Primul ajutor in durerea precordiala (angina pectorala)

Angina pectorala reprezinta termenul medical ce defineste durerea precordiala cu caracter constrictiv (angere = a strange). Caracteristicile durerii anginoase sunt localizarea retrosternala, difuza, pe o zona relativ intinsa (chiar pe intregul torace), cu iradiere frecventa la nivelul membrului superior stang, umeri, gat, mandibula, epigastru. Asociat, pacientii pot prezenta lipsa de aer, transpiratii, palpitatii, greturi, varsaturi.

Substratul durerii este reprezentat, cel mai adesea, de o suferinta de natura ischemica a cordului (datorata deficitului de irigatie a inimii de catre vasele proprii acestui organ, anume de arterele coronare).

Tratamentul unei astfel de suferinte depinde de severitatea simptomelor acuzate de pacient (desi nu intotdeauna exista o proportionalitate directa intre intensitatea lor si gravitatea procesului patologic cardiac), precum si de rezultatele testelor efectuate in vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine pentru angina.

Pacientii care sufera un atac brusc de angina sunt sfatuiti sa intrerupa imediat activitatea declansatoare a durerii (de obicei, angina apare la eforturi fizice intense, dupa mese copioase sau in timpul expunerii la temperaturi ambientale deosebit de scazute) si sa sune la numarul unic de urgenta 112- serviciul de Ambulanta, deoarece angina pectorala poate fi prima manifestare a unui infarct miocardic acut. Aceste 2 gesturi simple ajuta semnificativ la recuperarea individului, la minimalizarea extinderii leziunii si a sechelelor dupa atacul de angina.

In cazul in care persoana are la indemana Aspirina,este sfatuita sa mestece un comprimat (daca nu are contraindicatii majore sau antecedente de reactii alergice la aspirina si derivatii sai). Mestecarea unui singur comprimat s-a dovedit a fi eficienta in a preveni eventualele complicatii ale anginei. Nu este recomandata depasirea acestei doze - specialistii avertizeaza ca o doza mai mare nu va determina o crestere a eficientei produsului, insa poate asocia reactii adverse de natura gastro-intestinala.

In cazul pacientilor diagnosticati deja cu angina pectorala, care nu sunt, deci, la prima criza de acest gen, recomandarile includ: incetarea oricarui tip de activitate si administrarea imediata a unui comprimat de Nitroglicerina sublingual sau spray. Nitroglicerina este un medicament cu adevarat eficient in tratamentul anginei, oprind criza in aproximativ 4-5 minute si prevenind pe termen scurt reaparitia ei. In cazul in care raspunsul la Nitroglicerina intarzie sa apara, dupa 2 administrari consecutive la interval de 15 minute, este indicata apelarea serviciului medical de urgenta 112, deoarece exista pericolul unei patologii mult mai grave decat angina pectorala.

Odata ajuns intr-un serviciu de specialitate, pacientul cu angina pectorala va fi supus unor serii de teste si determinari de laborator in vederea diagnosticarii de certitudine a cauzei anginei pectorale. Testele sunt insotite de o atenta observare a evolutiei acuzelor clinice ale pacientului, iar medicatia administrata este specifica fiecarui pacient in parte, in functie de antecedentele medicale si istoricul natural al bolii. In functie de diagnosticul preliminar si de rezultatele analizelor, pacientul poate fi transferat intr-o unitate de ingrijire coronariana, in sala de cateterism cardiac sau chiar in sala de operatie pentru realizarea unui by-passaorto-coronarian de urgenta.

Indiferent daca pacientul va fi transferat sau nu intr-o alta unitate de ingrijire, exista un anumit protocol de tratament ce trebuie instituit de indata ce s-a ridicat suspiciunea de angina pectorala si care, in functie de gravitatea simptomelor, include:

- prinderea unui abord venos, pe care se pot administra ulterior diferitele medicamente si seruri fiziologice;

- administrarea de aspirina (in cazul in care pacientul nu a luat deja);

- conectarea la o masca de oxigen (in scopul imbunatatirii functiei respiratorii a pacientului dispneic si de a corecta eventualahipoxemie instalata).

Tratamentul ulterior depinde de evolutia simptomelor, de severitatea procesului patologic de baza (cel care este raspunzator de declansarea crizei) sau de intinderea unor eventuale leziuni structurale miocardice. Cea mai mare parte a schemelor terapeutice urmeaza urmatoarele principii:

- asigurarea odihnei pacientului (repaus total la pat) si administrarea concomitenta a aspirinei, oxigenului si nitroglicerinei sublinguale (in cazul anginei pectorale necomplicate);

- administrarea de medicatie anxiolitica si uneori analgezica (nu se recomanda sa se foloseasca in acest scop analgetice majore, cum sunt opioidele, ci se recurge la cele uzuale, de intensitate medie);

- administrarea tratamentului antiischemic si a terapiei de preventie include: beta-blocantele, nitratii, blocantele canalelor de calciu, inhibitorii enzimei de conversie,hipolipemiante - statine (me dicamente ce scad concentratia colesterolului din sange), se administreaza in special cand exista riscul dezvoltarii unor infarcte miocardice;

- administrarea medicatiei antitrombotice include antiagregantele plachetare si anticoagulantele (cu rol de a impiedica dezvoltarea unor noi cheaguri sangvine sau prevenirea extinderii celor deja formate);

- daca exista evidente ale unui infarct miocardic acut, tratamentul medical, in primele 6 ore de la debutul simptomatologiei include administrarea unui fibrinolitic. Studii recente au demonstrat ca dupa intervalul critic de 6 ore, beneficiile fibrinolizei sunt mult reduse, de aceea este foarte important ca pacientul sa se prezinte cat mai repede la spital.

Dupa atenta analiza a datelor de laborator si a celorlalte determinari si investigatii paraclinice efectuate, precum si dupa monitorizarea starii clinice a pacientului, medicul curant va decide ce se va intampla ulterior:

- daca starea pacientului s-a imbunatatit si a devenit stabila, iar paraclinic s-a stabilit ca a fost doar un atac anginos necomplicat, pacientul poate fi externat cu anumite recomandari medicale.

- daca simptomele se mentin sau daca starea pacientului este instabila, pacientul este supus unor interventii terapeutice de revascularizare miocardica de tipul angioplastiei coronariene sau chiar operatiei de bypass aorto-coronarian.

Angioplastia este un procedeu invaziv de tratament, rezervat pacientilor a caror simptomatologie nu este ameliorata de tratamentul medicamentos maximal si care prezinta factori de risc ce le cresc sansele de a dezvolta un infarct miocardic in viitorul apropiat. Procedeul urmeaza cativa pasi importanti, astfel:

- se realizeaza angiografia de artere coronare pentru a localiza cu precizie sediul obstructiei lumenului;

- se introduce apoi in artera un tub fin de plastic (cateter), ce are atasat la capat un balonas; calea de abord difera, in functie de sediul obstructiei, cateterul putand fi introdus fie printr-un vas de la nivelul membrului superior, fie de la membrul inferior;

- cand se ajunge la locul obstacolului, balonasul este umflat usor, realizand largirea lumenului (aceasta tehnica este eficienta mai ales in cazul ostructiilor prin placi de aerom).

Totusi, aceasta solutie terapeutica nu are rezultate permanente, majoritatea celor care sufera un astfel de procedeu necesitand implantarea unui stent la locul obstructiei (o placuta metalica de dimensiuni extrem de reduse care sa mentina lumenul deschis).

Mijloacele moderne de angioplastie permit si recuperarea materialului ce a obstruat lumenului (tromb, placa de aterom), impiedicand astfel trecerea lui in torentul sangvin si prevenind astfel aparitia unor viitoare complicatii: obstructii pe vase cu diametru mai mic sau chiar trombembolism pulmonar (complicatie cu risc vital).

Pacienti cu angina pectorala sunt sfatuiti sa isi consulte medicul de familie pentru evaluari periodice, acesta putand sa decida in functie de evolutia starii de sanatate a pacientului efectuarea de investigatii de specialitate sau internarea intr-o unitate medicala pentru o reevaluare amanuntita.