Pneumonia - ghid de recuperare

Pneumonia este o infectie a unuia sau a celor doi plamani cauzata, de obicei, de virusuri, bacterii sau fungi. Inainte de descoperirea antibioticelor, o treime din oamenii care sufereau de pneumonie au decedat din cauza infectiei. In prezent, milioane de oameni dezvolta pneumonie in fiecare an si multi dintre acestia sunt internati in spital pentru tratament.

Pneumonia este o infectie a plamanilor care poate fi determinata de diferite tipuri de microorganisme (bacterii, virusuri, ciuperci). Simptomele pneumoniei includ tusea productiva, sputa, febra, durerea ascutita in piept in timpul inspiratiei.

Penumonia este suspectata atunci cand medicul depisteaza in urma auscultatiei sunete toracice anormale, iar diangosticul este confirmat si de radiografia toracica. Bacteriile care cauzeaza pneumonia pot fi identificate prin cultura de sputa. Efuziunea pleurala este lichidul colectat in jurul plamanului inflamat. Pneumonia bacteriana si fungica (dar nu si cea virala) pot fi tratate cu antibiotice.

In anumite situatii, pneumonia este transmisa prin respiratia unor picaturi mici care contin organisme care cauzeaza pneumonie. Aceste picaturi ajung in aer atunci cand o persoana infectata cu germeni, tuseste sau stranuta.

In alte situatii, pneumonia este provocata atunci cand bacteriile sau virusii care sunt prezenti in mod normal in gura, gat sau nas ajung in plamani. In timpul somnului, de exemplu, oamenii pot aspira secretiile de la nivelul gurii, nasului sau gatului. In mod normal, raspunsul reflex al organismului este tusea, iar sistemul imunitar va incerca sa previna aspirarea organismelor care pot determina pneumonia.

Cu toate acestea, daca un individ are un sistem imunitar slabit de anumite conditii, poate dezvolta o pneumonie severa. Bolnavii care au suferit recent infectii virale, boli pulmonare, boli cardiovasculare sau au probleme de inghitire, alcoolicii, consumatorii de droguri si cei care au suferit un accident vascular cerebral ori convulsii au un risc crescut de a manifesta pneumonie, decat populatia generala.

O data ce organismele patrund in plamani, ajung la nivelul saculetilor de aer si pasajelor pulmonare unde se multiplica rapid. Aceasta zona a plamanilor se va umple cu lichid si puroi (celule inflamatoare ale organismului), desi organismul va incerca sa lupte impotriva infectiei.

Pneumonia este o inflamatie a uneia sau a mai multor parti ale plamanilor. Conditia poate fi cauzata de o bacterie sau virus si afecteaza oamenii in mod diferit (in functie de varsta, starea generala de sanatate, tipul bacteriei sau virusului implicate).

Un bolnav de pneumonie poate fi spitalizat o perioada de 1-4 zile. Este foarte important ca medicul si personalul medical sa cunoasca toate medicamentele pe care le utilizeaza persoana care sufera de pneumonie, indiferent ca este ovrba despre medicamente eliberate fara prescriptie medicala, suplimente alimentare sau naturiste, vitamine.

Pentru tratamentul pneumoniei se vor administra medicamente pe cale intravenoasa sau orala. Daca bolnavul poate tolera ingestia de alimente solide sau fluide, medicamentele administrate pe cale intravenoasa vor fi inlocuite cu cele administrate oral, din prima sau a doua zi de spitalizare.

Dupa ce pacientul este eliberat din spital este important sa urmeze cu strictete tratamentul prescris de medic in caz contrar pneumonia poate recidiva. Tratamentul cu antibiotic va depinde de tipul de bacterie implicata. Medicul trebuie instiintat daca pacientul are reactii alergice la anumite antibiotice.

Printre reactiile adverse ale antibioticelor folosite pentru tratarea pneumoniei sunt greata, eruptiile cutanate, diareea, mancarimi ale pielii, roseata, umflaturi sau urticarie. Va fi anuntat medicul sau personalul medical daca o persoana manifesta oricare dintre aceste simptome.

Pneumonia nu determina, de obicei, durere. Totusi daca apare un disconfort la nivelul coastelor, ca urmare a tusei puternice, se va consulta medicul in vederea utilizarii unui antitusiv. De asemenea, poate fi utila folosirea unei perne pentru sprijinul abdomenului pentru bolnavul care tuseste.

In plus, pot fi experimentate dureri declansate de prezenta altei conditii preexistente. In acest caz este important sa se ia masuri pentru controlul durerii atunci cand debuteaza tusea. Gestionarea precoce si adecvata a durerii este importanta pentru ameliorarea acestui simptom.

Pentru diagnosticul corect al pneumoniei medicul va recomanda urmatoarele investigatii
- radiografie toracica cu raze X
- analize de sange
- analiza sputei
- bronhoscopie.

De asemenea, va fi verificat nivelul de oxigen din sange pentru a se stabili daca bolnavul necesita oxigen suplimentar.

In functie de starea sa, bolnavulului i se pot introduce fluide, pe cale intravenoasa. Pentru sustinerea procesului de recuperare, este important sa se mentina o dieta sanatoasa si echilibrata. Se vor bea 4-6 pahare de lichid pe zi, cu exceptia situatiei in care medicul va restrictiona consumul acestora.

In general sunt recomandate, pozitia in care bolnavul este asezat pe scaun si mersul pe jos. Se vor evita actiunile obositoare si se vor alterna perioadele de repaus cu activitatile.

Odihna are un rol foarte important. Penumonia afecteaza fiecare persoana in mod diferit. Doar medicul este cel in masura sa decida cand poate reveni bolnavul la activitatile sale uzuale. Poate dura chiar si pana la o luna pana cand o persoana se va recupera complet.

Pentru ca perioada de vindecare sa se scurteze, bolnavul trebuie sa se odihneasca cat mai mult, dar sa isi mentina si un nivel constant de activitate, fara insa a se obosi. Fumatorii trebuie sa renunte la fumat. Deseori, pneumonia poate fi prevenita prin realizarea vaccinurilor antigripal si al celui impotriva pneumoniei pneumococice.

Se va contacta medicul daca sunt prezente oricare din urmatoarele simptome
- febra peste 38.5 sau frisoane
- tuse severa sau care se agraveaza
- dificultati de respiratie
- productie crescuta de sputa care isi schimba culoarea de la galben pal la verde (sau o alta culoare mai inchisa).
- scurtarea respiratiei in repaus si rezistenta scazuta cand sunt desfasurate activitati normale.
- iritatie si depuneri albicioase in interiorul cavitatii bucale.