Ce se intampla in corpul uman in timpul unei fobii

In perioada recenta, fara o explicatie prea clara, apar tot mai des situatii de angoasa, de frica sau chiar de fobie.

Desi fobia este in general catalogata ca si o situatie ce tine mai mult de psihologie, exista si o explicatie somatica in ce priveste fobia.

Cum apar fobiile, cum se trateaza fobiile, dar mai important ce se intampla in corpul uman in timpul unei fobii.

Fobia este descrisa conform DEX-ului de patologii ca si o frica inexplicabila si necontrolabila asupra unei stari, obiect sau situatii. A nu se condunda o simpla frica cu o fobie. Fobia trebuie sa depaseasca anumiti parametrii de angoasa pentru a se putea incadra in aceasta categorie.

Frica inexplicabila care afecteaza viata cotidiana, care impune evitarea prin orice mod a factorului de fobie, poate fi incadrata aici. Astfel ca, daca spre exemplu exista fobia de inaltime – se va evita chiar acceptarea unui post daca biroul sau desfasurarea activitatii pentru aceasta impune un etaj mare.

Daca o persoana din familie: copil, sotie, parinti se afla intr-o situatie de pericol ridicat, dar nu se poate realiza salvarea sau ajutorarea acesteia deoarece implica confruntarea fobiei (traversarea unui pod inalt, in cazul unei fobii de inaltime), ea poate fi catalogata deja ca si o fobie.

Cand o fobie este de categorie psihologica si cand de una psihiatrica

Daca aceasta fobie implica, cum am precizat, incapacitatea de confruntare a fobiei, chiar si o singura data, pentru ajutarea unei persoane dragi sau efectuarea unei indatoriri de serviciu, aceasta fobie deja intra in apanajul psihiatriei si depaseste competentele de psihologie.

Fobia care poate sa fie vindecata prin natura instrumentelor psihologice, este aceea fobie in care daca exista suficienta vointa poate fi confruntata si chiar uneori si depasita. Practic, si tratamentul unei fobii va implica tocmai acest lucru, confruntarea repetata a fobiei pana ce aceasta stare de angoasa dispare in totalitate.

Insa in faza de inceput de confruntare cu fobia exista si o serie de manifestari somatice, sau manifestari ale organismului care creeaza o stare de discomfort sau o stare de rau destul de accentuata.

Aceste stari somatice: de tahicardie (puls accelerat), tahipnee (respiratie accelerata si uneori si sacadata) si slabirea fortei in picioare sau stare de dezechilibru sunt produse printr-o serie de mecanisme care definesc ce se intampla in corpul uman in timpul unei fobii.

Mecanismul prin care se dobandesc sau apar aceste fobii nu este inca foarte clar inteles, motiv pentru care nu exista niciun tratament precis care sa realizeze tocmai aceasta reversibilitate a starii de fobie.

Totusi, se cunoaste faptul ca exista fobii cu care ne nastem si care nu implica in mod obligatoriu confruntarea cu aceste situatii, ci sunt innascute. In aceste situatii vorbim de fobiile comune, care sunt intalnite la parinti si printr-o oarecare caracteristica genetica sunt transmise si generatiei urmatoare.

Fobiile dobandite se refera la cele care apar pe parcursul vietii la diferite varste. Astfel ca persoana nu se cunoaste cu o asemenea angoasa sau chiar pe parcursul vietii in situatii anterioare in care a intalnit situatia ori obiectul care a provocat fobia, nu au existat reactii.

Insa datorita unei traume (o persoana decedata prin inec, poate provoca o agorafobie – frica de spatii deschise sau frica de apa) ori accidentarea (frica de masini dupa un accident usor rutier), tocmai aceasta trauma va declansa acel mecanism care produce in timp fobia.

Fobia mai poate fi dobandita si prin sugestia indirecta voita sau nevoita. Adica in cazul unor parinti extrem de protectori care vor recomanda permanent copilului sa evite spatiile inalte, sa evite permanent un anumit animal sau insecta vor cauza in timp posibilitatea de fobie.

Conform clasificarii clasice a fobiilor, exista doar doua mari categorii de fobii. Si anume frica de obiecte specifice, adica frica sau anxietatea de anumite obiecte specifice dar care poate fi si ea catalogata in 5 subcategorii: frica de animale, de spatii naturale, de situatii, de rani si frica de obiecte. Iar a doua categorie este agorafobia sau anxietatea de spatii deschise in care se poate incadra si fobia de situatii sociale.

- Fobiile de obiecte si animale. Sunt cel mai adesea innascute sau dobandite (prin puterea sugestiei) fara o trauma provocata de aceste animale ori insecte. Sunt fobiile care cel mai adesea pot fi usor tratate prin natura psihologica si in rare cazuri vor implica probleme de natura psihiatrica. In aceasta categorie de fobii se incadreaza arahnofobia, frica de caini (care poate fi incadrata si la frica de leziuni sau de ranire).

- Fobiile de situatii: frica de spatii inchise sau de spatii deschise. Astfel ca exista claustrofobia (frica de spatii inchise) sau agorafobia (frica de spatii deschise) si acrofobia (frica de inaltime).

- Fobiile de situatii sociale, unde se incadreaza frica de a cunoaste persoane noi, frica de a vorbi in public sau frica de atingere, contact fizic cu alte persoane.

- Frica de situatii naturale: ploaie, ninsoare, apa, mare, munte etc. Acest tip de fobie este cel mai adesea asociat cu o situatie traumatizanta care a avut loc atat in istoricul persoanei, dar care este posibil sa fi avut loc si in istoricul familial al persoanei in cauza. Traumatismul fizic sau accidentarea respectiva este posibil sa fi cauzat in special un traumatism psihic si nu doar unul fizic.

Fobia este asociata cu o hipersecretie de adrenalina sau o secretie prea accentuata de adrenalina. Aceasta adrenalina accelereaza toate celelalte sisteme sau componente din sisteme si pregateste organismul pentru o viitoare situatie de stres, o situatie care trebuie depasita. Glanda numita suprarenala sau mai precis medulosuprarenala este cea care secreta acest hormon: adrenalina.

Concomitent, sau mai precis datorita acestui hormon, persoana va incepe sa aiba o tahicardie, o crestere spontana si accentuata a pulsului. Aceasta crestere a pulsului poate depasi o cifra de 120 batai/minut, care se poate diminua relativ rapid dupa scoaterea persoanei din situatia generatoare de fobie sau de criza de angoasa. Riscul acestei tahicardii este ca daca depaseste deja 140 batai/minut poate deveni foarte problematica, deoarece se poate ajunge in final la o dificultate de ritm denumita fibrilatie.

In cazul fibrilatiei, inima nu va mai crea contractii eficiente din cauza unei viteze prea mari. Totusi, a nu se asocia orice criza de angoasa sau orice crestere a pulsului pana la valori mai mici cu riscul de fibrilatie. Totodata, nu orice criza de angoasa din cadrul unei fobii va duce la o crestere prea mare sau prea brusca a pulsului.

Daca fibrilatia ventriculara nu se remediaza, fie prin scoaterea persoanei din mediul stresant, fie prin tratament medicamentos sau psiho-terapeutic, ea poate sa evolueze nefavorabil, chiar pana la un stop cardiac.

Pentru a se putea adapta acestei cresteri accentuate a pulsului se va racorda si sistemul respirator printr-o tahipnee. Cresterea prea brusca si prea accentuata a respiratiei sau a ritmului de respiratie poate crea anumite probleme deoarece declanseaza cea ce se numeste hiperventilatie. Hiperventilatia inseamna ca nu se vor mai efectua inhalari si expiruri adecvate, ci acestea vor fi prea accelerate incat sa fie eficiente.

Aceasta mentinere a organismului intr-o situatie prelungita de stres necesita un consum suplimentar de glucoza. Fapt pentru care dupa o stare prelungita sau prea intensa resimtita intr-o fobie poate sa apara o criza hipoglicemica. Cel mai mare consumator de glucoza este creierul.

Daca exista o scadere accentuata a glicemiei din sange, ulterior se va resimti in special acest lucru la nivel cerebral. Creierul va raspunde prin accentuarea starii de vertij, ameteala si poate produce simptome somatice de tipul senzatiilor de voma sau chiar a varsaturilor.

Senzatiile de ameteala sau de pierdere a echilibrului sunt pe sistem nervos vegetativ care va declansa in interiorul urechii interne (raspunzatoare de mentinerea constantelor de echilibru) o serie de disfunctii ce vor duce la starea de ameteala, vertij ori de instabilitate pe picioare. Aceasta stare se poate ameliora prin medicatie, dar doar la prescriptia anterioara a medicului.

Pentru o situatia in care exista si o diferenta de altitudine (fobia din zborul de avion, frica de inaltimi si escaladarea pe munte etc.) se poate incerca si echilibrarea presiunii din urechea interna. Diferenta de presiune creeaza suplimentar o stare de dezechilibru. Metodele de mentinere constanta a presiunii sunt de a incerca a deschide gura, a inghiti frecvent sau de a suge o bomboana (reflex de deglutitie).

In acelasi timp o senzatie de discomfort si angoasa din fobie va produce o transpiratie abundenta. Aceasta transpiratie duce la pierderea de lichide si concomitent si de minerale. Este bine ca atunci cand stiti ca urmeaza a va confrunta cu situatii in care fobia existenta, sa se consume in prealabil o cantitate mai mare de lichide si daca este posibil si de alimente sau de suplimente medicamentoase de vitamine si minerale.

Un alt efect este cel al contracturii involuntare musculare. Acestea pot sa fie contracturi puternice dar de cele mai multe ori se manifesta ca niste contractii spastice, usoare si cu o repetitie rapida.

Indiferent de prescriptia medicamentoasa pentru tratarea unei fobii, care de multe ori include o serie de miorelaxante sau calmante, nu este indicata utilizarea unor calmante pe termen lung. In orice caz, este absolut necesara consultatia unui psiholog si psihoterapia astfel ca orice fobie are la baza si un fundament psihologic.

Identificarea cauzei fobiei (genetica – nativa, dobandita, post-traumatica) este obligatorie pentru a se incerca apoi adoptarea unor masuri terapeutice ce tin de psihologie pentru depasirea aceseia.

Medicamentele pot sa fie administrate si terapeutic doar pentru criza de angoasa propriu-zisa, adica pentru cazul in care este prima data cand va confruntati cu aceasta situatie. Astfel ca pot sa existe medicamente anti-emetice (anti-vomitive), medicamente bradicardizante (de reducere a pulsului) sau diuretice cu efect de hipotensive (reducere a tensiunii arteriale).

Toata medicatia trebuie administrata dupa consultul unui medic si cu incercarea de a gasi o solutie pe termen mediu si lung care sa nu mai impuna necesitatea unor medicatii de factura chimica.