Dizabilitatea intelectuala sau retardul mintal

Dizabilitatea intelectuala, denumita in trecut retard mintal, se caracterizeaza prin inteligenta sau capacitatea mentala sub medie si lipsa unor competente necesare pentru desfasurarea normala a vietii de zi cu zi.

Persoanele care sufera de dizabilitate intelectuala, de obicei, pot acumula noi abilitati, dar mai lent decat altele.

Exista diferite grade de dizabilitate intelectuala, de la usoara pana la profunda.

La persoanele care sufera de dizabilitate intelectuala exista deficiente in doua domenii:

- functionarea intelectuala - se refera la capacitatea unei persoane de a invata, de a fi motivata, de a lua decizii si de a-si rezolva problemele. Coeficientul de inteligenta este masurat printr-un test special. Punctajul pentru o persoana cu o inteligenta medie este de 100, in timp ce in cazul uneia care sufera de dizabilitate intelectuala, acesta coboara sub 70.

- comportamente adaptative - acestea sunt abilitati necesare pentru desfasurarea normala a vietii de zi cu zi, cum ar fi posibilitatea de a comunica eficient, de a interactiona cu ceilalti si de a avea capacitatea de autoingrijire.

Pentru a evalua capacitatile adaptative ale unui copil, specialistul le va compara cu ale altora de aceeasi varsta. Vor fi observate comportamente cum ar fi abilitatea copilului de a se hrani, de a se imbraca, cat de capabil este copilul sa comunice cu ceilalti si sa inteleaga ce i se transmite, modul in care interactioneaza cu familia, prietenii si alti copii de aceeasi varsta.

Dizabilitatile intelectuale afecteaza la modul serios doar 1% din bolnavi, iar in cazul a 85% dintre acestia, dizabilitatea intelectuala este usoara, fiind prezenta o lentoare comparativ cu media de a invata noi informatii sau abilitati. Cu sprijin adecvat, majoritatea persoanelor din aceasta categorie vor fi capabili sa traiasca independenti, la maturitate.

Exista mai multe semne diferite de dizabilitate intelectuala la copii. Acestea ar putea sa apara in timpul copilariei, desi in anumite cazuri acestea sunt vizibile atunci cand copiii ajung la varsta scolara.

Severitatea dizabilitatii intelectuale difera de la un copil la altul. Unele din cele mai frecvente manifestari ale dizabilitatii intelectuale sunt

- mers intarziat, dificultati in a se catara;
- vorbirea intarziata sau dificultati de limbaj;
- dobandirea cu dificultate a unor deprinderi cum ar fi folosirea olitei, imbracatul sau hranirea independenta;
- probleme de memorare;
- incapacitatea de a face legatura dintre actiuni si consecinte;
- tulburari de comportament, cum ar fi crizele de isterie;
- dificultati in rezolvarea problemelor sau de a gandi logic.

La copiii cu dizabilitati intelectuale severe sau profunde pot exista si alte probleme de sanatate precum convulsiile, tulburarile psihice, handicap motoriu si probleme de vedere sau auz.

Orice interfera cu dezvoltarea normala a creierului poate duce la dizabilitate intelectuala. Totusi, doar la o treime dintre cazuri poate fi identificata o cauza a dizabilitatii intelectuale.

Cele mai des intalnite cauze de dizabilitate intelectuala sunt

- afectiunile genetice - cum ar fi sindromul Down sau sindromul X fragil;
- probleme in timpul sarcinii care ar fi putut interfera cu dezvoltarea normala a creierului fatului - acestea ar putea include alcoolul, drogurile, malnutritia, anumite infectii si preeclampsia;
- probleme in timpul nasterii - lipsa de oxigen in timpul nasterii sau nasterea prematura;
- boli sau accidente - infectii cum ar fi meningita, tusea convulsiva, rujeola, un traumatism cranian sever, expunerea la substante toxice cum ar fi plumb si diferite forme de abuzuri.

Dizabilitatea intelectuala poate fi prevenita sau nu, in functie de cauza care o declanseaza. De exemplu, alcoolismul fetal, o afectiune care sta la baza unora dintre dizabilitatile intelectuale poate fi prevenit prin evitarea alcoolului de catre femeile insarcinate.

De asemenea, o ingrijire prenatala adecvata, utlilizarea vitaminelor prenatale si evitarea bolilor infectioase sunt masuri care pot contribui la scaderea riscului ca micutul dvs. sa se nasca cu dizabilitati intelectuale.

Inainte de contraceptie, in familiile cu un istoric de tulburari genetice este indicat sa se faca teste genetice. De asemenea, anumite investigatii cum ar fi amniocenteza poate idenitifica anumite probleme inainte de nastere, chiar daca nu le poate corecta.

Dizabilitatile intelectuale pot fi suspectate in diverse cazuri. In situatia in care un copil sufera de anomalii fizice care sugereaza o tulburare genetica sau metabolica se vor efectua o varietate de teste pentru confirmarea diagnosticului.

Acestea includ teste de sange, de urina, imagistice (in scopul depistarii unor eventuale probleme structurale la nivelul creierului) sau chiar encefalograma, pentru a se depista tulburari de auz sau neurologice.

In cazul in care nu este depista nici o alta cauza pentru intarzierile de dezvoltare, copilului i se vor face testele specifice pentru dizabilitatile intelectuale.

In diagnosticul dizabilitatilor intelectuale vor fi luate in calcul interviurile cu parintii, observarea copilului, dar si rezultatele obtinute in urma testelor de inteligenta precum si a evaluarii comportamentelor adaptative.

Dupa stabilirea diagnosticului de dizabilitate intelectuala, o echipa de specialisti va evalua punctele forte si cele slabe ale copilului pentru a se putea determina ce fel de sprijin este necesar pentru copil atat la domiciliu si la scoala, cat si in comunitate.

Pentru sugarii si copiii mici sunt disponibile multiple programe de interventie timpurie. In functie de tipul si gravitatea problemei, ar putea fi necesara interventia unui logoped, a unui terapeut specializat in terapie ocupationala, fizioterapie, consiliere familiala, interventie cu dispozitive speciale de asistenta sau servicii de nutritie.

Copiii de varsta scolara cu dizabilitati intelectuale (inclusiv cei prescolari) vor urma un program de educatie individualizat in conformitate cu nevoile acestora.

Este foarte important ca parintii sa ajute cat mai mult copilul sa-si dezvolte aptitudinile sociale si sa mentina o relatie cat mai buna cu educatorii, in scopul consolidarii progreselor de la scoala, prin practica la domiciliu.