Dependenta de iubire

Uneori, dragostea ne face sa ne simtim bine, iar alteori rau, adesea fara sa stim de ce, insa o mare parte din noi am simtit ambele gusturi. A fi implicat intr-o relatie care se zbate pentru a supravietui seamana cu o raceala care nu se mai sfarseste sau cu o migrena paralizanta. Iar atunci cand ne imbolnavim, nu mai suntem noi insine. Cand atasamentul se proiecteaza asupra unei persoane, aceasta poate duce la o iubire adictiva.

Aproape toti avem tendinte adictive. Traim intr-o lume care ne ofera sute de experiente necunoscute, intr-o societate care continua sa cheltuiasca multi bani pentru incurajarea si raspandirea adictilor, inconjurati de informatii pe care nu le putem asimila si procesa, auzind zilnic stiri amenintatoare.

In acest calvar, se presupune ca trebuie sa avem relatii de iubire satisfacatoare, daca nu perfecte. Acestea trebuie sa compenseze, sa ne elibereze de stresul cotidian si sa ne faca buni la munca. Totusi, datorita conditiei umane, nu ne bucuram de o iubire inteleapta, mai degraba existam in durere si suferinta, inconstienti de problemele noastre relationale.

Clinicienii au constatat ca o adictie cumuleaza trei elemente: perseverenta intr-un anumit fel de comportament, obsesia sau preocuparea, si un sentiment de pierdere a controlului. Orice drog sau activitate, inclusiv dragostea, care implica aceste trei senzatii – excitatie, satietate si fantasmare – produce alterari in chimismul cerebral.

Nevoia noastra de iubire este legitima. Insa, atunci cand, pentru a o satisface, alocam timpul si atentia cuvenita altor aspecte importante ale vietii, aceasta nevoie devine adictie. Atributele unei relatii de iubire nesanatoase sunt: obsesiv, distructiv, excesiv, compulsiv, atasat de si dependent.

Relatiile de iubire nu sunt alcatuite numai din trasaturi adictive sau elemente de apartenenta acceptabila, caci exista intr-o relatie atat dependente sanatoase cat si de cele nesanatoase. Identificarea si apoi eliminarea elementelor adictive nesanatoase din viata amoroasa pentru a le inlocui cu iubirea sanatoasa poate fi considerata o etapa a maturitatii psihologice.

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui care sa raspunda unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme si a mentine echilibrul.

Paradoxal, aceasta iubire se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva decat propriei fiinte.

In incercarea de a ne satisface foamea noastra tot mai mare de siguranta, de senzational, de putere, de apartenenta si de sens al vietii, iubirea adictiva este concomitent o forma de pasivitate: nu ne rezolvam singuri problemele, ci incercam sa complotam cu altii, astfel incat sa aiba grija de noi si de problemele noastre iar in schimb, ne ocupam de altii, cu pretul propriilor emotii sau cautam sa-i controlam pentru a ne satisface nevoile pe seama lor.

Asteptand ca altii sa ne elibereze de temerile, durerea sau disconfortul resimtite, toleram sau impunem comportamente abuzive. Iar aceste persoane importante din viata noastra de care ne agatam pot fi: copii, parinti, prieteni, sefi, sot sau sotie, iubit sau iubita. Iar in cazul fanteziilor romantice sau al compulsiei sexuale, acel cineva este o persoana pe care nici macar nu o cunoastem personal.

Dependenta de iubire nu include neaparat o componenta romantica sau sexuala, dar cand se intampla, miza este foarte mare.

Daca analizam iubirea, problema nevoii devine mult mai complexa. Oare e adevarat ca avem nevoie de dragoste pentru a supravietui? Bebelusii, total dependenti de adulti, nu au nevoie de iubire pentru a supravietui fizic, ci atentia si grija care activeaza sistemul nervos al organismului si stimuleaza cresterea.

Un bebelus ingrijit fizic, dar nu si emotional, va supravietui la fel ca cel ingrijit cu tandrete si mangaieri. Dar, un copil atins foarte rar sau deloc se poate imbolnavi, poate deveni depresiv, in cazuri grave, poate dezvolta retard mintal sau poate chiar muri.

Asadar, nu avem nevoie neaparat de iubire pentru a supravietui fizic insa, fara experienta de a fi fost un copil iubit, reteta unei vieti implinite si sanatoase ramane incompleta.

Posibilele dificultati in dezvoltarea stimei de sine, a iubirii fata de ceilalti si a dragostei de viata vin din lipsa de iubire. Oamenii care pot trai fara dragoste intampina dificultati in a se iubi pe sine, pe ceilalti, si sunt cei carora le-au lipsit in copilarie dragostea neconditionata si atentia parintilor.

Avem nevoie ca in copilarie sa fim iubiti asa cum suntem, chiar daca uneori nu facem, nu spunem si nu gandim asa cum le-ar place parintilor nostri.

Nevoia de apropiere de ceilalti oameni, dorinta de a fi special pentru cineva este atat de adanc inradacinata, incat legaturile emotionale au evoluat de la faza de functionalitate biologica, devenind parteneriate bazate pe atasament emotional. Iar la nivel biologic, separarea poate provoca o angoasa profunda.

Germenii psihologici ai iubirii adictive, ai fanteziilor romantice si dependentei de sex apar timpuriu in viata, atunci cand suntem supusi de catre cei pe care ii iubim unor abuzuri fatise sau voalate.

Ceea ce incepe ca dependenta sanatoasa devine nesanatoasa. Neurochimia iubirii poate deveni un drog la fel de puternic si greu de abandonat ca alcoolul sau cocaina.

Iubirea romantica adictiva
Acest tip de iubire adictiva se manifesta atunci, cand obiectul iubirii este unul romantic. Persoana asupra careia se face fixatia poate fi un partener romantic sau doar o fantasma. Relatia poate fi elaborata, asemanatoare cu intriga unui roman de dragoste sau plina de euforia unei povesti de iubire ametitoare.

Navala sentimentelor este specifica fazei de atractie dintr-o poveste de iubire iar starea este denumita limerenta – dupa drogul ce poate substitui intimitatea reala. Diverse seriale de televiziune, din categoria telenovelelor, invata copiii si adolescentii modele nesanatoase de iubire.

Cautarea acestei emotii intense poate deveni ea insasi o adictie, manifestandu-se adesea prin urmarirea obsesiva a obiectului iubirii romantice de catre persoana obsedata care incearca sa se identifice in totalitate cu relatia romantica, reala sau imaginara. In varianta adictiva, apar frecvent legaturi melodramatice intre victima si agresor sau elemente de sadomasochism si comportamente bizare.
Iubirea sexuala adictiva
O iubire sexuala normala deformata, refulata sau interzisa prin constrangeri religioase sau familiale, poate duce la adictie sexuala. Netratat, comportamentul sexual obsesiv-compulsiv cauzeaza suferinta si disperare individului, familiei si partenerului acestuia.

Cultura in care traim promoveaza sexul drept drogul de referinta si neaga aspectul patologic al comportamentului sexual scapat de sub control, il incurajeaza pe cel dependent de sex sa deformeze realitatea, ignorandu-si problema si dand vina pe altii.

Exploatarea sexuala de catre oamenii in pozitii de forta devine contagioasa. Pretul platit nu se masoara numai in bani, caci ele afecteaza si structura mecanismelor spirituale, emotionale si relationale.

Sexul nu poate fi considerat “bun” sau “rau”, ci comportamentele asociate sexului sunt cele care indica prezenta unei adictii. Relatii nereciproce, exclusiv carnale, nesatisfacatoare, bazate pe rusine sau teama, sunt indicii ale adictiei sexuale.

Studiile, prezinta originile adictiei sexuale la dependentii de sex ca fiind persoane care au suferit in copilarie abuzuri emotionale, abuzuri sexuale, abuzuri fizice.

Traumele traite la varste fragede genereaza credinte profunde care devin la adult, principii de organizare a relatiilor umane. Dependentul de sex trebuie mai intai sa-si vindece ranile, sa-si recapete increderea in oameni, pentru a trai experienta iubirii si sexualitatii sanatoase.

Iubirea dependenta
Relatiile de dragoste de la maturitate isi au adesea sursa in relatii de iubire vechi – in special in legaturile cu parintii din copilarie. Dragostea nu inseamna numai atractie sexuala, poveste de iubire si compatibilitate relationala.

In sistemul familial, chiar daca incestul fizic nu are niciodata loc, consecintele psihologice pentru copil se pot dovedi mai tarziu la fel de grave. In lucrarile de specialitate se vorbeste de “incest emotional”.

Cand copilului i se cere repetat, in mod direct sau indirect, sa aiba grija de sentimentele parintilor, copilul interpreteaza gresit aceasta seductie drept dragoste parinteasca.

Venita din partea parintelui de sex opus, cererea devine o invitatie mascata la incest. Parintele ii cere copilului sa se transforme in partener surogat in care rolurile sunt inversate. La maturitate acesti copii au parte de relatii de iubire dependenta si confuzii privind intimitatea reala.

Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc si este resimtita ca o conditie necesara supravietuirii. Pentru cel dependent de iubire, chiar si o relatie patologica poate parea normala si necesara.

Cand incepem sa intelegem temerile noastre si modul in care folosim iubirea adictiva, ele isi pierd adesea din putere. Intensitatea iubirii adictive este direct proportionala cu intensitatea sentimentului nevoilor nesatisfacute in copilarie. Iar iubirea adictiva intensa se asociaza frecvent cu stima de sine scazuta.

Iubirea adictiva este egocentrica si egoista. Tendinta de a renunta la controlul asupra propriei vieti se naste din teama de durere, de deprivare, teama de a-i dezamagi pe altii, teama de esec, teama de vina, furie sau respingere, teama de a fi singur, teama de imbolnavire sau nebunie si nu in ultimul rand, teama de moarte.

Dependentii de dragoste traiesc cu iluzia ca relatia lor activa ii va elibera de temerile lor.

Germenii iubirii adictive sunt ingropati in biologia umana, in sistemul nostru educational, in cautarile noastre spirituale si in convingerile noastre psihologice. Ea este atat de comuna, incat n-o recunoastem decat atunci cand ne-a distrus viata amoroasa.