Primul ajutor in cazul unei crize epileptice

Epilepsia reprezinta o afectiune cronica cerebrala, caracterizata prin aparitia recurenta, spontana si neprovocata a crizelor epileptice.

Criza epileptica episod brusc, stereotip de manifestare motorie, senzitiv, senzorial, comportamental si / sau modificare a starii de constienta ce se datoreaza activarii bruste, neprovocate, a unei populatii neuronale.

Stare de rau epileptic (status epileptic) = crize repetate neintrerupte de revenire la starea normala anterioara.

In functie de localizarea descarcarilor electrice anormale, apare si aspectul particular al crizelor, care au impact diferit de la un individ la altul.

Simptomatologia poate varia de la pierderea starii de constienta, cu manifestari motorii, tonico-clonice ale tuturor membrelor, pana la diverse tipuri de senzatii (furnicaturi, amorteli) intr-o anumita regiune a corpului sau crize de tip absenta (pacientul isi pierde cunostinta si nu raspunde la stimuli externi). Aceasta distributie are legatura cu extinderea focarului epileptic la zone adiacente sau la celalalt emisfer cerebral. Exista mai multe clasificari ale crizelor epileptice in functie de manifestari sau debut.

Tratamentul la domiciliu variaza in functie de frecventa si tipul crizelor convulsive. Este importanta administrarea regulata a unui anticonvulsivant pentru prevenirea crizelor convulsive.

Daca pacientul face o criza convulsiva, persoanele de langa el pot preveni traumatismele prin:
- asigurarea unui spatiu moale pe care va fi intins pacientul
- intoarcerea persoanei pe o parte
- a nu se tine strans pacientul
- a nu se introduce obiecte in gura pacientului sau a se incerca deschiderea gurii; pacientul nu este in pericol de a-si inghiti limba
- observarea caracteristicilor crizelor convulsive - durata, tipul miscarilor, directia miscarii capului sau ochilor. Aceste caracteristici pot ajuta medicul in diagnosticarea tipului de crize convulsive.

Numarul de urgenta trebuie apelat daca este prima criza la un individ sau in cazul in care pacientul este cunoscut cu epilepsie si prezinta:

1.crize repetate, la interval de minute, numr mare de crize;
2.nu mai revine la starea de constienta (caz in care pacentul este in status epileptic si este necesara internarea in urgenta)
3. cresterea duratei crizei, cu modificarea aspectului acesteia.

- Tratamentul consta in administrarea de medicamente anticonvulsivante.
- Alegerea tipului de medicament depinde de diversi factori ca frecventa si severitatea crizelor convulsive, de varsta pacientului, starea de sanatate generala si antecedentele personale patologice.
- Un diagnostic precis al tipului epilepsiei este decisiv in alegerea terapiei adecvate.

In cazul in care este vorba de status epileptic tratamenul presupune internare de urgenta, de preferinta direct intr-o unitate de terapie intensiva si instituirea imediat a unor masuri de terapie standardizate, etapizate, de catre medicul specialist neurolog in colaborare cu medicul specialist de terapie intensive si monitorizare electroencefalografica pentru urmarirea disparitiei activitatii electrice iritative continue.

Tratamentul va viza: oprirea crizelor, sustinerea functiilor vitale, tratamentul cauzei sau al factorilor declansatori si prevenirea, tratarea complicatiilor statusului:(leziuni cerebrale: – leziuni hipoxice/metabolice, leziuni secundare crizelor: edem cerebral, hipertensiune intracraniana, tromboza venoasa cerebrala, hemoragii si infarcte cerebrale, leziuni cardiovasculare, respiratorii, vegetative)

De asemenea, un pacient epileptic este necesar sa respecte un regim: ii sunt interzise consumului de neuroexcitante (bauturi cofeinizate, coca-cola, ciocolata, cacao) si bauturi alcoolice;respectarea orelor de somn; evitarea situatiilor, in care, in eventualitatea producerii unei crize, viata pacientului/anturajului poate fi pusa in pericol (inotul, munca la inaltime); este interzis condusul autovehiculelor; este limitata stimularea luminoasa intermitenta prelungita (TV, calculator, telefon); expunerea la situatii stresante psiho-emotional; climat social, familial si psihoemotional afectiv; evitarea traumatismelor in regiunea cefalica; etc.