Aspecte importante despre tulburarea de invatare nonverbala

Tulburarea de invatare nonverbala este o afectiune ce interfereaza cu intelegerea informatiilor nonverbale, cum ar fi anumite concepte si modele. Cu alte cuvinte, tulburarea de invatare nonverbala este o tulburare de neurodezvoltare care afecteaza capacitatea unei persoane de a invata din informatiile nonverbale. Acest lucru poate duce la provocari si dificultati academice, sociale si spatiale.

Inteligenta unui individ este atat verbala, cat si nonverbala. Cu toate acestea, multe persoane rateaza aspectele nonverbale care limiteaza capacitatea unui copil de a invata, intelege si comunica, deoarece acestea nu sunt la fel de evidente.

Spre deosebire de invatarea pe de rost sau de memorarea prin repetitie, invatarea nonverbala are capacitatea de a procesa si de a intelege informatii in alte forme decat cele verbale si scrise. Invatarea nonverbala implica intelegerea ideilor, modelelor, conceptelor si relatiilor prin aplicarea lor in situatii noi.

Adesea, depistarea tulburarii de invatare nonverbala este dificila, deoarece copiii care o experimenteaza au un vocabular amplu si puternic, bune abilitati de citire si de memorare a limbajului. Totusi, acesti copii au deficiente in ceea ce priveste rationamentul spatial, abilitatile motorii si abilitatile sociale. De asemenea, pot fi asociate probleme cu functiile de executie, cu calculele matematice, cu intelegerea temelor si a imaginii de ansamblu.

Tulburarea de invatare nonverbala este o afectiune relativ rara, cuprinzand aproximativ 1,7% din toate tulburarile de invatare. Este o afectiune ce nu se observa cu usurinta, estimandu-se ca 85% dintre cei care sufera de aceasta nu au putut fi diagnosticati in scoala primara, ci in anii urmatori, atunci cand invatarea academica a devenit mai complexa.

Semnele si simptomele tulburarii de invatare nonverbala sunt dificil de identificat, deoarece multe deficiente pot fi incadrate sub acest termen generic si majoritatea copiilor nu le vor prezenta pe toate. Cu alte cuvinte, boala se poate manifesta diferit de la un copil la altul, iar punerea diagnosticului este dificila.

Tulburarea de invatare nonverbala nu este definita in Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, cu toate ca unii specialisti considera ca aceasta ar trebui introdusa.

In mod obisnuit, in ciuda unui vocabular amplu si a unor abilitati optime de limbaj, memorie si vorbire, un copil cu tulburare de invatare nonverbala va avea dificultati in ceea ce priveste intelegerea lecturii si a problemelor matematice mai avansate care necesita vedere in spatiu sau recunoasterea unor modele.

Un copil cu tulburare de invatare nonverbala va avea un slab simt de orientare, dificultati in gestionarea banilor, slabe abilitati motorii fine si grosiere (vor duce la probleme cu scrisul de mana) si dificultati in folosirea unor instrumente, cum ar fi foarfecele. De asemenea, un astfel de copil va intampina dificultati atunci cand va dori sa participe la anumite sporturi sau activitati, cum ar fi mersul pe bicicleta.

Tulburarea de invatare nonverbala va face copiii sa para neindemanatici. Din punct de vedere social, unii dintre acestia vor avea probleme in recunoasterea semnelor nonverbale ale limbajului corporal si a expresiilor faciale.

Abilitatile sociale pe care un copil le invata in mod normal prin observare vor fi mai dificil de dobandit de catre un copil cu aceasta tulburare, desi instruirea verbala poate ajuta. Deoarece se poate baza pe cuvintele vorbite pentru informatii sociale, un copil cu tulburare de invatare nonverbala poate pune in mod repetat intrebari sau ii poate intrerupe pe ceilalti, cum ar fi profesori sau colegi, provocand deranj.

Copiii cu aceasta afectiune pot fi extrem de literali, astfel incat nu vor recunoaste sarcasmul, umorul sau diferitele nuante verbale. Din punct de vedere comportamental se observa rezistenta la schimbare, lipsa asa-numitului „bun simt”, teama de situatii noi, intelegerea deficitara a imaginii de ansamblu, nerespectarea spatiului personal si incapacitatea de a recunoaste limitele impuse de ceilalti. Toate acestea pot face dificila relationarea cu persoanele cunoscute si stabilirea de noi relatii sociale.

Cauza exacta ce sta la baza tulburarii de invatare nonverbala este necunoscuta, dar expertii din domeniul medical sugereaza ca o boala sau o afectare timpurie a emisferei cerebrale drepte poate duce la declansarea sa. Emisfera dreapta joaca un rol important in orientarea in spatiu si in interpretarea informatiilor vizuale. De asemenea, aceasta aduna si integreaza simultan informatii dintr-o varietate de surse senzoriale.

Un studiu efectuat in 2016 a aratat faptul ca persoanele cu tulburare de invatare nonverbala prezinta o asimetrie interhemisferica ridicata. Pe langa acest lucru s-a constatat ca exista si alti factori de risc, precum consumul matern de alcool sau tutun, patologiile din timpul sarcinii, travaliul prelungit, prolabarea de cordon, nasterea prematura, greutatea mica la nastere si bolile infectioase grave.

Tulburarea de invatare nonverbala poate semana cu alte afectiuni de neurodezvoltare, cum ar fi tulburarea de spectru autist, tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD) sau alte tulburari de invatare.

Tulburarea de invatare nonverbala nu reprezinta un diagnostic oficial. Aceasta nu face parte din Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, manualul pe care profesionistii din domeniul sanatatii mintale il folosesc pentru a diagnostica diverse afectiuni, precum tulburarile de invatare sau ADHD.

In ciuda acestui fapt, expertii recunosc un profil al tulburarii de invatare nonverbala si incearca includerea afectiunii in viitoarele manuale. Un specialist va ajuta la identificarea afectiunii prin efectuarea unui istoric medical si prin evaluarea abilitatilor pe care le are un copil. De asemenea, pot fi efectuate teste de evaluare si cognitive pentru a ajuta la distingerea de alte tulburari conexe.

In prezent, tulburarea de invatare nonverbala nu beneficiaza de un tratament curativ sau de un tratament standard. Nu exista tratamente medicamentoase pentru aceasta afectiune. Cu toate acestea, anumite terapii si interventii adaptate la nevoile copilului pot fi de folos.

Persoanele cu tulburare de invatare nonverbala nu au performante foarte bune in sport. Totusi, se sugereaza ca este crucial sa se gaseasca activitati fizice la care sa participe, tocmai pentru o stare buna de sanatate. Inotul, atletismul si artele martiale reprezinta doar cateva exemple, iar participarea la aceste sporturi ar putea contribui la imbunatatirea functiei motorii, a fortei si a coordonarii. In plus, profesorii pot adapta orele de sport pentru elevii cu aceasta afectiune pentru a face educatia fizica mai placuta.

Terapiile diverse pot ajuta la ameliorarea simptomelor. De exemplu, terapia fizica poate aborda forta fizica, abilitatile motorii grosiere, planificarea motrica, echilibrul si coordonarea, in timp ce terapia ocupationala poate imbunatati abilitatile motorii fine, integrarea senzoriala si formarea abilitatilor sociale.

Problemele de anxietate, stima de sine redusa, increderea pierduta in propria persoana reprezinta probleme frecvente in cazul tulburarii de invatare nonverbala. Toate acestea pot fi gestionate in mod eficient cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale. In plus, activitatile de zi cu zi trebuie adaptate la nevoile copilului, astfel incat acesta sa le poata face fata mai usor si sa se acomodeze ulterior cu cerinte mai ample.

Bibliografie:
https://research.monash.edu/en/publications/a-model-of-assessment-and-intervention-for-non-verbal-learning-di
https://childadolescentpsych.cumc.columbia.edu/professionals/research-programs/nvld-research-program/nlvd-future-dsms
https://hhma.org/healthadvisor/pa-nld-bhp/
https://nvld.org/nvld-adhd/
https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/nonverbal-learning-disorder