Primul ajutor in caz de hemoragie

Sangele este un lichid care transporta oxigenul si substantele nutritive la tesuturi si organe si colecteaza produsii reziduali pentru a-i transporta la diverse organe care-i elimina din organism. De asemenea, sangele este si purtatorul a numeroase tipuri ce celule, cu roluri foarte importante in organism.

Asadar, sangele numit si "lichidul vietii" este indispensabil functionarii organismului. El se afla permanent in miscare, circuland printr-un sistem de vase sanguine. Cand unul sau mai multe vase de sange sunt lezate, sangele se scurge din sistemul vascular, fenomen numit hemoragie.

Hemoragia poate fi externa, cand sangele se scurge inafara corpului sau interna, cand ruptura vasculara se produce in interiorul organismului (asa cum se intampla in fracturi sau in cazul rupturii unui organ) si se acumuleaza sangele in interiorul corpului.

In functie de volumul de sange pierdut, hemoragia se poate clasifica astfel:
- mica: cand se pierde mai putin de 500 ml sange
- medie: cand se pierde 500 - 1000 ml de sange
- mare: cand se pierde 1000 - 1500 ml sange
- masiva: cand se pierd peste 1500 ml sange.
In functie de vasul de sange lezat, hemoragia poate fi:
- arteriala: sangele este de culoare rosu aprins si curge pulsatil
- venoasa: sangele are o culoare visinie si curge lent.
- capilara: sangele se scurge egal de pe toata suprafata plagii.

In cazul unei hemoragii, ca urmare a scaderii oxigenului in celule si tesuturi, se declanseaza o reactie de aparare a organismului: creste frecventa cardiaca (pulsul arterial se accelereaza), tegumentele si mucoasele devin palide, pielea este acoperita de transpiratii si victima se simte ametita, slabita. Simptomele si semnele care insotesc o hemoragie, variaza in functie de volumul sangvin pierdut, de viteza de pierdere a sangelui si de starea de sanatate a organismului inainte de hemoragie.

Hemoragia mica:
- starea generala este buna
- tensiunea arteriala (TA) normala
- frecventa cardiaca (FC) normala
Hemoragia medie:
- senzatie de slabiciune, ameteli la ridicarea in ortostatism
- paloare tegumentara,extremitati reci

- TA sistolica se mentine inca peste 100mmHg
- FC sub 100 batai/minut.
Hemoragia mare:
- agitatie, transpiratii reci
- paloare tegumentara
- hipotensiune (TA sistolica scade sub 100 mmHg)
- tahicardie (FC peste 100 batai/minut)
Hemoragia masiva:
- confuzie sau chiar pierderea constientei
- hipotensiune (TA sub 70 mmHg)
- puls slab, greu perceptibil.
In hemoragiile cronice, care se produc treptat, in decurs de zile-saptamani, simptomatologia poate fi absenta mult timp. In hemoragiile acute, cand se pierde o cantitate mare de sange in timp scurt, starea de sanatate se altereaza rapid, putandu-se ajunge in scurt timp la soc hemoragic.

Hemoragia externa este usor de recunoscut: sangele se scurge inafara corpului. Uneori hemoragia se produce in interior dar se exteriorizeaza ulterior prin orificii anatomice:
- epistaxisul: hemoragia nazala
- hemoptizia: hemoragia din arborele respirator, cand sange rosu, aerat, spumos, este eliminat in timpul tusei
- hematemeza: hemoragie din tubul digestiv superior, sangele de culoare neagra, ca "zatul de cafea" (sau rosie in hemoragiile masive) fiind eliminat prin cavitatea bucala impreuna cu resturi alimentare, sub forma de varsatura
- melena: hemoragie din tubul digestiv, sangele fiind eliminat prin scaun, care este negru, ca "pacura"
- rectoragia: hemoragia provenind din tubul digestiv inferior (anus, rect), cand sangele este rosu, nedigerat
- metroragia: hemoragia de la nivelul uterului exteriorizata prin vagin (in afara perioadei menstruale)
- hematuria: hemoragia de la nivelul tractului urinar, exteriorizata in timpul urinarii
- oculta (invizibila): hemoragia cronica a tubului digestiv in cantitati mici (microscopice), care se detecteaza la un examen de scaun.

Insa uneori, hemoragia poate fi interna, caz in care nu se evidentiaza nici o sangerare la suprafata corpului, sangele acumulandu-se in interior. In acest caz apar doar semnele clinice ale pierderii de sange: paloare, extremitati reci, ameteala, hipotensiune, tahicardie (accelerarea frecventei cardiace), tahipnee (respiratii rapide) si starea generala a victimei se altereaza progresiv.
Hemoragia interna este o urgenta si trebuie anuntat serviciul 112; singura masura de prim ajutor in astfel de cazuri este, asezarea victimei in pozitie culcat, cu picioarele mai susu decat capul si hidratarea victimei, daca este constienta, pana la sosirea echipei medicale.

De retinut!

Nu i se vor da lichide sa bea unei victime inconstiente. Daca victima este inconstienta sau daca prezinta greturi si varsaturi va fi asezata in decubit lateral (culcat pe o parte) si nu in decubit dorsal (culcat pe spate).

Primul ajutor in cazul unei hemoragii externe, consta in:
- limitarea sangerarii: asezarea victimei in pozitie de repaus cu segmentul sangerand in poztitie ridicata (mai sus decat restul corpului)
- oprirea sangerarii: procesul de oprire a sangerarii se numeste hemostaza.

Hemostaza poate fi:

- spontana, in hemoragiile mici care se inchid singure prin vasoconstrictie locala si coagularea sangelui la nivelul leziuni

- provizorie, in hemoragiile care nu se opresc spontan si au nevoie de compresie si mai apoi de hemostatza definitiva

- definitiva, in hemoragiile masive care au nevoie de servicii medicale chirugicale ( ligaturare, cauterizare, tamponare).

Organismul uman are capacitatea de a realiza o hemostaza spontana, prin agregarea trombocitelor si coagularea sangelui la locul leziunii vasculare, cu formarea unui cheag (tromb). Cand aceste mecanism este insuficient, este necesara realizarea hemostazei artificial.Hemostaza artificiala se realizeaza cel mai simplu printr-o compresie aplicata pe vasul sangvin lezat, tinand cont de sensul curgerii sangelui, astfel incat sa se opreasca sangerarea. Aceasta compresie asigura o hemostaza provizorie, pana la sosirea echipei medicale sau pana la ajungerea intr-un serviciu medical unde se poate realiza hemostaza definitiva. Daca victima este constienta va fi incurajata sa consume lichide.
Compresia hemostatica se poate realiza:
- cu degetul aplicat pe vasul sangvin: compresie digitala
- cu pansament compresiv: se acopera si se comprima rana cu mai multe comprese sterile sau in lipsa lor cu bucati de panza curata (batiste, haine etc.)
- cu garoul - un cordon elastic cu care se leaga in amonte de leziune (in sensul de unde curge sangele); in lipsa unui garou se poate folosi un fular, curea, cordon, elastic etc.

Locul compresiei

Compresia se efectueaza intotdeauna in amonte de sensul curgerii sangelui, astfel:
- plagi ale arterelor antebratului: compresia se aplica la nivelul bratului (artera brahiala)
- plagi ale bratului: compresia in axila (artera axilara)
- plagi ale umarului: se comprima cu degetele in fosa supraclaviculara, in spatele claviculei (artera subclavie)
- plagi ale gambei si piciorului: compresie in fosa poplitee - in spatele genunchiului
- plagi ale coapsei: compresia intr-o zona numita triunghiul lui Scarpa, apasand cu degetele mari de la maini suprapuse in timp ce cu palmele se inconjoara coapsa
- plagi ale aortei si arterelor iliace: compresia peretelui abdominal cu pumnul, pana la coloana (mai dificil de realizat)
- plagi superficiale ale fetei: compresia in fata urechii - anterior de tragus (artera temporala superficiala)
- plagi faciale: compresia la nivelul mandibulei in cazul leziunii in teritoriul arterei faciale, sau compresie pe carotida comuna (atentie: nu se face compresia carotidiana in ambele parti simultan) in plagi faciale si ale scalpului.

Pansament compresiv este cel mai simplu mod de a realiza hemostaza; se acopera rana cu mai multe comprese sterile sau in lipsa lor cu bucati de panza curata (batiste, haine etc.) care se comprima cu podul palmei sau cu fasa.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un pansament compresiv sunt:
- sa comprime suficient tesuturile pentru a asigura hemostaza
- sa fie facut in conditii de asepsie pentru a preveni infectia
- sa nu stanjeneasca circulatia de dedesubt (risc de leziuni ischemice)
- sa fie facut in asa fel incat sa poata fi mentinut 48 de ore.

Aplicarea garoului este o masura extrema, care se aplica numai in caz de hemoragii arteriale masive, atunci, cand nu este posibila realizarea hemostazei prin alte metode.
Garoul este un cordon elastic, care este folosit pentru realizarea hemostazei in cazul unor hemoragii care nu pot fi oprite altfel, de obicei in cazul plagilor membrelor. In absenta unui garou, se poate folosi: un fular, cordon, curea, cravata, snur, elastic etc.
Deoarece, prin aplicarea garoului, se intrerupe atat scurgerea sangelui din vasul lezat cat si circulatia intregii portiuni situate distal de garou, ceea ce poate determina leziuni grave pana la necroze, garoul ramane o solutie de rezerva. In cazul in care se aplica garoul, acesta nu se aplica direct pe piele ci peste o bucata de fasa sau alt material moale si se ataseaza neaparat un bilet pe care se noteaza numele victimei si ora exacta a aplicarii garoului. La fiecare 15 minute se va slabi pentru scurt timp garoul, pentru a permite alimentarea cu sange a membrului.Garoul nu se mentine mai mult de 120 minute(risc de gangrena) si nu se decomprima brusc.

Epistaxisul este hemoragia de la nivelul foselor nazale. De cele mai multe ori epistaxisul este redus cantitativ, insa in unele cazuri pot apare hemoragii mari.
Primul ajutor in cazul epistaxisului consta in adoptarea unei pozitii cu capul usor aplecat in fata si aplicarea unei compresii digitale pe aripa nazala de unde este hemoragia.

In cazul amputarii (taierii sau sectionarii) unui membru:
- oprirea sangerarii se face fie prin aplicarea unui garou la radacina membrului ranit fie printr-un bandaj compresiv
- membrul sectionat va fi introdus intr-o punga de plastic si un recipient cu gheata
- victima va fi asezata in decubit cu membrele inferioare mai sus decat capul, si daca e posibil cu membrul ranit ridicat deasupra nivelului inimii
- victima va fi transportata cat mai repede la spital.