Efectele perverse ale perfectiunii

Vrem sa excelam in toate. Insa daca acum 100 de ani, indatoririle unei femei erau clare: sa faca copii, sa-i creasca, sa gateasca si sa aiba grija de gospodarie. Acum, femeile se confrunta cu multe lucruri legate de munca lor, de calitatea relatiei cu sotul, de rezultatele scolare ale copiilor, de cum arata casa, de cum arata ele insele si multe altele care adunate la un loc sunt irealizabile.

E imposibil sa te descurci perfect cu casnicia, gospodaria, copiii, cariera, conditia fizica, prieteniile, sanatatea si toate celelalte in acelasi timp. Din pacate, de-o vreme buna incoace, scopul nostru este sa fim buni in toate, iar cand nu putem, ne simtim ca niste ratati.

Natura sinistra a perfectionismului reflecta asupra vietilor noastre nu lucrurile pe care le facem sau le avem, ci toate lipsurile si incompletarile noastre.

Daca nu te poti dezvata de un asemenea sentiment persecutor de competenta fara limita, daca nu te poti debarasa de obsesia perfectionismului, intotdeauna ceva va merge prost in viata ta.

Betty Friedan si-a dat seama de gravitatea faptului ca, niste aspiratii la perfectionism feminin distorsionate, au aparut in cultura americana in anii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Milioane de femei isi traiau viata idilic, dupa reviste in care unicul vis prezentat era cum sa fie sotii si mame perfecte, cum sa ai cinci copii si un camin minunat, cum sa-ti gasesti un sot si sa-l pastrezi, in timp ce barbatii sunt lasati sa ia deciziile importante iar rolul de femeie era echivalent cu ocupatia casnica.

Ulterior, viata femeilor a inceput sa se schimbe. Noile legi si modificarea convingerilor culturale au oferit femeilor libertatea de a se inscrie la facultate, de a avea cariere si de a hotari cand si daca vor face copii.

Din 1960 femeile lucrau in afara domiciliului iar in 2005 femeile reprezentau aproape jumatate din forta de munca din SUA, conform Departamentului Muncii al SUA. Ceva ciudat insa se intampla. Desi femeile lucrau in afara casei, asteptarile ramaneau ridicate in ceea ce priveste rolul lor in interiorul caminului. Ceea ce societatea transmitea femeilor era: sigur ca poti avea totul – dar daca tot o faci, fa-o bine.

Femeile isi asumau tot mai multe roluri, adesea cu un sprijin inconsecvent din partea barbatilor lor. In anii 1990 si dupa, mass-media a continuat sa prezinte fericirea pura in toate aspectele vietii ca pe un tel tangibil.

Aproape toate articolele erau despre cum sa devii din ce in ce mai bun: cum sa faci prajituri perfecte, cum sa inlaturi perfect petele, cum sa ai o sarcina perfecta, cum sa ai o greutate perfecta, cum sa ai o conditie fizica buna, cum sa-ti disciplinezi copiii, cum sa te imbraci perfect. Mesajul clar era perfectionarea in fiecare latura a vietii tale.

In cultura noastra, nivelul asteptarilor s-a ridicat incredibil de mult, pentru noi toate, chiar daca nu traiam in America vrem sa traim ca si cum am fi, indiferent daca ne lasam convinse sau nu de visul american.

Magazinele si cataloagele, televizorul si radioul ne spun ce trebuie sa facem pentru a avea o viata perfecta si ne sfatuiesc prin reclame, ce produse sa cumparam in acest scop. Este usor sa nu tinem cont de faptul ca media are un interes personal in a ne face sa ne simtim inferiori si sa cumparam mai mult.

O natiune plina de femei care nu accepta decat produse de calitate 100% este exact ce urmareste media.

Puteti cheltui o gramada de bani alergand dupa perfectiune. Incepeti de la cea mai hranitoare mancare si cel mai recomandat restaurant, de la cel mai renumit profesor si cea mai de elita scoala, de la o masina rosie la cea mai vanduta marca de autoturisme, de la cea mai luxoasa casa in cel mai bun cartier rezidential, de la cea mai scumpa haina din orasul modei, de la cel mai vestit doctor la cea mai “particulara” clinica, de la cel mai ravnit job la cea mai cunoscuta companie multinationala, cea mai noua destinatie de concediu de la agentia de turism numarul unu in tara; as putea continua fara sa obosesc fiindca am luat cel mai consumat energizant de la firma cu cei mai multi bani investiti in reclama.

Nu doar clasa de mijloc a societatii este cea care resimte presiunea perfectiunii. Media transforma materialismul si perfectionismul intr-un parteneriat ideal pentru toate clasele sociale.

Ceea ce vedem in filme este cultura americana, in reviste sunt descrise stilurile lor de viata, iar publicitatea, a carei tinta suntem, infatiseaza dezideratele clasei de mijloc. Ea este punctul nostru de referinta cu privire la cum trebuie sa fie o viata implinita.

Pana recent, visul american era acela de a obtine stabilitate financiara si libertate intelectuala. Trebuia ca persoanele respective sa mearga putin mai departe in viata decat parintii lor. Acum nu mai este destul, visul american este de a arata si trai ca o vedeta de televiziune sau de la Hollywood.

In timp ce suntem inconjurati de reclame la perfectiune in latura domestica, revistele pentru femei stabilesc standarde “rezonabile” privind infatisarea ideala. Revistele de moda prezinta reguli ce acopera totul, de la cum sa va imbracati in asa fel incat sa va etalati frumusetea trasaturilor fizice, pana la a practica arta camuflajului, adica alegerea materialelor care scot in evideta silueta, utilizarea inteligenta a modelelor de croiala, a coafurii, a machiajului, a pantofilor.

Daca aveti bani, tinte mai clare si aspiratii de vedeta, nu evitati interventiile chirurgicale estetice si nu va opriti la silicoane sau la o rinoplastie. Fiecare regula este ilustrata printr-o fotografie a unei vedete, fie cu buzele cele mai mari, fie cu picioarele cele mai lungi, fie cu parul cel mai blond, fie cu fundul cel mai bombat, fie cu sani cei mai rotunzi, si alte femei extraordinar de frumoase cu care cititoarea de rand nu se poate compara, indiferent cate reguli de moda ar respecta.

Cateva reguli: “Fiti slaba, fiti tanara, trebuie sa aveti sani mari si talia subtire, alegeti haine care le purtati astfel incat sa aratati asa cum trebuie, cumparati produsele scoase la vanzare de catre sponsorii nostri, ascultati aceste sfaturi si veti putea arata ca Jennifer, Beyonce, Shakira, iar daca nu va fi asa, inseamna ca nu va straduiti destul de mult sau nu sunteti la curent cu noile descoperiri prezentate in noile noastre reviste”.

Daca cititi acum aceste randuri ca pe o distractie, este in regula, dar nu uitati ca sunteti un posibil protagonist intr-o lume ideala. Daca va simtiti prost pentru ca nu aratati la fel de bine ca modelele din reclame, e o problema. Este necasara programarea la cel mai celebru “shrink”. Fie ca vrem sau nu, lasam media si convingerile culturale sa stabileasca standarde privind felul in care ar trebui sa ne traim viata.

Care este situatia noastra, a femeilor din ziua de astazi care incearca sa-si croiasca o viata desavarsita? In a doua jumatate a secolului XX, frustrarile care s-au acumulat doua secole din cauza excelentei in muncile domestice si a liberatii in lume, s-au calmat odata cu posibilitatea femeilor de a se inscrie la facultate, posibilitatea optiunii pentru casatorie, copii si cariera.

Le lipsea timpul suplimentar si energia de a indeplini toate libertatile pentru care au luptat. Am castigat dreptul sa ne asumam doua norme: una la serviciu si una acasa.

Asteptarile noastre nu sunt realiste. Vrem ca locuinta noastra sa arate la fel de ingrijita ca a vecinei noastre care nu lucreaza. Mamele cu serviciu incearca sa-si faca datoria la fel de bine ca si colegii barbati sau femei care nu au copii.

Chiar daca lucram toata ziua, ne asteptam sa fim mame mai bune decat mamele casnice care ne-au crescut. Mamele casnice, mamele concediate, neavand un loc de munca trebuie sa fie supermame pentru a compensa. Trebuie sa faca curatenie, sa gateasca sanatos, sa dezvolte creativitatea copiilor, sa faca cumparaturi, sa-si duca copii la cursuri si meditatii, sa caute reduceri de pret la haine si oferte promotionale la alimente. Nu stau acasa degeaba, nu urmaresc telenovele si nu frecventeaza saloane de infrumusetare.

Indiferent daca suntem angajate sau nu, auzim tot felul de voci in minte, vocea parintilor, a sotului, a copiilor, a societatii, a noastra care ne repeta cum trebuie sa fim. De dimineata pana seara, suntem coplesite de mesaje care ne informeaza ca trebuie sa fim slabe, frumoase, pline de succes, mame exceptionale, sotii credincioase, angajate grozave si voluntare pline de energie.

Exista o alternativa? Exista o lume noua normala?

Puteti spune stop acestei nebunii bazate pe perfectionism. Aflati cum sa va traiti altfel viata. Nu trebuie sa fiti sclava acestor mesaje. Puteti schimba felul in care raspundeti la asteptarile celor din jur si le puteti adapta pe cele pe care vi le impuneti automat. Daca va hotarati, puteti incepe de maine.