Intelegerea si gestionarea insomniei idiopatice

Notiunea de insomnie idiopatica a fost un diagnostic distinct prin care se descriau dificultatile de somn care debutau in copilarie fara un motiv identificabil. Cu toate acestea, specialistii nu mai considera insomnia idiopatica o afectiune medicala sau considera ca acest diagnostic ar putea sa nu fie valid, asa ca au eliminat-o din Clasificarea Internationala a Tulburarilor de Somn.

In prezent, medicii considera ca simptomele caracteristice insomniei idiopatice fac parte din insomnia cronica sau din tulburarea de insomnie, care se refera la existenta unor dificultati persistente de somn cu o durata de cel putin trei luni.

Articolul de fata are ca scop prezentarea unor informatii valoroase cu privire la aceasta afectiune, incluzand manifestarile, cauzele si tratamentul asociat.

Insomnia idiopatica sau insomnia aparuta in copilarie reprezinta un diagnostic vechi de tulburare a somnului. Diagnosticul figura in editiile anterioare ale Clasificarii Internationale a Tulburarilor de Somn, dar incepand cu a treia editie s-a renuntat la el. Acesta presupunea dificultati pe termen lung in a dormi suficient, debutul fiind in copilarie. Din pacate, tulburarile de somn produc efecte negative asupra vietii de zi cu zi, in domeniul ocupational, academic, social, comportamental, familial etc.

Conform specialistilor, acest tip de insomnie este insomnia care nu se datoreaza unei cauze anume, cum ar fi anxietatea, alcoolul, cofeina sau modificarile de fus orar. Insomnia idiopatica nu este asociata cu alta tulburare de somn si nu este corelata cu afectiuni ale sanatatii mintale, consumul de substante sau de o afectiune medicala generala.

Editia a III-a a Clasificarii Internationale a Tulburarilor de Somn simplifica mai multe subtipuri de insomnie in trei mari categorii. Cele trei categorii sunt reprezentate de tulburarile acute de insomnie, care au o durata scurta, tulburarile cronice de insomnie, care dureaza mult timp, si alte tulburari de insomnie, acestea neindeplinind criteriile insomnilor acute sau cronice, dar avand o semnificatie importanta din punct de vedere clinic. Insomnia idiopatica se incadreaza la categoria insomniilor cronice.

Simptomele insomniei idiopatice sunt aceleasi cu cele regasite in definitia actuala a tulburarilor cronice de insomnie. Acestea includ dificultatile la adormire, dificultatile la mentinerea somnului (treziri frecvente, sau incapacitate de a adormi dupa trezire) si trezirea dupa perioade prea scurte de somn.

Pentru ca o persoana sa primeasca diagnosticul de insomnie cronica trebuie sa resimta simptomatologia in mod persistent timp de cel putin trei nopti pe saptamana, de mai mult de trei luni. De asemenea, nu trebuie sa existe nicio alta explicatie pentru instalarea simptomelor, cum ar fi consumul de substante, experimentarea unor efecte secundare ale medicamentelor sau asocierea unor altor tulburari de somn, precum narcolepsia sau apneea de somn.

Anterior se considera ca o persoana nu putea suferi de insomnie idiopatica daca o afectiune mintala, cum ar fi anxietatea, era responsabila pentru simptome. Aceasta situatie purta denumirea de insomnie psihofiziologica. Cu toate acestea, cea mai recenta definitie a insomniei cronice nu mentioneaza acest aspect. Asadar, o persoana poate avea in continuare insomnie cronica daca afectiunea de sanatate mintala coexistenta nu o explica in mod adecvat.

Deoarece nu exista teste specifice pentru insomnia cronica sau pentru cea idiopatica, medicii vor pune diagnosticul pe baza simptomelor persoanei in cauza. Totusi, pot fi efectuate anumite investigatii ce au ca rol excluderea altor motive ce ar putea sta la baza insomniei. De exemplu, un studiu al somnului ar putea exclude narcolepsia sau apneea de somn.

Diferentierea insomniei cronice de cea care este un simptom al unei afectiuni de sanatate mintala poate fi dificil de facut. Acest lucru poate fi valabil mai ales pentru copii, deoarece acestia pot avea dificultati in a-si explica gandurile si sentimentele.

In cazul in care diverse afectiuni, precum anxietate sau depresia, ar putea fi un factor, medicul ar putea indica spre o consultatie psihiatrica. De multe ori, gestionarea acestor probleme va veni la pachet si cu rezolvarea tulburarilor de somn.

Termenul „idiopatic” inseamna necunoscut, asa ca insomnia idiopatica s-ar referi la cazurile in care aceasta tulburare de somn ar surveni fara un motiv cunoscut. Totusi, expertii in somn inca dezbat daca oamenii pot avea cu adevarat insomnie fara o cauza reala.

Insomnia cronica are multe cauze potentiale, asa ca s-ar putea ca in unele cazuri, factorii etiologici sa fie pur si simplu foarte dificil de identificat. Printre cele mai cunoscute cauze ale insomniei se regasesc stresul, modificarile hormonale, adoptarea unui program neregulat de somn, sarcina si chiar viata langa un partener ce are tulburari de somn.

Persoanele care au dificultati persistente in a adormi sau in a ramane adormite ar trebui sa discute cu un specialist. Exista mai multe tipuri de insomnie si mai multe cauze posibile, iar acesta poate ajuta la identificarea lor si la gestionarea problemelor de somn.

Terapia cognitiv-comportamentala pentru insomnie este un tip de terapie pe care expertii au adaptat-o pentru cei cu dificultati persistente de somn. Aceasta consta in schimbarea si imbunatatirea convingerilor despre somn. Potrivit specialistilor, terapia cognitiv-comportamentala poate avea un impact similar cu cel al medicamentelor pentru somn, fara a provoca efecte secundare.

Terapia cognitiv-comportamentala pentru insomnie se axeaza inclusiv pe comportamentele care pot sustine somnul. Astfel, sunt promovate schimbarile in rutina zilnica a pacientilor, astfel incat somnul sa fie cat mai calitativ. De exemplu, poate fi limitata utilizarea aparatelor electronice pe timp de noapte sau poate fi evitat consumul de cofeina, alcool sau nicotina.

Consolidarea somnului este foarte importanta in cazul persoanelor cu insomnie. Mentinerea unor ore regulate de culcare si de trezire ajuta foarte mult. Tiparele de somn excesiv si de somn insuficient pot fi nesanatoase. Se recomanda evitarea perioadelor exagerate de somn, mai ales pe timpul zilei, deoarece acestea pot duce la insomnie in noapte urmatoare.

Tehnicile de constientizare si de relaxare sunt abordari ce ajuta la relaxarea sistemului nervos. Spre exemplu, meditatia pentru aproximativ 10 minute poate linisti mintea si poate pregati creierul pentru somn. Alte exemple de metode ce pot favoriza tranzitia catre somn sunt reprezentate de tehnicile de respiratie, relaxarea musculara progresiva sau yoga.

Medicii pot lua in considerare prescrierea de medicamente pentru somn atunci cand celelalte metode nu au functionat. Aceasta metoda este utila, dar poate veni la pachet cu efecte nedorite, asa ca este lasata de multe ori ca alternativa de rezerva.

Asadar, tratamentul pentru insomnia cronica poate varia in functie de cauza, incluzand diverse tehnici, terapii si chiar medicamente. Discutia cu medicul este foarte importanta atunci cand probleme de somn persista, deoarece acesta poate evalua eficient situatia, poate pune un diagnostic corect si poate oferi cele mai bune optiuni de tratament.

Bibliografie:
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyt.2021.683943/full
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519704/table/ch3.t36/
https://www.womenshealth.gov/a-z-topics/insomnia
https://europepmc.org/article/NBK/nbk554516