De ce este importanta psihoterapia ca adjuvant in unele afectiuni?

Termenul de psihoterapie a aparut in jurul anilor 1853, insa nu se referea strict la o activitate derivata din psihologie, ci avea mai multe conotatii cu privire la diverse teme. In general, ceea ce se intelege prin terapie psihologica este o forma de ajutor in depasirea unor situatii-limita, prin intermediul vorbirii si ascultarii ce nu are la baza mijloace fizice sau medicale.

Psihoterapia este activitatea bazata pe comunicarea dintre un pacient sau mai multi pacienti cu un psiholog, unde are loc procesul de intelegere a nevoilor si starilor persoanei aflate in suferinta sau dezechilibru psihic si de interventie indrumatoare prin ajutorul unor principii, reguli si tehnici special menite sa readuca echilibrul psihoemotional al persoanei in cauza.

Cu alte cuvinte, psihoterapia ramane activitatea ghidata intelectual de specialisti prin care are loc trecerea persoanei din starea de criza sau dezechilibru si asociata cu nesiguranta specifica in partea de echilibru, intelegere, constientizare a bolii, acceptare a situatilei cauzatoare si schimbarea atitudinii.

1. Sesizarea persoanei sau anturajului a starii de disconfort sau criza interna care exista si se accentueaza pe zi ce trece mai ales in cazul persoanelor bolnave.

2. Constientizarea conditiilor interne si externe de atitudine si comportament in plan personal sau in cadrul relatiilor de grup ce au legatura cu starea psihica sau cu dezechilibrul trait.

3. Analiza si acceptarea conditiilor interne constientizate sau intelegerea cauzalitatii lor structural-ereditare sau dobandite prin capacitatea de invatare in contextul relatiilor sociale de baza ale persoanei sau pacientului si ale influentelor de mediu si culturale.

4. Asumarea realitatii prin dialog sau prin intermediul altor tehnici psihoterapeutice a problemelor psihice.

5. Schimbarea in sensul ameliorarii, vindecarii sau modificarii modului de gandire si functionare in plan personal si in relatiile cu cei din jur.

6. Conturarea unei relatii de incredere si siguranta cu psihoterapeutul in cazul terapiei individuale, dar si cu grupul in cazul terapiei de grup pentru a obtine rezultate satisfacatoare si de durata.

7. Respectarea eticii profesionale si a cadrului deontologic de catre specialist pentru a asigura un nivel stiintific al actului psihoterapeutic si pentru a se respecta demnitatea umana.

Psihoterapiile psihanalitice au ca origini diverse seturi de ipoteze formulate intre anii 1856-1939 de catre Sigmund Freud in legatura cu functionarea psihicului uman.

Asadar putem spune ca psihicul uman este sediul tuturor pornirilor, gandurilor, trairilor, conflictelor ce ne afecteaza in mod fizic reactiile si comportamentul, chiar mai mult starea de sanatate ce este influentata in mod direct de schimbarile bruste de comportament.

Psihoterapia centrata pe persoana a fost fondata de catre doctorul Carl Rogers intre anii 1902-1987, iar accentul a fost pus pe rolul relatiei dintre psiholog - ca si consilier - cu pacientul ce apeleaza la el, avand la baza conceptul general de schimbare si acceptarea in favoarea clarificarilor.

Dupa psihoterapeutii centrati pe persoana, organismul uman are capacitatea de a furniza informatii de incredere ce ajuta in mod vizibil intregul corp, mai ales daca discutam despre o persoana cu o afectiune oncologica, ce nesecita sprijin terapeutic.

Psihoterapiile cognitiv-comportamentale au la baza intelegerea si analizarea activitatilor psihice prin prisma procesului de invatare a corpului in relatiile cu mediul, precum si semnificatia pe care persoana in cauza o atribuie stimulilor din mediul cu care interactioneaza.

Aceste tehnici au la baza diverse jocuri menite sa aduca pacientul intr-o stare de relaxare si in acelasi timp de constientizare ca el poate, chiar daca este bolnav, si ca are sperante de vindecare daca el crede si doreste sa traiasca in continuare.

Tehnicile cuprind:

- observarea starii de sanatate si a comportamentului fata de evaluator, dar si fata de cei din jur.
- dialogul comprehensiv.
- imageria mentala.
- tehnici expresiv-creative.
- metafore terapeutice.
- jocul de rol si jocul terapeutic.
- interpretarea viselor.
- asocierea libera.
- povestile terapeutice.

Tipuri de psihoterapii

- psihoterapia de grup.
- psihoterapia individuala
- psihoterapia de cuplu.
- psihoterapia de familie.

Rolul psihoterapiei in ceea ce priveste starea de sanatate raportata ca tratament este unul esential deoarece psihologul clinician incearca sa ii ofere pacientului suportul psiho-emotional necesar depasirii situatiei.

Pe langa rolul esential oferit de psiholog, psihoterapia mai ofera si oportunitatea de a se descoperi pacientul pe el insusi, inclusiv afectiunea de care sufera, avand posibilitatea de a primi un raspuns mult mai bun la tratament daca face si psihoterapie individuala.

Sunt insa si pacienti care nu cred in asa-numita psihoterapie individuala si refuza sa vorbeasca cu un psiholog clinician din diverse motive, insa acest lucru este in defavoarea lui deoarece raspunsul la tratament poate fi unul mai scazut comparativ cu persoanele care accepta si psihoterapia pe langa terapia medicamentoasa.

De ce se refuza consultul psihologic? Este o intrebare tot mai des pusa de catre specialisti, insa raspunsul este ca in primul rand este dreptul fiecarei persoane sa refuze, iar in al doilea rand intervin factorii emotionali si cei sociali imbinati cu efectele negative induse de boala in sine ce induce pacientului starea ca nimic nu se mai poate face.

Lucru total gresit deoarece a da dreptul unui psiholog sa vorbeasca cu tine este ca si cum ai merge la preot si te-ai spovedi, scapand de anumite stari sufletesti. De aceea, inainte sa refuzati un control psihologic trebuie sa va ganditi ce beneficii va poate aduce si nu trebuie sa va ganditi ca psihologul doar vorbeste si nimic mai mult, trebuie sa stiti ca el va si asculta si va indruma care lucruri echilibrate, ajutandu-va sa descoperiti boala si sa o luati de la zero pentru o viata normala.

Pe scurt, prin psihoterapie se intelege ceea ce putem numi schimbarea gandirii si obtinerea rezultatelor activitatii sale.