Tratamentul in caz de traumatism sau dislocare a dentitiei

Este important sa ne asiguram initial ca nu exista nici o afectiune amenintatoare de viata. De exemplu, in cazul unui pacient care a cazut de la inaltime si care nu reactioneaza la stimuli, pacientul prezentand hemoragie in interiorul cavitatii bucale, cu dintii imprastiati, nu trebuie sa consideram ca exista numai leziune izolata a dentitiei. Concluzia este ca in cazul unor urgente medicale, tratarea leziunilor dintilor poate fi temporizata.

- In cazul in care un dinte este dislocat in totalitate, trebuie clatit cu apa, dar nu trebuie frecat. Dintele trebuie tinut de la nivelul coronitei, nu de la baza (radacina), pentru a nu traumatiza ligamentele. In cazul unui adult cooperant, dintele va trebui repozitionat la nivelul alveolei dentare.

- Multe persoane nu reusesc sa reimplanteze dintele de unul singur. In acest caz, se recomanda transportul dintelui in solutie salina, lapte sau saliva.

De asemenea, dintele poate fi plasat in cavitatea bucala intre mucoasa obrazului si linia gingiei persoanei care a pierdut dintele. Cavitatea bucala este cel mai bun mediu pentru transportul dintelui deoarece protejeaza radacina mentinand-o umeda si oferind protectie impotriva invaziei bacteriene;
Este contraindicat transportul dintelui uscat. Acest lucru determina distrugerea dintelui in scurt timp. Transportul dintelui in apa este de asemenea contraindicat.
In cazul copiilor necooperanti, dintele trebuie transportat intr-o solutie, pentru a fi conservat pana la medicul specialist. Aceste substante pot fi reprezentate de lapte, saliva sau solutie salina. Un adult sau copil necooperant isi pot inghiti dintele. In anumite cazuri dintele poate fi inhalat, putand provoca moarte prin sufocare.

- In cazul in care exista sangerare de la nivelul alveolei dentare, se recomanda spalarea cavitatii bucale cu apa. Se recomanda plasarea unui tampon de vata la nivelul alveolei dentare si exercitarea unei presiuni la acest nivel. Presiunea exercitata va putea opri sangerare.

- Se interzice consumul de alimente si lichide in caz de ruptura, dislocare sau pierdere a dentitiei. In cazul in care dintele este zdrobit in bucatele, se recomanda recuperarea tuturor bucatelelor si transportul acestora in una dintre solutiile sugerate.

- In cazul dintilor mobili in alveola dentara, tratamentul este foarte simplu. Evitarea alimentelor tari. Dintii cu mobilitate mare vor fi fixati cu fire, coronita de metal sau legaturi de plastic, timp de 10-14 zile.

- Dintii care au fost scosi din alveola dentara trebuie repozitionati la nivelul alveolei cat mai repede posibil. Sansele de supravietuire a dintelui sunt mai mari in cazul in care dintele este reimplantat in maxim 30 de minute. Odata implantat, dintele trebuie stabilizat folosind tehnicile descrise mai sus, timp de 2-4 saptamani.

Dintii rupti sunt tratati conform clasificarii Ellis.
- In cazul dintilor fisurati (Ellis I), nu este necesar nici un tratament. Ar putea fi necesara medicatie antialgica pentru confortul pacientului. Aceasta necesita remodelare cosmetica care poate fi efectuata de catre medicul stomatolog.
- In cazul fracturilor dentare mai severe (Ellis II si III), se recomanda masuri pentru reducerea infectiilor, controlul durerii si reducerea sanselor de distrugere a alveolei dentare. Se pot administra antibiotice in departamentul de urgenta. Medicatia antialgica poate fi reprezentata de Acetaminofen (Tylenol), Ibuprofen sau antialgic narcotic ca Hidrocodone. In anumite cazuri se poate practica anestezia nervului prin injectarea unui anestezic local de lunga durata langa dintele traumatizat.
- In fracturile Ellis II dentina expusa va fi acoperita cu hidroxid de calciu, ce confera protectia nervilor si a vaselor sanguine.
- In traumatismul dentar tip Ellis III (unde pulpa dentara este expusa) este necesara ingrijirea dintelui. Ar putea fi necesara efectuarea unei pulpectomii. O alta optiune este reprezentata de efectuarea unei legaturi dentare.

- In cazul adultilor ce prezinta dinti impinsi catre linia gingiei, nu este necesar tratament in cazul in care dentitia este stabila si nu se desprinde. Este necesara efectuarea unei radiografii dentare pentru a exclude o eventuala fractura la nivelul alveolei dentare sau langa aceasta. In majoritatea cazurilor dintele va reveni de la sine la pozitia normala. Singura exceptie o reprezinta dentitia primara a copilului mic. In cazul traumatizarii dentitiei definitive subiacente, poate aparea afectare definitiva, constand in deformare cosmetica sau pierderea dentitiei definitive.

- Prin traumatizarea dentitiei apare si strivirea nervilor si vaselor microscopice, chiar fara existenta unui traumatism evident. Afectarea acestora se va materializa prin modificarea culorii dentitiei afectate dupa o perioada de la cateva zile la cateva luni, urmata de moartea dintelui.