Osteoporoza de la definitie la tratament

Osteoporoza se defineste precum o densitate minerala osoasa scazuta cauzata de microstructura osoasa alterata, iar in timp va predispune pacientii la fracturi de fragilitate. Fracturile osteoporotice conduc la o scadere semnificativa a calitatii vietii, cresterea morbiditatii si mortalitatii.

Peste 70% dintre persoanele peste 80 de ani sunt afectate de aceasta patologie, insa este mai frecventa la femei, 2% pana la 8% dintre barbati si 9% pana la 38% dintre femei fiind afectati. Statisticile indica faptul ca 1 din 3 femei si 1 din 5 barbati cu varsta peste 50 de ani vor prezenta o fractura osteoporotica.

Osteoporoza primara face referire la procesul de imbatranire si la scaderea nivelului opttim de hormoni sexuali. Sistemul osos sufera o deteriorare a microarhitecturii, cu pierderea densitatii minerale osoase.

De asemenea, predispun la aceasta patologie si alte patologii (hiperparatiroidismul, anorexia, malabsorbtia, hipertiroidismul sau supratratarea hipotiroidismului, insuficienta renala cronica, boala Cushing si orice boala care poate duce la imobilizare pe termen lung) sau diverse tratamente (glucocorticoizii si antiepilepticele) pe care pacientii le administreaza, insa in aceste cazuri vom vorbi despre osteoporoza secundara.

Acestia includ varsta, greutatea corporala scazuta, fumatul, antecedentele familiale de osteoporoza, menopauza precoce, niveluri scazute de activitate fizica. Pacientii care prezinta afectiuni ce afecteaza nivelul general de mobilitate (de exemplu leziunile maduvei spinarii) pot conduce la o deteriorare rapida a nivelurilor densitatii minerale osoase in primele 2 saptamani.

Osteoporoza nu prezinta manifestari clinice evidente pana cand pacientul nu va suferi o fractura.

Fractura vertebrala reprezinta cea mai frecventa manifestare clinica a osteoporozei.

Din pacate, majoritatea acestor fracturi sunt asimptomatice, iar pacientii sunt diagnosticati incidental cand realizeaza un examen radiologic. Pacientul poate observa in timp scaderea in inaltime. Fracturile de sold sunt relativ frecvente in osteoporoza, afectand pana la 15% dintre femei si 5% dintre barbati pana la varsta de 80 de ani.

Osteoporoza se caracterizeaza prin densitate minerala osoasa scazuta, perturbari microarhitecturale si fragilitate crescuta.

Un diagnostic clinic de osteoporoza poate fi pus in prezenta:

Fracturii de fragilitate, in special la nivelul coloanei vertebrale, sold, incheietura mainii, humerus, coasta si pelvis
Scorului T ≤-2,5 pe baza masurarii densitatii minerale osoase (DMO) in cadrul examenului DEXA.

Ca un alt mijloc de diagnosticare la femeile aflate in postmenopauza, Alianta Nationala pentru Sanatatea Osoasa sugereaza ca se poate efectua un diagnostic clinic de osteoporoza daca exista un risc evident crescut de fractura - cand probabilitatea FRAX la 10 ani de fractura osteoporotica majora (sold, coloana clinica, humerus proximal sau antebrat) este ≥20% sau probabilitatea la 10 ani de fractura de sold este ≥3%.

Pacientilor cu un diagnostic de osteoporoza li se vor testa functia renala, tiroidiana, nivelul de 25-hidroxivitamina D si de calciu.

Osteomalacia, neoplaziile (mielomul multiplu), boala Paget, hiperparatiroidismul - istoricul personal al pacientului, examenul fizic si examenele de laborator vor ajuta la efectuarea diagnosticului diferential.

Abuzul fizic trebuie luat in considerare la un pacient cu fracturi. O densitate minerala osoasa scazuta poate fi observata in cazul unei osteodistrofii renale la pacientii cu functie renala scazuta. Distinctia poate fi efectuata prin teste de laborator, biochimic, dar uneori poate fi necesar sa se realizeze o biopsie osoasa.

Evaluarea initiala consta in efectuarea anamnezei, a examenului fizic, precum si evaluarea factorilor de risc si posibile alte afectiuni ale pacientului, teste de laborator, radiografii etc.

Istoricul unei fracturi de fragilitate este un factor de risc important pentru o fractura ulterioara. La femeile care prezinta o fractura vertebrala, aproximativ 19% vor dezvolta o alta fractura in anul urmator.

Evaluarea prin teste de laboratorva avea ca scop realizarea profilului biochimic (calciu, fosfor, albumina, proteine totale, creatinina, enzime hepatice inclusiv fosfataza alcalina), nivel PTH, evaluarea functiei tiroidiene, nivel de 25-hidroxivitamina D, Hemoleucograma completa, test DEXA. O evaluare prin teste suplimentare se va efectua la indicatia medicului curant in functie de individualitatea fiecarui caz.

In cazul unei femei care prezinta o anemie inexplicabila, deficit de vitamina D, ar trebui sa se excluda o boala celiaca.

Cancerul sau mielomul multiplu ar trebui luate in considerare la pacientii care prezinta hipercalcemie, anemie fara o cauza anume, scadere in greutate involuntara sau proteinurie. Excretia urinara de cortizol trebuie masurata daca se suspecteaza sindromul Cushing.

Modificarea stilului de viata este foarte importanta, incurajandu-se activitatile fizice potrivite fiecarui pacient, renuntarea la fumat si la alcool.

Foarte important va fi evitarea oricarui traumatism, intrucat predispune la aparitia unei fracturi. Medicul curant va recomanda suplimentarea cu vitamina D tuturor pacientilor in mod profilactic, iar pacientii cu deficit de vitamina D vor prezenta un tratament care sa le aduca la normal nivelul de vitamina D.

Pacientii cu un scor T mic, scor FRAX deficitar sau cu alte patologii adiacente vor prezenta indicatie de tratament, insa doar medicul curant va putea lua aceasta decizie, existand mai multe tratamente farmacologice disponibile.

Bibliografie
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/osteoporosis/symptoms-causes/syc-20351968
https://www.nhs.uk/conditions/osteoporosis/
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4443-osteoporosis
https://www.healthline.com/health/osteoporosis#risk-factors