Comportamentul suicidal si autovatamarea

Suicidul sau sinuciderea este actul prin care o persoana isi ia in mod deliberat propria viata. Comportamentul suicidar se refera la orice actiune deliberata prin care cineva isi pune viata in pericol, cum ar fi: supradoza de droguri sau implicarea in mod intentionat intr-un accident de masina. Sinuciderea implica nu doar pierderea tragica a unei vieti, dar si tristetea celor din jur.

Peste 3000 de romani se sinucid in fiecare an. Categoria cu cel mai ridicat risc include barbatii intre 25 si 34 de ani, dar si pe cei peste 80 de ani. Desi comportamentul suicidar este mai frecvent intalnit la femei decat barbati, totusi un numar mai mare de barbati mor, luandu-si viata. Iar printre acestia, numarul persoanelor singure este de doua ori mai mare decat al celor casatorite.

Nu exista nicio indoiala ca depresia este o cauza majora de comportament suicidar. Dintre cei care isi iau singuri viata, multi au experimentat o depresie majora, tulburare bipolara sau schizofrenie.

Circa 20% dintre romani sunt afectati de o forma de tulburare psihica la un moment dat in viata lor, Romania ocupand locul 5 in Europa in ceea ce priveste problemele psihice. Aproximativ 6% dintre acestia sunt afectati de depresie majora si 3% de boli psihotice, cum ar fi tulburarea bipolara si schizofrenia.

Sinuciderea este principala cauza de deces prematur in randul persoanelor cu boli mintale: mai mult de 10% din cei afectati se sinucid in primii 10 ani de la diagnosticare. Cu toate acestea, multi dintre cei care au incercat deja, ori s-au gandit in mod serios sa isi puna capat zilelor, cu ajutor medical si social pe termen lung, vor reusi sa depaseasca momentul si sa traiasca normal.

Cauze

Comportamentul suicidar apare, aproape intotdeauna la persoanele cu depresie, tulburare bipolara, schizofrenie si dependenta de alcool, de droguri.
Oamenii care au tentative de suicid incearca adesea sa scape de o situatie de viata a carei rezolvare pare imposibila.

Multi dintre acestia considera ca moartea ar putea fi o solutie pentru:
- gandurile sau sentimentele negative;
- senzatia de rusine sau vinovatie;
- sentimentul de respingere, pierdere sau singuratate.

Comportamentele suicidare pot fi declansate de o situatie sau de un eveniment pe care o persoana il considera covarsitor, cum ar fi:
- imbatranirea (numarul persoanelor in varsta care se sinucid este cel mai ridicat);
- moartea unei persoane dragi;
- dependenta de alcool sau alte droguri;
- traume emotionale;
- boli fizice grave;
- somaj sau probleme financiare.

Factorii de risc care declanseaza sinuciderea la adolescenti includ:
- accesul la arme de foc;
- sinuciderea unui membru al familiei;
- istoric deliberat de auto-vatamare;
- istoric de neglijenta sau abuz;
- conditii de viata care au implicat cazuri de sinucidere a tinerilor;
- despartiri romantice.

Tentativele de suicid care nu se finalizeaza cu decesul sunt mult mai frecvente decat cele finalizate in acest mod. Multe dintre aceste tentative de sinucidere au loc in moduri care fac salvarea posibila. Aceste incercari reprezinta adesea un strigat disperat de ajutor. Metoda prin care o persoana isi ia viata poate fi oarecum nonviolenta, cum ar fi otravirea sau supradozajul. Persoanele de sex masculin, in mod special barbatii in varsta, au sanse mai mari sa aleaga metode violente cum ar fi impuscarea. Din punctul de vederea al rezultatului, barbatii sunt cei care reusesc intr-o proportie mult mai mare decat femeile sa duca actul suicidar pana la capat.

Rudele celor care incearca intr-un mod serios sau reusesc sa isi puna capat zilelor, de cele mai multe ori se invinovatesc sau sunt extrem de furioase, considerand actul un mod egoist de actiune. Cu toate acestea, atunci cand oamenii se sinucid considera adesea, in mod eronat, ca le fac celor din jurul lor o favoare. La baza comportamentului lor stau aceste ganduri irationale.

Pentru persoanele care sufera de boli psihice, durerea, stresul sau chiar si boala in sine pot fi de nesuportat si pot simti dorinta coplesitoare ca viata lor sa se incheie. Altii considera ca au fost luati in serios doar dupa o tentativa de sinucidere. O incercare de a pune capat vietii poate fi un semn timpuriu al unei boli psihice in curs de dezvoltare, si este important sa se solicite ajutorul medicului.

Persoanele care au comportament suicidar pot avea urmatoarele boli psihice:
- tulburarea de personalitate borderline - cei care sufera de aceasta afectiune isi pot face rau singuri sau pot incerca sa se sinucida. Unii cred ca autovatamarea poate fi o cale prin care necazurile lor vor fi ameliorate. Acesta este un simptom de tulburare psihica si necesita tratament de la un specialist;
- depresia - majoritatea persoanelor diagnosticate cu boli mintale care au tendinte de suicid, au experimentat depresia majora;
- simptome psihotice - unii oameni pot initia sinuciderea, intrucat confunda realitatea se lasa condusi de halucinatii sau pentru a-si ameliora simptomele psihotice netratate;
- droguri si alcool - abuzul de droguri (cum ar fi marijuana, heroina, sau amfetaminele) si alcool este strans legat de comportamentul suicidar.

Majoritatea persoanelor care dezvolta ganduri de sinucidere au fost deja diagnosticate cu depresie, tulburari bipolare sau unele tulburari psihice. Ca urmare, acestea pot continua sa manifeste simptome ale acestor boli chiar si daca urmeaza tratament. De multe ori, dar nu intotdeauna, anumite semne sau comportamente se pot agrava, dupa tentativa de suicid.

Astfel pot sa apara:
- dificultati de concentrare
- schimbare brusca a comportamentului, mai ales calmitate dupa o perioada de anxietate;
- pierderea interesului pentru activitati care anterior, au fost placute;
- comportamente autodistructive (consumul de alcool, de droguri ilegale sau autovatamarea);
- diminuarea performantelor scolare sau obtinute la locul de munca;
- discutii legate de moarte sau sinucidere si chiar exprimarea dorintei de a-si face rau;
- discutii care au ca subiect lipsa de speranta si sentimentul de vinovatie;
- schimbari neobisnuite in obiceiurile de somn sau cele alimentare;
- evitarea prietenilor si refuzul de a merge oriunde.

Automutilarea inseamna orice comportament care implica actiunea deliberata cauzatoare de durere sau prejudicierea propriei persoane. Aceasta include, taierea, arderea, lovirea, supradoza de medicamente sau droguri ilegale, infometarea, abuzul de alcool sau punerea repetata in situatii periculoase.

Autovatamarea corporala este o reactie, un raspuns la o suferinta, de cele mai multe ori asociata cu una sau mai multe boli psihice. Pe scurt, unii oameni considera ca aceasta este o modalitate prin care poate fi ameliorat stresul psihic cu care se confrunta. Chiar daca cei care se automutileaza nu isi doresc neaparat sa se sinucida, deseori actul devine compulsiv si periculos si necesita ajutor profesional.

Majoritatea oamenilor ofera diverse indicii sau semnale de avertizare cu privire la intentiile lor sinucigase.

Unele dintre aceste semne includ:
- disperare sau alte sentimente de neajutorare;
- diverse mesaje in care incearca in scris sau verbal sa-si ia adio de la cei din jurul lor;
- schimbari dramatice de personalitate sau aspect;
- comportament bizar sau irational;
- sentiment coplesitor de vinovatie, rusine sau reflectie;
- schimbarea obiceiurilor de somn sau de hranire;
- diminuarea performantelor scolare sau profesionale;
- lichidarea sau oferirea bunurilor materiale si punerea in ordine a afacerilor;
- lipsa de interes pentru viitor;
- acte de autovatamare, cum ar fi administrarea unor supradoze care ar putea fi letale.

Daca cineva crede ca un prieten sau o ruda ar putea avea de gand sa isi faca rau in vreun fel, nu ar trebui sa-si faca griji in tacere. Trebuie sa discute in mod deschis si direct cu persoana in cauza, dar si cu alti profesionisti cum ar fi un psihoterapeut sau consilierul scolar, de exemplu.

O tentativa de suicid trebuie raportata medicilor de specialitate, care trebuie sa ofere suport, prin mai multe modalitati, victimei. Desi poate fi dificil de acceptat, dar trebuie sa se ia imediat masuri, pentru ca o persoana care a incercat o data sa-si ia viata este inca serios determinata si ar putea sa mai incerce acest lucru. Familia, prietenii alaturi de specialisti trebuie sa ii ofere suport si ajutor pentru a depasi momentul dureros si confuz.

Pentru persoana in cauza ar putea fi de ajutor sa invete diferite modalitati prin care ar putea sa se opreasca. In acest scop, medicul de familie poate recomanda evaluare si interventie psihoterapeutica care ar putea ajuta atat familia si prietenii victimei cat si pe aceasta.

Nu exista nici o terapie unica sau tratament de succes pentru ca riscul de sinucidere sa se diminueze. Un pas important care poate preveni suicidul este de a trata tulburarea mentala care conduce la gandurile de auto-vatamare corporala si/sau actiuni de suicid. In prezent, cele mai eficiente modalitati de a trata bolile psihice sunt cele in care sunt asociate medicatia si programele de reabilitare psiho-sociala. De asemenea, cooperarea familiei si ajutorul acesteia sunt foarte importante.