Prim ajutor in caz de barotraumatisme sau boli de decompresiune

Boala de decompresiune si embolismul gazos reprezinta doua dintre cele mai periculoase complicatii aparute in urma scufundarilor in ape adanci. Barotraumatismele sunt, de fapt, leziuni tisulare ce se dezvolta ca rezultat al modificarilor de presiune dintre spatiul plin cu aer din interiorul corpului si masa de gaz sau lichid din exteriorul lui.

Sunt traumatisme ale spatiilor aerate din organism care apar in mod obisnuit dupa ce corpul trece de la un mediu cu presiune mare (asa cum se intampla in timpul scufundarilor sau calatoriilor cu avionul la altitudini mari) la un mediu cu presiune atmosferica normala. Structurile anatomice cel mai frecvent implicate in astfel de traumatisme sunt: sinusurile paranazale, plamanii, ochii, urechea medie.

Terapia in aceste cazuri implica recompresia pacientului si se realizeaza in camere hiperbare sau de recompresie. Aceste camere se gasesc de cele mai multe ori in spitale. Ele sunt, tipic, realizate din panouri metalice groase si au ferestre pentru a putea observa ce se intampla inauntru. La exterior exista o multime de tuburi si de valve. De obicei camera poate sa primeasca mai mult de o singura persoana (caz in care se numeste camera hiperbara multiloculara), astfel incat personalul medical sa poata insoti pacientul, daca situatia o impune. Daca nu este nevoie, medicul poate ramane in exterior si observa ce se petrece in camera. Acesta mentine in permanenta contactul cu pacientul, comunicand prin intermediul interfonului.

Aceste camere permit realizarea unei decompresiuni lente si reproduc presiunea la care a fost expusa persoana inainte de a trece brusc intr-o zona de presiune mica. Cat timp se afla in interiorul camerei, pacientul poate resimti scaderea temperaturii sau acuza perceperea unor zgomote de intensitate inalta, ca rezultat al modificarii presiunii din interior. In timp ca este crescuta presiunea in interior, pacientul trebuie sa utilizeze manevra Valsalva (expir fortat cu glota inchisa) pentru a-si desfunda urechile. In tot acest timp pacientul va primi indicatii de la medic in legatura cu pozitia pe care trebuie sa o ocupe in interiorul camerei.

O astfel de metoda terapeutica nu este lipsita de riscuri, ea insasi putand crea barotraumatisme pacientului, daca presiunea din interior este crescuta de 3-4 ori comparativ cu presiunea atmosferica normala, iar revenirea pacientului in mediu cu presiune normala se face prea repede.
In vederea tratamentului acestor complicatii pacientul poate fi mutat spre o alta locatie pentru administrarea terapiei hiperbare (transportul se poate realiza cu avionul doar daca se mentine o altitudine relativ scazuta in timpul zborului). Tratamentul se face conform unor scheme bine stabilite (sunt prestabilite durata tratamentului, precum si fiecare pas in parte). Aceste scheme iau in calcul adancimea la care persoana s-a scufundat, timpul petrecut sub apa, precum si orele de scufundare anterioare (experienta personala).

Barotraumatismele pulmonare pot avea drept consecinta aparitia pneumotoraxului (patrunderea de aer in cavitatea pleurala, avand drept consecinta colabarea tridimensionala a plamanului). Pneumotoraxul este o complicatie manifestata prin dispnee, tuse seaca, cianoza si dureri toracice iradiate in spate sau/si in brate. In acest caz medicul trebuie sa determine cat exact din plaman este colabat (prin efectuarea unei radiografii pulmonare).

Daca nu este vorba de o regiune intinsa din plaman, tratamentul poate fi reprezentat doar de administrarea de oxigen pe masca si observarea atenta a evolutiei pacientului. In schimb, daca pneumotoraxul este semnificativ, aerul va trebui scos din cavitate pentru a permite reexpansionarea plamanilor si reluarea functiilor respiratorii. Pentru a scoate aerul din cavitate se poate folosi un ac sau poate fi necesara montarea unei pleurostome (un tub flexibil din plastic). Decompresiunea se va realiza usor, lent, aerul fiind scos putin cate putin folosind acul. Pacientul va ramane sub observatie inca 6 ore dupa realizarea acestei proceduri.

In cazul colabarii unei zone intinse de parenchim pulmonar va fi nevoie de montarea unui cateter sau a unei pleurostome. Aceasta va fi mentinuta cateva zile. Pacientul trebuie sa fie informat in legatura cu acest procedeu, care nu este periculos, si este sfatuit sa stea relaxat si sa nu faca miscari in timpul efectuarii manevrei. Pleurostoma se introduce dupa efectuarea unei anestezii locale, printr-o mica incizie la nivelul peretelui toracic. Tubul este introdus in cavitate si lui ii este atasata o valva cu supapa prin care este impiedicata evacuarea aerului din spatiile anatomice. La exterior este prins cu fire de sutura de pielea toracica, pentru a nu se deplasa de la locul de fixare.

Nu exista tratament specific pentru reactiile adverse ale scufundarii (care sunt de cele mai multe ori cauza modificarilor de presiune la care este supus organismul). Ele dispar de la sine in cateva zile. Aerogastralgia (prezenta de aer excesiv in stomac) este o complicatie ce insoteste barotraumatismele. Simptomele dispar singure si de obicei nu se impune administrarea unui tratament special, decat daca se agraveaza, asociaza distensie dureroasa care nu se atenueaza in cateva ore. Durerea de urechi ce poate sa apara in astfel de situatii poate fi trata cu medicatie analgetica, din categoria OTC (over the counter - medicamente ce nu necesita prescriptie medicala pentru eliberare), cum ar fi acetaminofen, ibuprofen. Pacientul este, insa, sfatuit sa consulte si un specialist ORL pentru a exclude o eventuala problema mult mai grava.