Este singuratatea un inamic?

Pentru unele persoane, singuratatea este un blestem, o umbra care ii urmareste tot timpul, chiar si in vise. Ce este singuratatea? Este o afectiune sau este un sentiment?

Singuratatea este un fenomen universal; viziteaza fiecare suflet uman la un moment dat, fara exceptii de varsta, clasa, cultura sau rasa. A fost exprimata de-a lungul timpului in arta, literatura si muzica.

Persoanele care se simt singure o descriu ca fiind dureroasa si este asociata foarte puternic cu sentimente de agresivitate, depresie, stima de sine scazuta si suicid. A fi singur pentru mai mult timp poate sa nu fie un lucru bun. Oamenii au nevoie de conexiuni intre ei, de legaturi, de dragoste.

Pentru fiecare om singuratatea are o alta semnificatie. Este greu sa descrii exact ce este sau cum de se simt in acel fel. Poate intrebarea mai potrivita este: Ce este singuratatea pentru tine? Totusi, exista o mica, dar semnificativa diferenta intre a fi singur si a te simti singur.

A fi singur inseamna a fi fara alte persoane in jur. O persoana se poate simti sau nu singura cand este fara alte persoane in jur, dar singura conditie importanta este ca in jur nu mai este alt om.

A te simti singur inseamna a-ti dori sa fii cu alte persoane, contact social, dar fara a fi capabil de a-l obtine. Multe persoane afirma ca se simt singure in mijlocul unei multimi, chiar daca sunt inconjurate de oameni.

In viata de zi cu zi, fiecare ar trebui sa petreaca timp de unul singur, pentru a-si revizui evenimentele zilei. Singuratatea este o parte importanta si integranta a vietii omului. Monahii si alte persoane religioase pretuiesc aceste momente de singuratate pentru rugaciune si meditatie cu Dumnezeu.

Deseori, omul crede ca daca a gasit persoana potrivita, a intrat intr-o relatie buna, nu se va mai simti singur. Omul nu are nevoie de ceilalti, ci doar de persoana potrivita.

Acea persoana speciala poate fi numita sprijin, cineva care ofera un simt al sigurantei, tarie si reasigurare ca lumii i se poate face fata. La sugari, mama este figura de suport.

Cand mama paraseste camera sau nu ofera copilului atentia de care are nevoie, sugarul plange dupa mama si este nelinistit. Acelasi lucru se intampla si cu un adult, care simte singuratate cand pierde sau ii este dor de figura de suport.

Omul cauta pretutindeni acea persoana pentru a se simti in siguranta. Acest tip de singuratate se numeste singuratatea izolarii emotionale.

Unii specialisti cred ca singuratatea este diferenta dintre cati prieteni are o persoana si cati prieteni isi doreste acea persoana sa aiba. Un om poate avea prieteni, dar poate ei nu ii sunt atat de apropiati pe cat si-ar dori sau isi doreste sa aiba mai multi prieteni.

Discrepanta dintre nivelul dorit si calitatea prieteniei si actualul nivel poate duce la sentimente de singuratate.

Timiditatea si singuratatea au o relatie foarte stransa una cu cealalta.

Una dintre cele mai mari obstacole pe care o au de depasit persoanele timide este de natura mentala. O persoana timida crede ca va fi respinsa daca se angajeaza intr-o conversatie.

Acest fapt poate fi cauzat de o experienta anterioara. O persoana timida, cand vorbeste cu cineva strain, nu stie ce sa spuna sau spune ceva nelalocul lui si poate fi exclus din conversatie.

O persoana timida poate avea probleme in a-si face noi prieteni, neavand abilitati de conversatie de baza. Cercetarile arata ca, in general, oamenii au tendinta de a-i ignora pe cei singuratici deoarece acestia se poarta ca niste singuratici. Multor oameni nu le plac persoanele care stau intr-un colt si nu vorbesc cu nimeni. Majoritatea oamenilor prefera persoanele prietenoase si care vorbesc cu toata lumea.

Singuratatea este mai mult decat dorinta de a avea companie sau dorinta de a face diverse lucruri impreuna cu altcineva. Singuratatea este un sentiment de alienare, de indepartare si de deconectare de celelalte persoane.

Daca o persoana experimenteaza singuratatea rareori, aceasta este generata mai mult de factori de mediu decat de factori individuali. O astfel de persoana se va simti singura doar in zilele lungi si ploioase in care nu are nimic de facut sau este plecata in concediu si duce dorul prietenilor ramasi acasa. Singuratatea este generata de situatia in care se afla persoana si de obicei nu dureaza foarte mult.

La persoanele care experimenteaza sentimentele de singuratate in majoritatea timpului, aceasta este o trasatura de caracter. Acest tip de singuratate urmareste persoana oriunde.

Oamenii pot experimenta sentimente de singuratate din mai multe motive si multe evenimente ale vietii sunt asociate cu aceasta.
Persoanele care au in mod constant sentimente de singuratate foarte dureroase pot gasi cauza acestora in evenimente ascunse profund in trecutul lor.

Lipsa relatiilor de prietenie din copilarie si adolescenta sau absenta fizica a persoanelor de referinta din viata lor pot fi cauze ale singuratatii de mai tarziu. Deseori, poate fi asociata si cu felul in care parintii nu au stiut sa trateze copilul asa cum acesta si-ar fi dorit.

Copilaria persoanelor singuratice a fost probabil dificila. Evenimentele din copilaria unei persoane influenteaza atat capacitatea acesteia de a forma relatii, cat si felul sau de a fi.

Sentimentele persistente de singuratate, depresia si mania sunt semne ca in viata persoanei respective exista probleme pe care ar trebui sa le rezolve. Sentimentele de singuratate pot aparea si dupa nasterea unui copil, dupa casatorie sau dupa orice alt eveniment disruptiv social, cum ar fi mutarea din orasul natal intr-unul universitar.

Singuratarea poate aparea si in cadrul casatoriei sau al altor relatii similare, apropiate, daca exista multa manie, resentimente sau daca afectiunea nu poate fi oferita si primita. Ea apare foarte frecvent, desi in mod normal are durata redusa, ca o consecinta a ruperii unei relatii, divort sau pierderea unei relatii de lunga durata.

In mod ironic, singuratatea apare mai frecvent in orasele mai populate. Desigur, aceasta apare si in comunitatile mai mici, dar numarul mare de cunostinte ocazionale cu care intra in contact un om care locuieste intr-un oras mare poate duce la ridicarea barierelor pentru interactiunea reala si profunda si la cresterea sentimentului de a fi indepartat si singur.

Cantitatea relatiilor nu este egala cu calitatea acestora. La inceputul secolului al XX-lea, familiile erau in mod obisnuit mai mari si mai stabile, divortul era rar si relativ putine persoane locuiau singure. In zilele noastre, tendinta este inversa: nu este ceva neobisnuit ca membrii familiei sa fie despartiti de sute sau chiar mii de kilometri.

Singuratatea cronica (diferita de singuratatea normala pe care orice persoana o simte din cand in cand) este o afectiune serioasa, amenintatoare de viata. Se asociaza cu risc crescut de accident vascular cerebral si afectiuni cardiace.

Persoanele izolate social au o calitate proasta a somnului, motiv pentru care refacerea lor este precara. Singuratatea este, de asemenea, legata de depresie, un factor de risc pentru suicid.

Unii filosofi au vazut singuratatea ca esenta fiintei umane. Fiecare om vine pe lume singur, calatoreste prin viata ca o persoana separata si moare singur, dar exista si ganditori care contrazic aceasta teorie.