Cum se realizeaza terapia de familie?

Daca v-ati pus vreodata una din intrebarile de mai jos, puteti gasi aici o seri de raspunsuri si indrumari:
1. Cum se realizeaza terapia in familie?
2. Ce inseamna o familie sanatoasa?
3. Care sunt rolurile membrilor familiei?
4. Ce se intelege prin independenta membrilor familiei?
5. Cine e bine sa detina puterea in familie?
6. Ce se intelege prin comunicare eficienta in cadrul familiei?

Unul dintre scopurile procesului de evaluare este sa determine sanatatea sistemului familiei si pentru asta psihologul trebuie sa faca judecati de valoare pentru a-si da seama daca structura familiei (aceasta fiind clientul) si procesul sau de interactiune pot atinge armonia dorita. Acest lucru se realizaza prin compararea pe care psihologul o face intre familie client si o familie model, sau altfel spus dupa un anumit standard.

Poate va intrebati cum se realizeaza acest standard. Ei bine, psihologul trebuie sa tina cont in analiza sa, in primul rand, de mediul cultural al locului in care familia locuieste sau unul cu care familia se identifica. De-a lungul timpului, in literatura terapiei de familie, s-au realizat mai multe studii asupra familiei sanatoase si astfel s-a ajuns la impartirea in functii primare si indicatori ai acestor functii; la care voi face referire mai departe. Astfel s-a ajuns la sase arii generale in functionare si un set de indrumatori descriptivi.

Acestia pot fi folositi pentru a compara sanatatea familiei-client cu aceea a unei familii functionand optim, obserand si evaluand familiile-client pentru fiecare dintre cele sase arii, care sunt:
A. Rolurile in familie
B. Exprimarea emotionala
C. Interdependenta / individualitate
D. Puterea in familie
E. Comunicarea in familie
F. Subsistemele familiei

Ce inseamna sa ai un rol in familia din care faci parte? Rolurile sunt modele repetate de comportament individual care servesc scopurilor functionale ale vietii de zi cu zi a familiei. Rolurile segmenteaza structura familiei si mentin procesele interactionale ale acesteia.

Iata cateva roluri optime in familie:
1. Existenta unei diferente clare intre rolurile de parinte, copil si sot;
2. Rolurile pot fi impartite, inversate sau schimbate, in functie de situatie;
3. Pot fi incercate roluri noi sau pot fi modificate cele vechi;
4. Rolurile asumate de membrii familiei se completeaza unele pe celelalte;
5. Aceste roluri sunt asemanatoare si dincolo de situatie si membri;
6. Parintii isi impart ingrijirea copilului.

Exprimarea emotionala se refera la faptul ca fiecare familie are un ton emotional bazat pe receptivitate, astfel membrii familiei il impartasesc. Familiile creeaza si norme de reciprocitate care conduc modelele reflexive de expresie emotionala.

Exemple optime de exprimare emotionala in familie:
1. Tonul emotional de ansamblu al familiei este pozitiv;
2. Membrii familiei sunt sensibili unul la sentimentele celuilalt;
3. Regulile pentru exprimarea emotiilor sunt clare, iar acestea tind sa fie spontane;
4. Exprimarea emotiilor negative este permisa la fel ca si sensibilitatea fata de ceilalti;
5. Importanta exprimarii emotionale este mare, cu rasete, umor si caldura evidenta;
6. Ostilitatea deschisa nerezolvata este absenta;
7. Familia tolereaza si incurajeaza exprimarea unei largi game de sentimente.

Interdependenta/individualitatea se refera la gradul de autonomie sau individualitate acordat individului de catre familie:
1. Fiecare individ isi are activitatile sale de recreere sau sociale, separat de ceilalti;
2. Membrii familiei isi discuta problemele individuale, se inteleg si se sustin unul pe celalalt;
3. In familie sunt tolerate sisteme de valori diferite, totusi valorile centrale privind sexualitatea, banii, religia, etica muncii si loialitatea familiala sunt impartasite de toti membrii;
4. Cooperarea este o valoarea familiala mai importanta decat competitia;
5. Relatiile cu persoane din afara familiei sunt aprobate atata timp cat viata de zi cu zi a familiei nu este deranjata;
6. Membrii familiei isi asuma responsabilitatea pentru comportamentul si sentimentele individuale;
7. Diferentele de opinie sunt tolerate, iar intelegerea reciproca este in mod frecvent rezultatul discutiilor.

Puterea poate fi definita ca gradul de influenta sau control pe care membrii familiei il au asupra celorlalti. Folosirea puterii, precum si impartirea sa intre membrii familiei este foarte importanta in intelegera si schimbarea modelelor de interactiune nefunctionale.

Exemple de distribuire optima a puterii in familie:
1. Toata lumea are un cuvant de spus in deciziile familiei;
2. Membrii familiei cauta si obtin controlul in diverse aspecte ale vietii de familie, iar ceilalti membrii se supun acestui control de buna voie;
3. Puterea in familie este centralizata in cuplul parintilor;
4. Regulile familiale sunt impinse mai mult prin convingere decat prin indimidare sau forta. Violenta nu este tolerata;
5. Nu exista prea multe comportamente ostile, furioase sau iesiri necontrolate. Conflictele tind sa fie deschise si sunt rezolvate repede;
6.In afara de parinti coalitiile intre membrii familiei sunt deschise si de scurta durata.

Comunicarea inseamna transmiterea si receptarea de informatie verbala si nonverbala intre membrii familiei. Ea include deprinderi in a face schimb de moduri de informare in cadrul sistemului familiei.

Comunicarea in familia functionand optim:
1. Un mare volum de informatie transmisa si receptata apare intre membrii familiei;
2. Mesajele verbale si nonverbale sunt adecvate, iar intelesul fiecarui mesaj este clar si deschis;
3. Tacerea este putin frecventa, iar familia se confrunta cu o gama larga de subiecte;
4. Conflictele se rezolva prin discutie;
5. Cea mai mare parte a comunicarii in familie are un ton pozitiv;
6. Toti membrii familiei sunt capabili sa foloseasca solutii de rezolvare a problemelor care incurajeaza rezolvarea eficienta a conflictelor.

Deosebit de importante sunt subsistemele sau subgrupele din familie si modul cum mentin ele sistemul integral. Tipurile de subsisteme includ grupele parintilor, sotiilor si ale copiilor si aliantele dintre si intre membrii grupelor.

Subsistemele in familie functionand optim:
1. Granitele dintre subsitemele parintilor, sotilor si copiilor sunt clare;
2. Fiecare isi indeplineste adecvat functia;
3. Exista puternice legaturi emotionale intre subsisteme si indivizii aceluiasi subsitem;
4. Subsistemul parintilor conduce familia si detine cea mai mare parte a puterii;
5. Indivizii din aceleasi subsisteme participa la activitati comune;
6. Coalitiile dincolo de subsisteme mai apar, dar sunt de scurta durata;
In terapia familiei se pleaca de la o presupunere conform careia toate familiile functioneaza aproximativ in acelasi fel.

Desigur, acestea sunt diferite si trebuie evaluate dupa tipare cumva diferite de cele mentionate aici, sau altfel spus adaptate la situatia reala cu care se confrunta membrii familiei – client, dar psihologul nu trebuie sa se abata prea mult de la tiparele generale pentru functionarea optima a familiei.