Compatibilitatea se creaza in timp

Fiecare experienta impartasita, da posibilitatea ca partenerii sa verifice daca au puncte de atractie comune, "daca suntem compatibili" ar spune ei.
Daca li se pare ca au o multime de lucruri in comun, vor incepe sa-si exploreze reciproc aspiratiile sa vada daca pot impartasi un viitor impreuna.
Cand partenerii vorbesc despre visurile si aspiratiile lor, ei impartasesc valorile personale si prioritatile lor. Ei pot sa raspunda diferit la intrebari de genul: "Daca ai castiga un miliard de lei ce ti-ar placea ce sa faci cu ei?" (altfel spus, care sunt lucrurile care te fac fericit ). Daca ai avea doar trei lucruri pe o insula pustie care ar fi acestea? (cu alte cuvinte, care sunt cele mai importante lucruri pentru tine) Un raspuns de genul : "As cumpara pentru noi o casa noua suna diferit fata de "Mi-as cumpara o masina sport . Persoana care uita sa mentioneze partenerul printre cele trei lucruri pe care le-ar dori pe insula este posibil sa nu fie pregatita suficient pentru a se angaja in relatie.

Decizia de a alege partenerul cu care sa formeze un cuplu este sustinuta de motivatii constiente si inconstiente ale individului.
Sociologii si psihologii sunt de parere ca alegerea partenerului este motivata atat de similaritatile dintre cei doi parteneri cat si de complementaritatile acestora.
Oamenii sunt atrasi de cei care le sunt asemanatori din punct de vedere al valorilor si normelor socio-culturale sau al statulului profesional, dar si de cei care le sunt diferiti. Partenerii apreciaza in mod paradoxal si diferentele sau ceea ce nu regasesc in ei insisi dar descopera in ceilalti .
Studiile au relevat faptul ca, desi similaritatile joaca un rol esential in alegerea maritala, complementaritatile socio-culturale si ale trasaturilor de personalitate devin esentiale pentru mentinerea coeziunii cuplului. Spre exemplu, experientele similare impartasite initial pot constitui un punct de atractie reciproca insa maniera in care fiecare a rezolvat situatia poate fi diferita si completeaza strategia proprie.

Pe masura ce relatia evolueaza partenerii nu raman la fel. Sotii se dezvolta atat in cuplu cat si fiecare separat.
Ei se maturizeaza si fiecare are ritmul sau de dezvoltare emotionala si socio-profesionala. Nevoile lor se schimba, la fel si nevoile relatiei.
Gusturile se schimba si tot astfel se schimba si prioritatile. Fiecare partener isi defineste statutul socio-profesional, isi schimba sau diversifica rolurile (de la student la angajat, sotii devin si parinti).
Motivatiile alegerii initiale se pot modifica si prin urmare dinamica vietii de cuplu are un alt ritm. De multe ori schimbarile aduc odata cu ele si stari tensionale.
In perioadele de tranzitie, de acomodare la noile conditii, partenerii au pentru un timp sentimentul ca nu se cunosc atat de bine pe cat au crezut. Adesea ei spun ca au din ce in ce mai putine lucruri in comun, cu atat mai putin visurile de la inceput. Chiar daca visurile sunt diferite pentru un timp, nu inseamna ca nu vor deveni comune pe viitor. Cand ambii parteneri se schimba si ’’cresc’’ impreuna, poate fi o experienta de imbogatire atat a personalitatii cat si a vietii de cuplu. Aceasta capacitate de schimbare face posibil ca oamenii sa fie fericiti cu aceeasi persoana, si 50 de ani.

Compatibilitatea nu este ceva ce ai de la inceput, este ceva ce obtii in timp.
Partenerii ajung sa fie compatibili in urma unui proces de durata, pe care-l negocieza pe masura ce inainteza in relatie.
Reusita procesului de ’’compatibilizare’’ se bazeaza pe dorinta de a coopera si lucra impreuna. Desigur ca si trasaturile de personalitate contribuie la acest proces dar modul in care partenerii interactioneaza conteaza mai mult.
Partenerii au nevoie sa simta siguranta ca ei construiesc ceva impreuna, ceva ce are sens. Este important sa asculti ce-l multumeste pe celalalt. Toate cuplurile sunt in acord sau dezacord cu aceleasi lucruri: modul in care sunt gestionate resursere financiare, impartirea sarcinilor, ingrijirea si educarea copiilor, petrecerea timpului impreuna, viata sexuala.
Modul in care cuplul isi gestioneaza diferentele creaza compatibilitatea sau din contra disolutia cuplului. Dupa multi ani de efort comun, eventual in 25 de ani, partenerii pot deveni ’’suflete pereche’’.

Motivul pentru care cele mai multe cupluri divorteaza este acela ca partenerii evolueaza separat si nu mai sunt atenti la dorintele celuilalt.
Monotonia, ignoranta sau implicarea insuficienta ii fac pe parteneri sa uite sa mai fie draguti unul cu celalalt.
Daca sotul vine acasa tarziu, sotia il intreaba furioasa: ’’De ce n-ai sunat’’? O intrebare alternativa ar putea fi: ’’Iubitule, mi-am facut griji pentru tine. S-a intamplat ceva’’? Desigur ca diferenta este vizibila si raspunsul va fi pe masura.
Cercetarile au aratat ca cele mai satisfacute cupluri sunt acelea in care partenerii isi pun reciproc in evidenta calitatile si nu defectele, isi fac mai des complimente decat isi reproseaza.

Fiecare partener ii cere celuilalt sa-i indeplineasca o dorinta.
Cererea trebuie sa fie realista si posibil de indeplinit. In fiecare zi unul va cere iar celalat va indeplini o singura dorinta. Partenerul caruia i se cere, are dreptul sa refuze.
Partenerul care a cerut nu mai are dreptul decat data viitoare la o alta cerere.
Cel care refuza isi asuma riscul sa fie la randul lui refuzat a doua zi cand ii vine randul.

Evitati formulari de genul: ’’fii dragut cu mine’’ sau ‚’’fii mai iubitoare’’. Cererile pot sa sune in felul urmator: hai sa ne plimbam, adu-mi un ceai la pat, cumpara-mi flori, spune-mi ca ma iubesti, fa-mi un masaj, ajuta-ma sa aranjez masa, ia-ma in brate, suna-ma la servici, scrie-mi ceva dragut pe un biletel, sa ne uitam impreuna la un film, sa ne intalnim on line in timpul zilei’’, etc.
In timp, va fi mai usor sa cereti si sa primiti ceea ce doriti si veti renunta la alternarea zilelor iar cererile si satisfacerea dorintelor vor deveni obisnuinta in viata de zi cu zi.

Autor: Psih. Mihaela SINDIE
Institut: Director Executiv al Centrului de Explorare a Viselor
Sursa: Revista PsihoLife