricaror previziuni.

Oamenii de stiinta conservatori subliniaza ca subiectele metafizice, care implica supranaturalul sau divinitatea, sunt, prin definitie, in afara domeniului stiintei. Cu toate acestea, in ultimele decenii, se observa o schimbare in intelegerea stiintei, bazandu-se pe descoperirile mecanicii cuantice, precum si pe recunoasterea semnificatiei vindecatoare a practicilor spirituale. In ultima vreme, tot mai multi oameni de stiinta sunt deschisi sa recunoasca faptul ca metoda stiintifica poate lua in considerare impactul fenomenelor metafizice sau supranaturale, deoarece acestea, cel putin, pot afecta rezultatele.

In timp ce majoritatea profesionistilor din domeniul medical se refera la miracolele medicale ca fiind fenomene inexplicabile sau imprevizibile, altii imbratiseaza o integrare holistica care include increderea in practica medicala, recunoscand totusi spiritualitatea ca o resursa substantiala pentru vindecare.

Cand dr. Eben Alexander, un neurochirurg profesor la Harvard si fost agnostic, s-a trezit in urma unei come cauzate de o meningita E-Coli, el a descris un eveniment care i-a schimbat viata. Nu numai ca indeplineste criteriile unui adevarat miracol medical, dar s-a si convertit de la necredinta la credinta si a scris si o carte intitulata Proof of Heaven, in care detaliaza calatoria sa in timp ce era inconstient. El explica evenimente care confirma pentru el ca Dumnezeu si sufletul sunt reale si ca moartea este doar o tranzitie. El afirma ca, in timp ce era in coma: „am comunicat direct cu Dumnezeu... faceam ceea ce fiecare suflet este capabil sa faca atunci cand isi paraseste corpul si ceea ce putem face cu totii chiar acum prin rugaciune si meditatie profunda”.

De altfel, multe persoane care au experimentat o astfel de revenire miraculoasa din coma sau din moarte clinica au trecut prin astfel de schimbari majore ale convingerilor si credintelor spirituale, devenind efectiv alti oameni.

O cercetare realizata de psihologul clinician american Lisa Miller, ale carei studii se concentreaza pe sanatatea mintala a adolescentilor, arata ca credinta religioasa - orice credinta religioasa - in adolescenta a fost asociata cu un risc mai redus cu 60% de a suferi de depresie, un risc redus cu 40% de a abuza de droguri sau alcool si o probabilitate redusa cu 80% de a face sex neprotejat. Ca un bonus suplimentar, adolescentii studiati au avut tendinta sa se descurce mai bine din punct de vedere academic. Pe baza acestor rezultate, multi ar putea argumenta ca noi, ca societate, ar trebui sa reexaminam ceea ce s-a pierdut prin renuntarea la credinta si la practicile religioase si spirituale.

Traditiile spirituale din intreaga lume au dezvoltat sisteme sofisticate care influenteaza si reglementeaza toate aspectele vietii umane. Multe dintre traditiile religioase ale lumii descurajeaza consumul de alcool sau droguri si subliniaza caracterul sacral al tuturor aspectelor persoanei umane.

Majoritatea religiilor traditionale pun accentul pe comunitate. Se stie ca indivizii izolati social sunt expusi riscului de probleme mentale si fizice mai mari. Multe dintre religiile lumii impun sprijinul comunitatii in toate punctele ciclului de viata: la nastere, casatorie, deces si in alte cumpene din viata, contribuind la bunastarea celorlalti. Dar Miller nu este prima care a facut astfel de conexiuni. Inca din anii 80, Jeff Levine, doctor in medicina si cercetator, a constatat, pe baza datelor statistice furnizate de catre Institutul National de Sanatate, ca persoanele religioase traiesc mai mult decat cele nereligioase, publicand, in 2001, constatarile sale intr-o lucrare intitulata “Dumnezeu, credinta si sanatate”. Atat el, cat si Miller au aratat ca rezultatele cercetarilor lor au fost intampinate cu ostilitate de majoritatea medicilor.

Tinand cont de evidente, se pare ca religia si practicile spirituale contribuie atat la sanatatea fizica, cat si la cea mintala. Trecand peste neincredere pe de-o parte si peste emotiile puternice pe de alta parte, se pot folosi aceste descoperiri pentru a ajuta oamenii sa ajunga la o stare mai buna de sanatate. Totusi, exista semne ca atitudinea se schimba, in mare parte datorita succesului practicii spirituale a meditatiei. Ca rezultat, cercetarile psihologice par sa ia practicile spirituale mai in serios.

Odata cu interesul sporit fata de cresterea personala si dezvoltarea spirituala, zona psihologiei a inceput sa se dezvolte, acum mai bine de 50 de ani, prin cercetarile efectuate de Carl Jung, Abraham Maslow si Stanislav Grof care au pus bazele psihologiei transpersonale care poate fi definita si ca psihologie spirituala sau psihologie a spiritualitatii.

Dar nu doar spiritul, ci si mintea omului aflat in suferinta are nevoie de ingrijire. Psihologii din spitale si clinici ajuta medicii si restul personalului medical sa inteleaga emotiile bolnavului, sa gestioneze durerile cronice, sa faca fata tratamentelor oncologice, depresiilor, anxietatii si altor tulburari mintale si sa sprijine recuperarea starii de sanatate.

Pentru unii, spiritualitatea este importanta si cand sunt bolnavi, si cand sunt sanatosi. Pentru altii insa, spiritualitatea se “activeaza” in momentul cand dau de un necaz, cum ar fi o boala grava, pentru ca ajutorul divin pare singura salvare. Si uneori chiar functioneaza. Nu ne intrebam daca este chiar interventia divinitatii sau doar puterea credintei, important este ca ajuta. Adevarul este ca miracole medicale chiar se intampla, astfel incat nu doar bolnavii, dar chiar si medicii stiu ca exista si altceva dincolo de stiinta medicala care intervine in restabilirea starii de sanatate, indiferent daca este vorba de divinitate sau imunitate.

Bibliografie

Balboni, T.A., VanderWeele, T.J., Doan-Soares, S.D., Long, K.N.G., Ferrell, B., Fitchett, G., Koenig, H.G., Bain, P., Puchalski, C., Steinhauser, K.E., Sulmasy, D.P., and Koh, H.K. (2022). Spirituality in Serious Illness and Health. Journal of the American Medical Association
VanderWeele, T.J., Balboni, T.A., Koh, H.K. (2022). Religious service attendance and implications for clinical care, community participation and public health. American Journal of Epidemiology
Alexander, Eben, Proof of Heaven: A Neurosurgeon’s Journey into the Afterlife (New York: Simon and Schuster), 2012, p. 161. [3] Schroder, Sonn M., “Midwest Surgical Association Presidential Address: Can Prayer Help Surgery?” The American Journal of Surgery (2011)
Schroder, Sonn M., “Midwest Surgical Association Presidential Address: Can Prayer Help Surgery?” The American Journal of Surgery (2011)
Jung, C. G. (1928). The spiritual problem of modern man. Collected Works, 10.
Miller, L. J. (Ed.). (2013). The Oxford handbook of psychology and spirituality. Oxford University Press