Durerea psihogena

Durerea psihogena este un termen relativ vechi din medicina, si se refera la durerea ce apare nu in urma unui traumatism direct, ci in urma unei combinatii de factori.

Factorii care contribuie la aparitia durerii psihogene sunt factori de mediu, factori ce tin de sanatatea mentala, circumstante, diverse patologii si altele. Durerea psihogena isi are originea mai degraba la nivel cerebral decat la nivelul organelor.

Termenul de psihogen isi are originea din limba Greaca, unde inseamna produs in minte.

In trecut, durerea psihogena era atribuita unor valente negative, iar pacientii ce o experimentau erau deseori invalidati si discriminati din punct de vedere medical. Medicina moderna incearca sa exluda acest termen, din cauza istoricului negativ pe care il are.

Desi durerea psihogena nu are o cauza fizica directa, durerea este in continuare reala. Pacientii nu se prefac, nu mint si nu cauta atentie atunci cand se plang de o astfel de durere. Pentru acestia, durerea psihogena se simte ca si orice alt tip de durere organica.

Prin intelegerea durerii si a modului sau de aparitie, medicii si oamenii de stiinta pot diagnostica diferitele tipuri de dureri si patologiile indicate. Durerea este sustinuta si transmisa cu ajutorul sistemului nervos.

Creierul este un organ care nu are terminatii nervoase propriu-zise, insa este conectat, cu ajutorul nervilor, la terminatii nervoase diverse si numeroase din intreg organismal.

Creierul propriu-zis nu ar putea identifica niciun fel de stimul, inclusiv pe cei durerosi, fara nervi si terminatii nervoase.

Organismul uman are un proces specific de a detecta si a reactiona la factori nocivi.

Procesul cuprinde, pe scurt, etapele urmatoare:

1. Stimulii nocivi cauzeaza disturgere la nivel celular. Aceste leziuni celulare declanseaza eliberarea unor substante chimice specifice din tesutul afectat.

2. Sistemul nervos are receptori speciali pentru durere, numiti nociceptori. Acestia functioneaza asemanator detectoarelor de fum din casa dumneavoastra, detectand durerea si transmitand imediat un semnal de alarma. Semnalul de alarma ajunge la creier, care reactioneaza ulterior.

3. Creierul transforma semnalele primite in senzatia de durere.

In cadrul durerii psihogene, durerea poate aparea chiar si in lipsa semnalelor de la nociceptori. Acest lucru se intampla atunci cand creierul formeaza senzatia de durere, in lipsa semnalelor. Nocireceptorii se pot de asemenea activa spontan, in lipsa unui stimul dureros. In oricare dintre situatii, durerea este reala, insa nu respecta etapele unei dureri clasice, ci apare din cauza unor disfunctii undeva pe traiectul sistemului nervos.

Durerea este cu siguranta subiectiva, iar modul in care fiecare persoana o experimenteaza este unic. Acelasi nivel de durere poate da senzatii complet diferite pentru doua persoane. Multi factori influenteaza perceptia durerii, factori precum particularitati genetice, afectiuni medicale, obiceiuri.

Desi este o senzatie de care fugim cu totii, durerea are rol esential in viata fiecaruia. Durerea este un sistem de protectie pentru organism, in special atunci cand indica o leziune sau traumatism ce se intampla in organism. Este de asemenea un simptom cheie care ne spune ca suntem bolnavi si ca este nevoie de ingrijiri medicale.

Totusi, durerea poate cauza probleme atunci cand este cronica, perseverenta sau foarte severa. In timp, durerea cronica modifica structura si functia sistemului nervos, crescand sau scazand sensibilitatea receptorilor. Pot aparea alodinia (incapacitatea de a simti durere) sau hiperalgezie (perceptia exagerata a durerii).

Durerea psihogena nu are o cauza exacta, fiind mai degraba o combinatie de factori ce o produc. Acesti factori pot fi actuali sau pot fi lucruri ce s-au intamplat in ultimii ani. Acesta este un motiv in plus pentru care durerea variaza asa de mult de la persoana la persoana.

Modul in care ati experimentat durerea de-a lungul anilor influenteaza aparitia durerii psihogena, putand aparea la pacienti ce au trecut prin multe episoade de durere, la pacienti ce au trecut prin episoade putine, insa foarte intense, sau la pacienti ce nu sunt obisnuiti cu durerea organica.

Factorii principali ce influenteaza aparitia durerii psihogene sunt:

• Starea generala de sanatate a corpului. Istoricul de traumatisme fie recente fie din trecutul indepartat isi lasa amprenta asupra starii generale si puterii organismului.

• Mediul. Locul in care va aflati si ceea ce se intampla in jur pot avea rol major in cum simtiti durerea. Daca va aflati intr-o situatie in care va asteptati sa simtiti durere, acel mediu poate declansa durerea psihogena.

• Experientele si amintirile proprii. Exista lucruri sau situatii pe care le-ati mai experimentat si v-au adus durere la un moment dat. Astfel, chiar la multi ani dupa un astfel de episod si chiar daca nu va mai amintiti exact o astfel de situatie, durerea psihogena poate fi declansata de acelasi factor.

• Starea mentala. Puterea si abilitatea psihica de gestionare a emotiilor joaca un rol important in modul de perceptie a durerii si in producerea durerii psihogene.

• Factorii sociali. Istoricul social, traumele din copilarie si anturajul pot declansa durerea psihogena, daca au un impact negativ asupra sistemului nervos.

Toti acesti factori se cumuleaza si stimuleaza impreuna aparitia durerii psihogene. Acest lucru inseamna ca cu cat mai multi factori exista, cu atat este mai mare riscul de a avea durere psihogena.

La fel cum medicii nu mai utilizeaza termenul de durere psihogena cu acelasi inteles ca si in trecut, acestia nici nu o mai trateaza in acelasi fel.

In zilele noastre, planul de tratament include tratarea unui intreg si tratamente variate pentru problemele psihologice, emotionale sau comportamentale. Durerea cronica psihogena poate indica o afectiune a sistemului nervos din categoria patologiilor psihiatrice, patologii ce necesita tratament individualizat.

Optiunile de tratament includ:

• Terapie cognitiv comportamentala: cel mai comun tip de psihoterapie recomandat inclusiv pentru durerea psihogena.

• Terapie de grup. Experientele terapeutice impartasite cu alti pacienti cu durere cronica pot ajuta pacientii in propria situatie.

• Alte forme de terapie: exemplele includ meditatia, terapia prin hipnoza si terapia prin constientizare, tipuri speciale de terapie pentru care este nevoie de specialisti cu experienta.

• Fizioterapie: durerea psihogena, desi nu are o cauza organica, poate produce efecte fizice pentru care fizioterapia poate fi cu adevarat benefica.

• Tratament medicamentos: recomandat atunci cand apar anxietatea sau depresia, ca si consecinta a durerii psihogene.

Durerea psihogena reprezinta o durere la fel de reala ca si cea organica, produsa insa de intreruperea circuitului normal de functionare a sistemului nervos si a cailor de producere a durerii.

Tratamentul durerii psihogene include psihoterapie si alte forme de terapie cognitiva, fizioterapie si tratament medicamentos, fiind puternic individualizat pentru fiecare pacient.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/12056-pain-psychogenic-pain
https://www.psychiatryfortworth.com/blog/everything-you-need-to-know-about-psychogenic-pain