Efectuarea resuscitarii cardio-pulmonare

Resuscitarea cardio-pulmonara reprezinta ansamblul tuturor masurilor efectuate cu scopul asigurarii supravietuirii.

Daca functia respiratorie si cea cardiaca nu mai functioneaza de minim 3-6 minute, pot sa apara leziuni permanente la nivelul creierului sau chiar decesul.

Cu toate acestea, daca resuscitarea cardio-pulmonara este oferita la timp, in cateva momente se pot evita situatii potential letale.

Fara oxigen, creierul si alte organe pot suferi daune serioase in doar cateva minute. Astfel, intr-o situatie de urgenta, atunci cand respiratia cuiva se opreste sau inima nu mai bate, este important de stiut ce trebuie facut pentru a putea salva viata persoanei afectate.

Resuscitarea cardio-pulmonara conventionala sau RCP este o procedura simpla pe care toata lumea ar trebui sa o cunoasca. Scopul acestei proceduri este de a mentine circulatia fluxului sanguin si a oxigenului in organism, atunci cand inima si respiratia persoanei s-au oprit.

Resuscitarea cardio-pulmonara, efectuata in primele sase minute de oprire a inimii sau respiratiei, poate mentine o persoana in viata pana la sosirea ajutorului medical.

Stopul cardiac reprezinta o urgenta medicala, in care inima a incetat sa bata. Stopul cardiac poate fi cauzat de oprirea plamanilor, asfixie, inecare, electrocutare sau traume. De asemenea, inima poate inceta sa mai bata din cauza batailor neregulate sau extrem de lente.

Semnele de avertizare privind stopul cardiac includ:

- Pierderea cunostintei;
- Absenta pulsului;
- Tensiune arteriala nedecelabila;
- Absenta respiratiilor.

-Cianoza

Atacul de cord este diferit de stopul cardiac, deoarece, de obicei, inima nu se opreste complet in timpul unui atac de cord. Cu toate acestea, stopul cardiac poate sa apara in timpul unui atac de cord.

Un atac de cord este cauzat de un blocaj care impiedica circulatia sangelui spre inima.

Simptomele tipice ale unui atac de cord includ:

- Dureri retrosternale, caracterizate prin senzatie de presiune, cu caracter de „gheara”;
- Durere precordiala ce apare si dispare, in mod repetat, chiar daca este minora;
- Durere sau disconfort la nivelul gatului, bratelor, stomacului, spatelui sau maxilarului;
- Senzatie de asfixie;
- Ameteli;
- Transpiratii;
- Greata si varsaturi.

Care sunt efectele resuscitarii cardio-pulmonare?

Resuscitarea cardio-pulmonara are ca scop mentinerea, in parametri normali, a oxigenului si a fluxului sanguin prin inima.

Resuscitarea cardio-pulmonara trebuie efectuata doar pe o persoana inconstienta, cu batai ale inimii absente si fara respiratie.

Daca, spre exemplu, o persoana sufera un atac de cord si este constienta, resuscitarea cardio-pulmonara poate, de fapt, sa dauneze.

Inainte de efectuarea resuscitarii, trebuie solicitata asistenta medicala de urgenta, apeland 112. Cu cat personalul medical de urgenta ajunge mai rapid, cu atat sansele de a ramane in viata sunt mai mari.

Cu toate acestea, inceperea resuscitarii cardio-pulmonare poate imbunatati sansele unei persoane de a supravietui si reduce riscul aparitiei leziunilor cerebrale semnificative.

Dupa solicitarea asistentei medicale de urgenta trebuie verificata starea de constienta a persoanei afectate, incercand trezirea acesteia. Daca persoana in cauza nu raspunde, trebuie urmati urmatorii pasi:

• Trebuie verificata cavitatea bucala si nasul de eventuali corpi straini ce pot afecta respiratia;

• Folosind degetul aratator si cel mijlociu, trebuie ridicata barbia persoanei pentru a mentine libere caile respiratorii. In acest timp, capul trebuie inclinat inapoi, pe spate, apasand pe frunte;

• Folosind degetul mare si cel aratator al mainii cu care se tine inclinat capul, se mentine astupat nasul victimei, astfel incat aerul sa nu scape;

• Persoana care efectueaza manevra trebuie sa inspire profund, sa-si aseze gura pe cea a victimei si sa insufle aerul in gura acesteia timp de 1-2 secunde, pana cand cutia toracica se ridica;

• Dupa insuflare, trebuie indepartata gura persoanei ce efectueaza manevra de cea a victimei, astfel incat aceasta sa poate expira;
Acesti pasi trebuie repetati de 2 ori.

• Dupa efectuarea acestor pasi, urmeaza inceperea compresiilor toracice pentru restabilirea batailor inimii:

• Palma unei maini trebuie plasata chiar in centrul pieptului persoanei afectate, deasupra sternului;

• Palma asezata trebuie acoperita cu palma celeilalte maini, urmand ca degetele sa se incruciseze;

• Dupa plasarea corespunzatoare a mainilor, evitand coastele, abdomenul superior sau apendicele xifoid, se incep compresiile repetate asupra pieptului. Compresiile trebuie sa impinga sternul aproximativ 4-5 centimetri;

• Fara oprire, trebuie efectuate 30 de comprimari rapide, urmate de inca doua proceduri de respiratie. Dupa acesti pasi, procesul se reia (30 de comprimari, urmate de 2 insuflatii de aer) pana cand victima incepe sa respire din nou sau pana cand echipa medicala de urgenta soseste la fata locului;

Compresiile toracice trebuie efectuate cu o frecventa de aproximativ 100 de compresii pe minut.

• Este recomandat ca persoanele care sunt martore la situatii in care este nevoie de resuscitare cardio-pulmonara, sa foloseasca doar masajul cardiac in cazul in care nu sunt instruite sa acorde primul ajutor. Doar compresiile cardiace pot asigura necesarul minim de sange pentru inima si creier.

• Instruirea cu privire la acordarea primului ajutor si la resuscitarea cardiorespiratorie ar trebui efectuata de orice persoana, deoarece este vitala cunoasterea acestor notiuni.

Efectuarea resuscitarii cardio-pulmonare avansate in situatii de urgenta

Dupa sosirea echipajului medical de urgenta, acesta poate continua manevrele initiale prin folosirea medicatiei si a dispozitivelor necesare. In cazul unui stop cardio-respirator, ritmurile cardiace pot fi impartite in doua categorii:

-socabile: fibrilatia ventriculara si tahicardia ventriculara fara puls;

-nesocabile: asistola si activitatea electrica fara puls;

Scopul acestei clasificari il reprezinta utilizarea defibrilarii in cazul ritmurilor socabile, respectiv absenta indicatiei de defibrilare in cazul ritmurilor nesocabile.

In cazul in care resuscitarea cardio-pulmonara trebuie efectuata la copiii mici, gura persoanei care efectueaza manevra trebuie sa cuprinda gura si nasul victimei.

Deoarece capacitatea pulmonara a copiilor este mai mica decat in cazul adultilor, trebuie insuflata o cantitate de aer care sa produca ridicarea pieptului si nu mai mult de atat.

In cazul sugarilor trebuie efectuate 20 de insuflatii pe minut, in cazul copiilor cu varste cuprinse intre 1 si 7 ani sunt necesare 15 insuflatii, iar copiii peste 7 ani au nevoie de 12 insuflatii pe minut.

In cazul unui copil, masajul cardiac trebuie efectuat doar cu mana, iar in cazul copiilor foarte mici, precum sugarii, masajul cardiac trebuie facut cu doua degete.

In acest caz, degetul aratator si cel mijlociu trebuie aplicate in centrul sternului, acesta trebuind presat aproximativ 1-2 centimetri.

Cu toate ca, de cele mai multe ori, resuscitarea cardio-pulmonara salveaza vieti, pot sa apara o serie de incidente si accidente, printre care si urmatoarele:

- Fracturi costale si sternale;
- Rupturi de organ;
- Hemotorax si pneumotorax;
- Leziuni ale cordului;
- Manevrare necorespunzatoare a capului victimei;
- Hiperinflatie sau perforatie gastrica;
- Varsatura, atunci cand o cantitate mare de aer ajunge in stomac.

Pentru evitarea accidentelor in timpul efectuarii resuscitarii, victima trebuie sa fie asezata pe o suprafata plana, dura, cu fata in sus.

Inima se afla in spatele sternului, situata spre stanga pieptului.

Inima este situata pana la marginea arcului costal, dar nu ajunge pana la apendicele xifoid (portiunea inferioara a sternului). Din acest motiv, in timpul efectuarii masajului cardiac trebuie evitata presiunea pe apendicele xifoid, pe coaste sau pe abdomenul superior.

Persoanele instruite implicate in resuscitarea cardiopulmonara trebuie sa ia in calcul intreruperea manevrelor atunci cand siguranta resuscitatorului nu poate fi asigurata, leziunile corporale ale victimei sunt evident mortale, prelungirea reuscitarii dincolo de 20minute in conditiile persistentei asistolei sau absenta unei cauze reversibile.