Singuratarea in doi!

Cunoscuta sintagma continua - iata de ce ne propunem in cele ce urmeaza sa explicam motivele aparitiei acestui simptom din viata unui cuplu si sa oferim alternative viabile pentru depasirea situatiei.

In majoritatea cuplurilor, lipsa comunicarii este un prim inceput ce trebuie tratat cu atentie. Privitul la televizor in mod extrem si adancirea in treburile casnice sunt exemple des intalnite astazi.

Interesul diminuat pentru partenerul de cuplu, cufundarea in propriile probleme, indiferenta in impartasirea opiniilor si in schimbul de idei, preocuperea constanta pentru societate si mai putin pentru cel de langa tine, evitarea spatiului casnic sub diverse pretexte, lipsa dialogului de suflet configureaza adesea orizontul singuratatii in doi.

Pasiunea nu mai exista, entuziasmul tinde catre minus, vitalitatea relatiei e de domeniul trecutului, iar dorinta sexuala se manifesta sporadic sau chiar deloc, in antagonism cu caracteristicile unui cuplu care functioneaza optim.

Cand o relatie este stabila, cei doi se sprijina reciproc, orice situatie din afara este dezbatuta si comentata, iar caminul reprezinta fara indoiala locul unde consecintele faptelor de viata negative se remediaza sau se incheie.

Orice situatie buna sau dificila e impartasita. Comunicarea verbala este sustinuta, iar sexul implineste in mod plenar comunicarea.

Existenta celuilalt aduce lumina in propria existenta, gandul ca se afla cineva care ne este refugiu si ne sustine neconditionat ne asigura un echilibru si confortul psihic necesar pentru a infrunta cu zambetul pe buze destinul si viata insasi!

Schimbarea apare treptat se manifesta prin scaderea graduala a atentiei pentru partener care inceteaza sa mai fie centrul universului nostru.

Ea poate surveni insa si brusc, din cauza unui context de viata cum ar fi un eveniment de serviciu care tine mintea ocupata si seaca energia. Un conflict interior, insatisfactiile profesionale, supararile de orice fel, suma de neimpliniri.

Aparent se declanseaza o avalansa care ingroapa empatia emotionala a cuplului, indiferenta si dezinteresul fiind dominantele momentului.

Dar ca in orice furtuna exista semnale prevestitoare: lipsa entuziasmului, a dialogului, interiorizarea, sexul obligatoriu de rutina, disparitia subiectelor de discutie, evitarea plimbarilor impreuna, incetarea oricarei forme de comunicare, inclusiv a dezbaterilor in contradictoriu care luate in seama pot preveni si solutiona criza.

Pentru a preveni acest fapt este nevoie de implicare, grija, responsabilitate fata de relatie si daca resursele sunt limitate este indicata solicitarea ajutorului unui specialist in terapia de cuplu.

Cand situatia este mai grava, adica distantarea emotionala s-a produs, consilierea de specialitate este necesara deoarece asigura descoperirea cauzelor care au dus la depresia relationala.

Paradoxal, traiul in comun presupune obiective comune si se metamorfozeaza intr-un trai individual din cauza insingurarii in cuplu. Fiecare din cei doi parteneri isi continua viata impartind spatiul cu celalalt ajuns un strain cu care s-a obisnuit, cu care comunica administrativ si numai strictul necesar si de care nu s-ar desparti pentru ca se deruleaza proiecte comune incepute odinioara si nici nu exista suficiente cauze in favoarea intentarii unui divort.

Evident, solutii exista si in acest caz si trebuie stabilit de comun acord obiectivul de a relansa relatia.

A tine aprinsa flacara pasiunii si a mentine un nivel satisfacator de dialog cu partenerul de cuplu, in pofida trecerii anilor, ne scuteste de suferinta si de esec sentimental.

Iesirile impreuna, vizionarea unui film, o cina pregatita in doi, povestirea intamplarilor de peste zi, gasirea unui timp pentru acest impreuna, existenta confidentelor, armonizarea diferentelor, certurile trecatoare, impacarile linistitoare sunt doar cateva din aspectele care contribuie la mentinerea vitalitatii unei relatii.

Indiferent daca ne convine sau nu, suntem datori, in primul rand fata de noi insine, apoi fata de celalalt, sa ne facem viata frumoasa si sa traim pana la adanci batraneti intens cu aura iubirii langa noi. Putina atentie, putina rugaciune, putina bunavointa ne pot salva de flagelul singuratatii in cuplu.

Vorba dulce, surasul, respectul, dorinta sexuala sunt doar cateva dintre ingredientele unui trai onest in doi, iar daca viata ne joaca o farsa, sa avem curaj si determinare sa fim persoane voluntare care stiu cand au nevoie de un observator specializat, psiholog, caci o calitate mai buna a relatiei ne motiveaza sa invingem majoritatea problemelor. Chiar insasi aparitia singuratatii in cuplu poate fi o incercare pe care o vom depasi cu succes daca vom sti sa o observam.

Sta in puterea noastra sa salvam dragostea care da viata unui cuplu stabil dornic sa si implineasca menire.