Isteria

Isteria este o tulburare mentala nascuta din anxietatea intensa, caracterizata de o lipsa de control asupra propriilor actiuni si emotii si de crize spontane insotite de izbucniri emotionale si stare de inconstienta.

Afectiunea poate sa apara la ambele sexe, insa este mai raspandita in randul femeilor cu varste cuprinse intre 14 si 25 de ani.

Denumirea de isterie a fost atribuita de medicul grec Hipocrate, de la termenul hystera, ce se traduce prin uter. In acea vreme, Hipocrate asocia simptomele afectiunii psihice cu deplasarea uterului unei femei in diverse regiuni ale corpului.

Abia la sfarsitul anilor 1800, isteria a ajuns sa fie privita ca o tulburare psihologica. Neurologul francez Jean-Martin Charcot folosea hipnoza pentru a trata femeile cu simptomele acestei boli. A urmat apoi studiul extins al isteriei derulat de Sigmund Freud si Josef Breuer folosind faimosul caz al Annei O., care a condus la dezvoltarea terapiei psihoanalitice.

Cele mai raspandite cauze ale isteriei sunt represiunea sexuala, obiceiurile pervertite de gandire si inactivitatea. Ereditatea joaca un rol central in cauzalitatea bolii istoricul familial in care exista cazuri de tulburari nervoase si educatia emotionala gresita din copilarie cresc susceptibilitatea in fata bolii.

Situatiile emotionale care pot declansa primele simptome ale isteriei pot fi trairile mentale intense, stresul, teama, ingrijorarea, depresia, traumele, masturbarea compulsiva sau suferinta din pricina unei boli indelungate.

Incapacitatea de gestionare a stresului poate conduce, in cele din urma, la isterie, in cazul in care exista si alti factori care cresc predispozitia la isterie, precum si la alte tulburari anxioase.

Expunerea la un nivel crescut de anxietate este o cauza primara a isteriei, de aceea persoanele care sufera de aceasta tulburare sunt sfatuite sa evite pe cat posibil sursele stresului in viata cotidiana.

Traumele trecutului, conflictele nerezolvate, abuzurile suferite in trecut si represiunile comportamentelor sexuale si agresive sunt alte simptome asociate cu debutul isteriei.

Simptomele fizice ale isteriei sunt

- crampele severe;
- senzatia de greutate in membre;
- sentiment puternic de constrictie abdominala;
- oftat frecvent;
- dificultati de respiratie;
- constrictia pieptului;
- palpitatii;
- sentimentul blocarii unui obiect strain in piept;
- umflarea gatului si a venei jugulare;
- senzatia de sufocare;
- durerile de cap;
- dintii inclestati;
- contractarea voluntara si generalizata a muschilor locomotorii;
- paralizie partiala;
- pierdere temporara a vederii sau vedea prin tunel;
- tulburari senzoriale, precum accentuarea simtului vazului, mirosului sau gustului;
- posturi nefiresti ale corpului;

Printre simptomele isteriei se mai poate numara si nevoia stringenta de a indeplini activitati riguroase, care sa elibereze pacientul de tensiunile mentale puternice. Daca un bolnav de isterie incearca sa strige, de pilda, poate constata ca este incapabil sa dea curs intentiei sale, intrucat tulburarea intrerupe activitatea sistemului musculo-scheletic in anumite momente intense.

In cazurile severe, se observa si alte simptome aditionale. Plansul zgomotos, pierderea incompleta a starii de constienta, umflarea exacerbata a gatului, batai cardiace tumultoase, contractie musculara involuntara, convulsii generalizate violente si miscari agresive. Proeminenta venelor de la nivelul gatului este des intalnita in isterie.

In categoria simptomelor psihice, intra

- instabilitate emotionala accentuata;
- slabire a vointei;
- dorinta de a primi afectiune si compatimire;

Un pacient cu isterie intrat in transa poate parea ca se afla intr-o stare adanca de somn, insa musculatura sa nu este nici pe departe relaxata. Instabilitatea emotionala si vointa slabita pot fi extrem de periculoase pentru un isteric, intrucat produc ganduri precipitate si dezechilibrate de natura depresiva. Odata ajuns in acest punct, pacientul poate face pasi drastici, care nu mai pot fi corectati ulterior.

Pentru a stabili un diagnostic, medicul psihiatru va analiza istoria simptomelor percepute ca fiind ingrijoratoare de catre pacient, urmand sa le compare cu propriile constatari din timpul psihoterapiei.

Inainte de adoptarea unui tratament de natura psihiatrica, prin stabilirea diagnosticului de isterie, se impun o serie de investigatii medicale care sa excluda ale posibile cauze ale simptomelor suparatoare

- analizele medicale de rutina (testele de sange, urina si materii fecale);
- radiografii;
- verificarea activitatii electrice de la nivelul creierului prin EEG;
- evaluarea nivelului de hormoni din sange, precum serotonina, dopamina si noradrenalina;

Terapia conventionala pentru isterie apeleaza la medicamente precum antidepresivele si anxioliticele, eficiente mai ales daca depresia si anxietatea coexista. Analgezicele pot fi administrate temporar pentru durerile de spate si cele musculare, migrene etc.

Tratamentul indicat in mod special in cazul isteriei este psihoterapia, menita sa incurajeze pacientul sa isi traiasca viata cu o atitudine pozitiva. Odata ce o persoana isi asuma o serie de strategii de adaptare, creierul nu va mai transforma tulburarea mentala intr-un simptom fizic, asa cum se intampla in somatizarea bolii.

Biofeedback-ul poate fi util in unele cazuri. Aceasta terapie include invatarea tehnicilor de meditatie si a exercitiilor de respiratie, care contribuie la inducerea unei stari benefice de calm la nivel fizic si mental.

Medicina alternativa ofera si ea solutii de terapoie in cazul isteriei, precum hipnoterapia, homeopatia, acupunctura si tratamentele naturiste.

Dezvoltarea unui mai bun autocontrol si inceperea unor activitati care mentin mintea ocupata sunt alte doua conditii necesare in gestionarea bolii. Miscarea regulata si petrecerea timpului in aer liber ajuta la recapatarea starii de bunadispozitie. Un corp tonifiat si o presiune arteriala optima previn declansarea atacurilor de panica.