Tipuri de soc si masuri de prim ajutor

In prezent, socul este de definit drept o insuficienta circulatorie ce determina un dezechilibru intre necesarul si oferta de oxigen. O alta definitie face referire la o distributie gresita si generalizata a fluxului sanguin ce impiedica distributia ori utilizarea cantitatilor suficiente de oxigen, ce poate pune viata in pericol daca nu se intervine la timp.

Dupa etiologie, starile de soc sunt clasificate in 4 categorii:

1. soc hipovolemic ce apare in urma unei hemoragii masive sau nonhemoragii si este cauzat de scaderea volumului circulat.

2. soc cardiogen determinat de disfunctia inimii.

3. soc distributiv, unde sunt incluse tipurile de soc anafilactic, neurogen si socul septic.

4. socul obstructiv determinat de obstructia fluxului sanguin de cauze extracardiace, cum ar fi o posibila embolie pulmonara, pneumotorax, tamponada cardiaca etc.

Socul hipovolemic are drept consecinta scaderea volumului intravascular in urma pierderii de sange sau plasma.

Principalele cauze sunt:

- cauze traumatice: leziuni ale organelor, lezarea unor vase mari, fracturi osoase, epistaxis, hemoragie retroperitoneala dupa un accident fie rutier, fie in urma unei altercatii.

- cauze gastrointestinale date de ruperea unor varice esofagiene, ulcere hemoragice, gastrite, esofagita, tumori maligne infiltrative, sindrom Mallory-Weiss etc.

- cauze genitourinare, ce include sangerarea vaginala, neoplasm de col uterin, avort spontan sau provocat, placenta praevia, sarcina extrauterina, suptura uterina sau alte complicatii ce pot surveni in timpul unei interventii sau chiar in timpul nasterii.

- cauze vasculare cuprind anevrisme, disectie de aorta si posibile malformatii arteriovenoasa ce se pot rupe si provoca hemoragii masive cu potential letal.

Socul cardiogen este definit ca prezenta unui debit cardiac redus, cu evidentierea hipoxiei tisulare in conditiile unui volum intravascular adecvat starii de sanatate.

Cauzele socului cardiogen pot fi clasificate astfel:

- disfunctii mecanice ce includ stenoze valvulare sau dinamice, insuficiente valvulare, defect septal ventricular, anevrisme ventriculare sau posibile defecte ale peretilor ventriculari care determina o contractare a inimii insuficienta si o suprasolicitare compensatorie.

- insuficienta de pompa a miocardului determinata in majoritatea cazurilor de infarctul miocardic acut prescurtat si IMA, dar poate fi cauzata si de o eventuala miocardita autoimuna sau virala, ori de cardiomiopatii de obicei hipertrofice sau chiar depresii induse de anumite medicamente care pot fi toxice, ca de exemplu antidepresivele triciclice, betablocantele, blocante ale canalelor de calciu etc.

Socul anafilactic este cauzat de descarcari masive de histamina in corpul persoanei ce a fost expusa la o anumita substanta fie medicamentoasa, fie, de exemplu, veninul unei albine imediat dupa intepatura.

Trebuie retinut faptul ca anafilaxia este o reactie sistemica, foarte severa de hipersensibilizare, insotita de hipotensiune si senzatia de sufocare, data de eliberarea imediata a mediatorilor anafilaxiei ce sunt reprezentati de IgE din mastocite.

Printre principalele cauze enumeram:

- medicamentele, in special antibioticele, aspirina, trimetroprim sau anumite AINS;
- aditivi alimentari si alimente cum ar fi: fructele de mare, nucile, soia, ouale, faina, glutamat monosodic, lapte si derivate, nitriti si nitrati etc.;
- piscaturi de insecte (albine, viespi);
- muscatura de sarpe;
- piscatura de paianjen sau furnici;
- substante de contrast ce au la baza iodul.

Pentru a sti imediat cum sa reactionati, trebuie sa cunoasteti si principalele semne:

- urticarie generalizata sau edem si roseata la locul intepaturii sau muscaturii;
- angioedem;
- cefalee;
- dureri abdominale generalizate;
- sensatie de greata sau varsaturi,uneori insotite si de diaree;
- palpitatii cu stare lipotimica;
- conjunctivita;
- rinoree sero-mucoasa;
- wheezing secundar bronhospasmului;
- hipotensiune data de vasodilatatie;
- in cazuri grave se instaleaza pierderea starii de constienta, cu midraza, incontinenta urinara si posibil aparitia convulsiilor.

In majoritatea cazurilor, aceste simptome trebuie recunoscute imediat cum ele apar, iar la majoritatea persoanele se instaleaza dupa 60 de minute de la expunerea la alergen.

Socul neurogen se defineste prin aparitia hipotensiunii si a bradicardiei in prezenta unei leziuni aflate la nivelul maduvei spinarii cu intreruperea influxului simpatic.Mai frecvent apare in cazul traumatismelor prin strivire si mai putin in cazul celor penetrante.

Cauzele raman traumatismele de coloana inchise in urma unor accidente rutiere unde sunt implicate autoturisme sau motociclete. Zonele cele mai afectate sunt: regiunea cervicala, urmata de jonctiunea toraco-lombara, iar apoi restul regiunilor.

Evenimentul traumatic determina compresiune si dilacerare la nivel medular, cu aparitia leziunilor medulare secundare ce duc treptat la ischemie si leziuni arteriale locale, cu pierderea tonusului simpatic si accentuarea parasimpaticului.

Ultimul soc pe care trebuie sa il descriem este socul obstructiv ce este determinat de obstruarea vaselor mari de sange de la nivelul cordului. Principalele situatii ce determina obstructia extracardiaca sunt: embolia pulmonara, tamponada cardiaca si pneumotoraxul sufocant, toate cu risc vital inalt.

Cauze mai rare si raportate in tratatele de specialitate includ si: trombul cu localizare mitrala, mixomul atrial, coarctatia de aorta, hipertensiunea pulmonara, afectiuni valvulare obstructive ce pot da dificultati in diagnosticare, dar si complicatii severe.

In concluzie, diagnosticul starii de soc, indiferent de etiologie, se bazeaza pe o anamneza corecta si rapida, un examen fizic facut atent si explorari tintite, care sa ne orienteze cat mai rapid spre cauza principala si sa stim exact ce tratam.

Managementul starii de soc dupa ce a fost stabilita cauza cuprinde:

- intubatia orotraheala cu ventilatie mecanica si aspiratie traheo-bronsica in cazul prezentei secretiilor bronsice;
- sedare si relaxare musculara pentru a scadea travaliul respirator;
- oprirea pierderilor (hemoragii, diaree, varsaturi etc.) si administrea fluidelor corespunzatoare (sange, solutii coloide sau cristaloide dupa caz);
- supravegherea intr-o sectie de Terapie Intensiva pentru a evita eventualele complicatii.