Diagnosticul precoce al osteoporozei

Osteoporoza este o boala osoasa metabolica caracterizata prin deteriorarea microarhitecturala a tesutului osos, ceea ce duce la reducerea rezistentei osoase si la cresterea riscului de fracturi cu energie scazuta, numite fracturi de fragilitate. O fractura de fragilitate este definita ca o fractura care apare spontan sau o fractura rezultata din traumatisme care, la un individ sanatos, nu ar fi dus la o fractura.

La nivel mondial, se estimeaza ca osteoporoza afecteaza 200 de milioane de femei, iar 1 din 3 femei de peste 50 de ani se va confrunta cu fracturi legate de osteoporoza, la fel ca 1 din 5 barbati cu varsta peste 50 de ani.

• Primara – cea mai comuna forma, mai frecventa la sexul feminin, in special cand productia de estrogen incepe se scada, dupa oprirea perioadelor menstruale;

• Secundara – apare ca urmare a altor afectiuni medicale, precum tulburarile endocrine, hipogonadismul, bolile inflamatorii, tulburari ale maduvei osoase, imobilizarea, malabsorbtia, greutatea corporala mica sau consumul regulat de medicamente cu efect negativ asupra metabolismului osos (de exemplu costicosteroizi).

• Idiopatica juvenila – este rara, fara o cauza clara, si apare la copii in perioada de crestere rapida.

Factorii de risc care pot duce la aparitia osteoporozei:
• Varsta peste 65 de ani (femei) sau 70 de ani (barbati) – deficitul de estrogen si testosteron duc la scaderea desitatii minerale osoare;
• Sexul feminin – acestea au masa osoasa totala mai scazuta, iar aceasta continua sa scada dupa menopauza;
• Menopauza precoce (pana in 45 ani) – datorita deficitului estrogenic;
• Istoricul familial de osteoporoza;
• Greutatea redusa ;
• Fumatul si alcoolul;
• Nutritie deficitara – aport scazut de calciu, deficit de vitamina D;
• Consumul de costicosteroizi pe termen lung;
• Artrita reumatoida.

Sub varsta de 60 de ani exista cativa factori de risc care pot sugera prezenta osteoporozei:
• Istoric personal de fracturi de fragilitate;
• Mama cu antecedente de sold fracturat;
• Aspect radiografic sugestiv;
• Greutate redusa (subpondere IMC mai mic de 19)
• Osteoporoze secundare (endocrine, reumatologice, digestive, boli ale colagenului);
• Medicatie: corticoterapie peste 3 luni, anticonvulsivante, heparina, exces de hormoni tiroidieni, antiulceroase, inhibitoare ale pompei de protoni, antidiabetice, litiu, antidepresive ISRS.

Decizia de a efectua evaluarea densitatii osoase trebuie sa se bazeze pe profilul de risc de fractura al pacientului si pe evaluarea sanatatii scheletice.

Indiferent de factorii de risc clinici, femeile cu varsta de peste 65 de ani si barbatii de peste 70 de ani ar trebui sa fie supusi testrii densitatii minerale osoase (DMO).

Evaluarea densitatii osoase trebuie luata in considerare si la:
• femeile mai tinere aflate in postmenopauza;
• femeile aflate in tranzitie la menopauza;
• barbatii cu varsta cuprinsa intre 50 si 69 de ani cu factori de risc clinici pentru fractura;
• persoanele care sunt luate in considerare pentru terapie farmacologica pentru osteoporoza;
• pacientii care sunt deja cu terapie pentru osteoporoza;
• oricine care nu primeste terapie si la care dovezile pierderii osoase ar necesita tratament;
• toate femeile aflate in postmenopauza care intrerup administrarea de estrogen.

Masurarea DMO nu este indicata in mod obisnuit barbatilor tineri sanatosi sau femeilor aflate in premenopauza, cu exceptia cazului in care exista un istoric semnificativ de fractura sau exista factori de risc specifici pentru pierderea osoasa.

DXA

Masurarea absorbtiei cu raze X cu energie duala (DXA) a soldului (gatul femural sau soldul total) si a coloanei vertebrale este metoda preferata de diagnosticare a osteoporozei, de anticipare a riscului de fractura in viitor si de monitorizare a pacientilor. Daca soldul sau coloana vertebrala nu pot fi masurate, DMO masurata prin DXA la nivelul antebratului poate fi utilizata pentru diagnostic. DXA masoara continutul de minerale osoase in grame si aria osoasa in centimetri patrati.

Densitometria osoasa prezinta scorul T si scorul Z. Scorul T reprezinta comparatia dintre densitatea osoasa a pacientului cu o persoana a carei densitate osoasa este maxima (tanar de 30 de ani sanatos). Scorul Z prezinta comparatia dintre densitatea osoasa a pacientului cu cea a unei persoane de aceeasi varsta, evidentiind pierderea osoasa.

Clasificarea diagnostica a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) cuprinde:
• normal: T mai mare sau egal decat -1
• osteopenia
• osteoporoza
• osteoporoza severa

Aceasta clasificare trebuie utilizata pentru femeile aflate in postmenopauza si nu trebuie aplicata celor in premenopauza. La femeile aflate in premenopauza, un diagnostic de osteoporoza nu trebuie facut numai pe baza criteriilor densitometrice.

Diagnosticul de osteoporoza secundara se stabileste de obicei dupa identificarea bolii de baza care o provoaca.

Desi diagnosticarea osteoporozei in cadrul copiilor poate fi facuta prin intermediul unei analize aprofundate a istoricului medical si al examenului fizic, unele patologii - de exemplu, modificari ale metabolismului fosfocalcic, hipotiroidism sau unele tipuri de leucemie - pot fi paucisimptomatice si necesita teste complementare pentru un diagnostic precis. Din acest motiv, se recomanda efectuarea unor parametri de laborator (calciu, calciu ionizat, fosfor, magneziu, proteine totale, creatinin, uree, glucoz, 25-hidroxivitamina D3, PTH, TSH, T4 liber, FAS etc).

Markerii de turnover osos, precum propeptidele amino-terminale din procolagenul de tip 1 (P1NP) si telopeptidele carboxi-terminale (CTx), ar trebui utilizate ca markeri de referinta pentru a evalua formarea si respectiv resorbia osoasa, si este preferata determinarea din plasma. DXA este recomandat pentru a asigura o evaluare completa a sanatatii osoase. Coloana lombara si intregul corp, cu exceptia capului, sunt locurile scheletice preferate pentru efectuarea DXA, deoarece sunt zonele cele mai precise si reproductibile la copii. In plus, scorul Z ar trebui ajustat in functie de inaltimea copiilor cu o dimensiune sub percentila a 3-a.

Absorbtiometria periferica cu raze X cu energie duala, absorbtiometria bazata pe tomografie computerizata, tomografia computerizata cantitativa (QCT), QCT periferica si densitometria cu ultrasunete cantitative pot prezice atat riscul de fractura specific locului, cat si riscul general de fractura. Atunci cand sunt efectuate conform standardelor acceptate, aceste tehnici sunt precise si foarte reproductibile. Cu toate acestea, scorurile T de la aceste tehnologii nu sunt echivalente cu scorurile T derivate din DXA si nu pot fi utilizate pentru a diagnostica osteoporoza pe baza clasificarii OMS. In mod remarcabil, DXA este singura metoda care a fost utilizat in toate studiile de tratament al osteoporozei.

FRAX este un algoritm bazat pe computer care calculeaza probabilitatea pe 10 ani a unei fracturi majore (fractura de sold, coloana, humerus sau incheietura mainii). Riscul de fractura este calculat in functie de varsta, indicele de masa corporala si factorii de risc precum fractura anterioara de fragilitate, istoricul parental de fractura de sold, fumatul, utilizarea de glucocorticoizi orali pe termen lung, artrita reumatoida, alte cauze de osteoporoza secundara si consumul de alcool.

Cele mai multe fracturi vertebrale sunt asimptomatice in momentul aparitiei si raman nediagnosticate mult timp, chiar ani. Astfel, singura modalitate de diagnostic o reprezinta radiografia coloanei vertebrale. Prezenta unei singure fracturi vertebrale creste pana la 5 ori riscul fracturilor ulterioare. Acestea reflecta diagnosticul de osteoporoza, chiar si in absenta analizei DMO.

• Osteoporoza este caracterizata prin deteriorarea microarhitecturala a tesutului osos si duce la cresterea riscului de fracturi de fragilitate.
• Cea mai frecventa forma de osteoporoza este cea primara aparuta la femeile aflate in postmenopauza.
• Prezenta factorilor de risc necesita investigatii suplimentare in privinta existentei unei osteoporoze secundare.
• Cea mai utilizata metoda de a masura densitatea osoasa si de diagnosticare a osteoporozei este DXA (masurarea absorbtiei cu raze X cu energie duala).

Bibliografie:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30324412/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34688418/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/2583885/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5412712/