Primul ajutor in caz de greturi si varsaturi

Tratamentul greturilor si varsaturilor implica atat administrarea de medicamente antivomitive (antiemetice) cat si reechilibrarea hidroelectrolitica a pacientului.

Aceasta a doua etapa este obligatorie, chiar daca greata si voma trec de la sine si nu impun administrarea unor medicamente specifice.

Greata si voma pot sa apara in multe situatii, cum ar fi:
- administrarea de medicamente (cand reprezinta un efect advers important, in special in cadrul terapiei anticanceroase)
- sarcina
- rau de miscare
- patologie infectioasa gastrointestinala.

Este indicat ca pacientul sa incerce pe cat posibil sa evite deshidratarea, prin consumarea de lichide in cantitati ridicate. Astfel se poate corecta dezechilibrul electrolitic al organismului, ceea ce are ca efect in majoritatea cazurilor si ameliorarea simptomatologiei.
Sunt recomandate:
- consumarea de lichide fara continut solid (evitarea ciorbelor, sucurilor cu pulpa de fructe si consumarea exclusiva doar a supelor, sucurilor de lamaie sau alte citrice); verificarea claritatii lichidului se poate face relativ usor, prin turnarea lui intr-un pahar de sticla transparenta si plasarea unui text in spatele lui. In cazul in care textul este lizibil, continutul paharului este limpede
- evitarea lactatelor in timpul perioadelor active de voma, acestea putand chiar agrava simptomatologia
- reluarea alimentatiei solide treptat, incepand cu produse usoare, apoi trecand la lactate de genul iaurturilor; consumarea iaurturilor simple, fara fructe este foarte indicata dupa incetarea vomei.

Deshidratarea la copii

- in cazul copiilor se recomanda corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic instalat ca urmare a varsaturilor prin administrarea de solutii speciale de rehidratare (acestea se gasesc in farmacii, iar continutul lor le face specifice utilizarii pediatrice)
- ceaiurile, sucurile de fructe, bauturile carbogazoase sau apa nu pot aduce electrolitii pierduti de organism in urma varsaturilor, iar apa poate chiar dilua concentratia electrolitilor restanti, avand astfel o actiune negativa; se recomanda, deci, inlaturarea lor din alimentatia copiilor pe perioada varsaturilor
- in cazul in care solutiile speciale nu sunt disponibile, Organizatia Mondiala a Sanatatii propune prepararea unor bauturi care sa asigure necesarul de electroliti; aceste bauturi se obtin prin combinarea a 2 linguri de miere (sau zahar) cu jumatate de lingurita de sare de bucatarie si o jumatate lingurita de bicarbonat de sodiu. Toate se adauga in 1 litru de apa fiarta si racita.

Deshidratarea la adulti

In cazul adultilor, pierderile moderate de electroliti nu au rezultate dramatice, organismul lor avand mecanisme competente de a mentine echilibrul hidroelectrolitic in limite normale. Totusi, si in acest caz este importanta rehidratarea. Simptomatologia datorata deshidratarii si pierderii de electroliti poate deveni clinic manifesta si chiar grava atunci cand episodul de voma a survenit la un pacient cu probleme renale cronice (insuficienta renala cronica) sau diabet zaharat.


Recomandari:
- dupa un episod de voma este indicata consumarea in cantitati importante de lichide, cum ar fi sucurile de fructe sau bauturilor necarbonatate de tipul Gatorade, al caror continut in carbohidrati precum glucoza si in electroliti cum ar fi sarurile de sodiu si potasiu, le indica in astfel de situatii
- evitarea bauturilor pe baza de cafeina si a produselor lactate
- se recomanda prepararea de bauturi prin dizolvarea a 3 lingurite de zahar, 3 sferturi lingurita de sare de masa, 1 jumatate de lingurita de bicarbonat de sodiu intr-o ceasca de suc de portocale sau lamaie, la care se adauga un litru de apa (fiarta si racita)
- dupa aproximativ 24 de ore de dieta bazata pe astfel de lichide, se poate trece la un regim alimentar mai consistent, care sa includa si banane, cartofi fierti, orez, paine prajita si chiar paste fainoase.

Tratamentul antiemetic include atat administrarea orala sau in perfuzie intravenoasa a solutiilor de reechilibrare hidroelectrolitica, cat si tratarea afectiunii de baza, realizata exclusiv de medicul curant, in conformitate cu diagnosticul.