Tot ce trebuie sa stim despre luxatia degetului

Luxatia de deget apare cand un os din alcatuirea acestuia (o falanga) se deplaseaza afara din articulatie. Leziunile rezultate in urma unor activitati sportive, caderile sau accidentele pot determina dislocari la nivelul degetelor.

Dislocarea sau luxatia unui deget poate fi extrem de dureroasa, dar nu pune in pericol viata. Totusi, este foarte important sa se primeasca sprijin medical cat mai rapid.

Simptomele luxatiei de deget nu sunt numeroase, dar reusesc cu succes sa indice afectiunea. Astfel, degetul afectat isi modifica forma si pare stramb, dar este si deosebit de dureros.

Alte semne care pot indica luxatia de deget includ:

- amorteala sau furnicaturi;
- echimoze sau decolorare la nivelul pielii;
- impotenta functionala.

In mod normal, degetul mare (policele/halucele) contine doua falange, iar restul degetelor contine cate trei. Astfel, se regasesc doua articulatii in cazul degetului mare si cate trei articulatii in cazul celorlalte degete.

Ligamentele sunt benzi de tesut fibros ce ajuta la mentinerea integra a articulatiilor. Dislocarile apar atunci cand o forta semnificativa invinge rezistenta opusa de ligamente si face ca oasele sa iasa din articulatie.

Leziunile suferite din cauza sporturilor sunt cele mai frecvente cauze ale luxatiilor de deget. Astfel, se estimeaza ca peste 50% dintre traumatismele regasite in sport vizeaza degetele. Sporturile cu cele mai mari rate de leziuni ale mainilor includ fotbalul, gimnastica, baschetul si luptele.

Alte cauze posibile ce pot duce la o luxatie de deget sunt reprezentate de:

- extensia exagerata a degetului;
- aplicarea unei lovituri puternice asupra varfurilor degetelor;
- caderile;
- existenta unor alte afectiuni de sanatate ce pot slabi articulatiile si ligamentele.

Persoanele care suspecteaza ca degetul lor este luxat ar trebui sa solicite imediat asistenta medicala. Pentru ameliorarea inflamatiei si a durerii imediate se poate aplica gheata, dar cu mare grija, deoarece degetul lezat nu trebuie deplasat.

Persoana afectata sau persoanele din jur nu trebuie sa incerce asezarea osului inapoi in articulatie. Singurele persoane care pot face acest lucru sunt cele care au o pregatire medicala in acest domeniu.

Incercarea de a reamplasa osul de catre persoane nepregatite poate grava situatia, producand dureri si inflamatii suplimentare. In plus, deplasarea propriilor oase inapoi in locul initial vine la pachet cu un risc foarte mare de a leza permanent structurile inconjuratoare (tendoane, ligamente, nervi, vase de sange, cartilaj articular).

Dupa sosirea la medic, acesta va examina degetul afectat. De asemenea, medicul trebuie informat cand a avut loc traumatismul si care au fost circumstantele de producere.

Ulterior evaluarii primare se pot solicita investigatii suplimentare pentru a se confirma diagnosticul sau pentru a se evalua gradul de severitate a leziunii. Investigatiile imagistice necesare sunt reprezentate de:

- radiografii – se utilizeaza radiatii X pentru a se observa structurile interne ale corpului, in acest caz oasele. Radiografiile pot ajuta la confirmarea diagnosticului de luxatie, dar verifica si daca exista anumite fracturi asociate;

- imagistica prin rezonanta magnetica – scanarea IRM utilizeaza campuri magnetice puternice si unde radio. Cu ajutorul lor se obtin imagini detaliate ale tesuturilor din interiorul organismului. In cele mai multe cazuri, aceasta metoda este solicitata daca se suspecteaza deteriorari semnificative ale tesutului adiacent articulatiei lezate.

Optiunile de tratament variaza in functie de localizarea si severitatea luxatiei. Astfel, metodele de tratament sunt:

Reducerea luxatiei

Primul pas in tratarea unui deget dislocat consta in manipularea cu grija a osului si reamplasarea acestuia in articulatie. Procedura este cunoscuta sub numele de reducere.

Inainte de efectuarea sa se pot folosi anestezice locale pentru a ameliora durerea, iar dupa ce procedura s-a finalizat se pot efectua radiografii pentru a-i verifica eficacitatea.

Imobilizarea

Dupa reducere, pacientului ii este recomandata purtarea unei atele de imobilizare. Aceasta protejeaza si fixeaza degetul ranit in timp ce se vindeca.

De asemenea, purtarea atelei opreste pacientul din a misca degetul si impiedica dislocarea si ranirea ulterioara.

Purtarea atelelor de catre pacienti este necesara pentru aproximativ cateva saptamani.

Cu toate acestea, imobilizarea pentru perioade prelungite poate provoca rigiditate permanenta si reducerea mobilitatii degetului.

Fixarea

In functie de tipul sau severitatea vatamarii, unii oameni pot suferi alaturi de luxatii chiar si fracturi osoase. Fracturile se definesc ca fiind discontinuitati sau intreruperi la nivelul unui os.

Fracturile osoase necesita, de asemenea, reducere si imobilizare, dar poate fi nevoie si de fixare. Fixarea se realizeaza cu brose K, acestea fiind tije metalice subtiri pe care chirurgii le ataseaza pentru a stabiliza fragmentele osoase.

Interventii chirurgicale

Degetele dislocate care implica ligamente rupte si fracturi osoase complexe pot necesita proceduri chirurgicale cunoscute sub numele de reduceri deschise. Ca si celelalte tratamentele, interventiile chirurgicale urmaresc reducerea, stabilizarea si restabilirea mobilitatii degetului afectat, fara a deteriora structurile din jur.

Recuperarea

Conform unui studiu efectuat in anul 2017, luxatiile de la nivelul degetelor se vindeca, de obicei, in aproximativ 4-6 saptamani.

Factorii care afecteaza timpul de recuperare sunt urmatorii:

- severitatea si localizarea dislocarii;
- existenta leziunilor ligamentare sau la nivelul tendoanelor;
- existenta fracturilor osoase;
- necesitatea interventiei chirurgicale.

In urma reducerii si imobilizarii, anumiti pacienti pot necesita terapie fizica sau ocupationala. Kinetoterapeutul poate ajuta si poate instrui pacientul cum sa-si grabeasca vindecarea si cum sa-si extinda gama de miscari.

De asemenea, exista si anumite sfaturi ce trebuie urmate la domiciliu:

- mentinerea tegumentelor, dar si a atelelor curate si uscate;
- mentinerea degetului afectat la un nivel superior fata de inima pentru a reduce inflamatia;
- evitarea solicitarii degetului afectat;
- aplicarea de comprese reci si pachete cu gheata pentru a reduce durerea si inflamatia;
- administrarea de medicamente contra durerii si inflamatiei, precum ibuprofenul sau acetaminofenul;
- efectuarea exercitiilor fizice intocmai cum a recomandat specialistul.

Trebuie cunoscut faptul ca un deget recuperat in urma unei luxatii prezinta un risc ridicat de alte raniri in viitor. Astfel, se recomanda precautie cand sunt realizate activitati fizice, chiar purtarea unor echipamente de protectie si evitarea sporturilor cu risc.

Dislocarea unui deget poate produce panica si extrem de multa durere. Totusi, trebuie cunoscut faptul ca luxatia de deget nu pune in pericol viata, dar necesita asistenta medicala prompta.

Nu trebuie sa se incerce reducerea luxatiei la domiciliu de catre pacient sau de catre apropiatii acestuia. In acest mod pot sa apara complicatii, iar vindecarea poate fi ingreunata, uneori existand riscul de producere a leziunilor permanente.

Vizita la medic este obligatorie, acesta putand evalua corect situata pentru a oferi un tratament adecvat. In urma tratamentului, vindecarea dureaza, de obicei, cateva saptamani. Totusi, daca luxatia este insotita de fracturi osoase sau de deteriorare a tesuturilor adiacente, timpul de recuperare poate fi prelungit.