Prim-ajutor in diverse situatii

In urma intepaturilor de insecte (albine, viespi, furnici etc.) pot aparea atat reactii locale la locul intepaturii, manifestate prin eritem (roseata), edem (umflare) si prurit (mancarime) sau durere, cat si reactii generalizate, unele putand chiar pune viata in pericol.

Reactia generalizata poate aparea daca victima este intepata de un numar mai mare de insecte sau daca prezinta o sensibilitate individuala (alergie) la intepatura de insecte.

Prim-ajutor:

- se incearca indepartarea acului albinei ramas infipt in piele, cu ajutorul unui ac sau a unei pensete, dar fara a stoarce zona sau strivi acul;

- pe locul intepaturii se poate aplica apa oxigenata, alcool sanitar sau se poate spala cu apa;

- se aplica o punga cu gheata sau ceva rece, pentru a determina vasocontrictie locala, fapt ce scade absorbtia veninului la nivel local;

- in cazul reactiilor alergice grave, cand survine stopul cardio-respirator, se apeleaza serviciul 112 si se incep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie.

Muscaturile provocate de animale sunt periculoase atat prin leziunile tisulare pe care le antreneaza, cat si prin riscul unor infectii grave, dintre care cele mai cunoscute sunt rabia (turbarea) sau tetanosul.

Prim-ajutor:
- se curata si dezinfecteaza tegumentele din jurul plagii;
- se curata si dezinfecteaza plaga (rana), punandu-se sub un jet de apa rece;
- se aplica comprese sterile;
- victima trebuie sa se prezinte la o unitate medicala pentru examinarea si pansarea plagii si pentru vaccinare antitetanica sau antirabica, daca este cazul.

De retinut!

Uneori, muscatura poate determina leziuni tisulare importante, cum ar fi lezarea unui vas de sange important cu hemoragie consecutiva, ruptura musculara etc.

In astfel de cazuri, masurile de prim-ajutor se vor adapta la leziunile produse: oprirea hemoragiei, transportul de urgenta la spital si, daca este cazul, resuscitare cardio-respiratorie.

O atentie deosebita trebuie acordata in cazul muscaturilor veninoase, care pot fi produse de serpi, scorpioni, paianjeni etc., cand leziunile tisulare locale sunt nesemnificative fata de riscul pe care-l prezinta difuzia veninului (toxinelor) in circulatia sangvina.

De aceea, in astfel de cazuri:

- in cazul muscaturii de sarpe, deasupra muscaturii (la radacina membrului) se va aplica un garou, pentru a impiedica raspandirea veninului in restul corpului;

- in cazul muscaturii de scorpion sau paianjen se va aplica un garou la radacina membrului, iar peste zona intepata se va pune o punga cu gheata (ceva rece);

- si se transporta victima de urgenta la spital.

In cazul turistilor care urmeaza sa calatoreasca intr-o zona a carei fauna specifica cuprinde scorpioni, paianjeni sau serpi veninosi, acestia ar trebui sa aiba asupra lor un antidot specific (ser antivenin).

In cazul inteparii pielii in spini, aschii sau alte obiecte mici si ascutite, acestea determina de obicei plagi mici, dar obiectul ascutit sau fragmente din acesta pot ramane infipte in piele.

Prim-ajutor:

- curatarea zonei din jurul intepaturii prin spalare cu apa si sapun;

- extragerea obiectului ascutit cu ajutorul unei pensete sau cu ajutorul unui ac steril, cu care se indeparteaza usor pielea din jur pana ce se descopera capatul corpului strain ramas in piele, care se extrage apoi cu penseta; daca nu poate fi scos, solicitati ajutor medical;

- dupa indepartarea corpului strain din piele, leziunea se trateaza ca orice plaga: se dezinfecteaza cu dezinfectanti slabi (apa oxigenata, rivanol) si apoi se panseaza cu comprese sterile;

- deoarece de cele mai multe ori corpul strain nu este unul steril, exista riscul unei infectii, leziunea se urmareste cateva zile si, daca in zilele urmatoare apar semne de infectie (inflamatie, durere, puroi) ,consultati medicul.

Lipotimia (lesinul)

Lipotimia reprezinta pierderea reversibila a constientei de scurta durata (secunde-minute). Apare de obicei printr-un mecanism reflex, ca urmare a scaderii oxigenarii cerebrale, in conditiile stationarii prelungite in ortostatism, in aglomeratie, incaperi aglomerate si neaerisite; mai poate aparea in conditii de stres psihic sau fizic, in suprasolicitari, insolatii, hipoglicemii etc.

Aceasta stare este reversibila spontan chiar si fara niciun ajutor din exterior. Atitudinea in fata unei persoane care lesina este urmatoarea:

- daca este posibil, victima va fi prinsa in brate, pentru a nu se lovi in cadere;

- se va aseza culcat, cu fata in sus si cu capul intr-o parte;

- se vor ridica membrele inferioare mai sus decat trunchiul;

- se stropeste victima cu apa rece pe fata;

- se supravegheaza pana ce-si recapata constienta sau, daca aceasta stare se prelungeste, se solicita ajutorul medical de urgenta.

Hipoglicemia reprezinta scaderea concentratiei de glucoza in sange sub un anumit nivel. Poate aparea in conditiile lipsei aportului alimentar sau ale unui efort fizic intens, ale abuzului de alcool, dar cel mai frecvent apare la pacientii diabetici, ca urmare a unei doze prea mari de insulina in raport cu aportul lor alimentar.

Semnele unei hipoglicemii sunt:
- agitatie, tremuraturi, transpiratii, senzatie de foame;
- in formele severe poate aparea confuzie, tulburari de comportament, convulsii, pierderea starii de constienta pana la coma hipoglicemica.

Prim-ajutor:

- recunoasterea semnelor hipoglicemiei si evaluarea functiilor vitale;

- la o persoana constienta i se va oferi repede ceva dulce: o lingurita de zahar, o bomboana, suc dulce etc.;

- nu i se va oferi nimic sa bea sau sa manance unei persoane inconstiente: se va solicita ajutor medical de urgenta;

- daca functiile vitale sunt absente se vor incepe manevrele de resuscitare cardio-respiratorie.

Convulsiile reprezinta contractii involuntare ale musculaturii corpului; ele pot afecta intreaga musculatura - convulsii generalizate sau numai o parte din musculatura - convulsii focale.

Apar ca urmare a unor descarcari electrice bruste si anormale la nivelul creierului. Desi convulsiile sunt caracteristice epilepsiei, ele pot aparea si in alte situatii:
- convulsiile febrile la copii in primii 3-5 ani, in contextul unor pusee febrile;
- tulburari metabolice: hipoglicemie, tulburari hidroelectrolitice, encefalopatia hepatica sau uremica;
- traumatisme cerebrale;
- intoxicatii cu: stricnina, insecticide organofosforice, alcool etc.

Prim-ajutor:

- se va incerca evitarea producerii unui traumatism in cadere: se va incerca prinderea victimei sau indepartarea unor obstacole de care s-ar putea lovi;

- se intoarce daca este posibil victima in pozitie de siguranta (pe o parte) si se solicita ajutor medical.

Astmul bronsic este o boala cronica caracterizata printr-o hiperreactivitate a cailor respiratorii la diversi stimuli; in functie de mecanismul declansator poate fi astm bronsic extrinsec (alergic) sau astm bronsic intrinsec (infectios). Bolnavii care sufera de astm bronsic pot avea de la perioade complet asimptomatice pana la simptome severe zilnice.

O criza de astm bronsic se caracterizeaza prin:

- simptomele care anunta o criza: rinoree, stranut, cefalee, lacrimare, tuse seaca iritativa;

- apar dispneea, tusea seaca iritativa, agitatia, transpiratiile - care trezesc bolnavul din somn;

- dispneea devine paroxistica, expirul suierator (whhezing), bolnavul sta in sezut sau in fata geamului (nu sta culcat), este agitat, cianotic;

- la sfasitul crizei tusea devine productiva cu expectoratie alba-vascoasa, aerata si apare poliurie (urineaza mult).

- dureaza approximativ 1-2 ore.

Atitudinea in timpul unei crize de astm bronsic:

- eliminarea factorului declansator daca este vorba despre unul alergic;

- administrarea medicatiei antiasmatice, cu durata scurta de actiune (spray, aerosol).

Bolnavii astmatici au un plan terapeutic stabilit impreuna cu medicul lor curant, care cuprinde atat tratamentul de fond (administrat zilnic), cat si tratamentul necesar in timpul unei crize de astm bronsic.

Daca criza dureaza mai mult de 1-2 ore, daca simptomele nu cedeaza la medicatia antiasmatica sau daca starea bolnavului se agraveaza, apar bradicardia, hipotensiunea, cianoza, astenia marcata si trebuie solicitat ajutor medical de urgenta.

Infarctul reprezinta necroza unei portiuni din muschiul inimii, ca urmare a ischemiei prelungite, ce se produce prin scaderea fluxului de sange ce iriga muschiul inimii. Aceasta este cauzata fie de un spasm la nivelul arterelor coronare, fie din cauza unei obstruari a lumenului unei ramuri a arterelor coronare.

Simptomul caracteristic este durerea toracica de intensitate mare, aparuta de obicei la efort, dar nu numai, cu caracter de constrictie, gheara, apasare, cu durata de peste 30 minute, care poate iradia la baza gatului, in umar sau in membrul superior stang, insotita de transpiratii si anxietate.

Cand apar astfel de simptome, mai ales daca nu cedeaza la repaus sau dupa administrarea de nitroglicerina sublingual, trebuie avut in vedere un posibil infarct miocardic.

Prim-ajutor:

- repaus: se va intrerupe orice efort fizic;

- se solicita ajutor medical calificat;

- bolnavul constient va mesteca jumatate de comprimat de aspirina;

- se evalueaza functiile vitale si daca este nevoie se incep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie;

- daca bolnavul este singur poate fi de ajutor sa-si pastreze calmul, sa inspire adanc si sa incerce sa tuseasca cu putere; repetand aceasta succesiune inspir adanc-tuse se asigura o mai buna oxigenare si se stimuleaza circulatia sangelui spre inima.