Densitatea osoasa: un indiciu pentru sanatatea femeii

Osteodensitometria este o investigatie paraclinica prin care se masoara densitatea (rezistenta) osoasa, cu ajutorul careia se poate pune diagnosticul de osteoporoza. Osteodensitometria Dexa este una din cele mai recente metode de investigare in acest sens.

Alaturi de testul papanicolau sau mamografie orice femeie trebuie sa faca dupa o anumita varsta un test care sa implice masurarea densitatii osoase. Evaluarea rapida si nedureroasa, de obicei, este realizata pentru prima data dupa menopauza si poate ajuta la prezicerea faptului daca o persoana de sex feminin va suferi sau nu in viitor din cauza rezistentei scazute a oaselor si daca oasele acesteia ar putea suferi cu usurinta, fracturi.

Testele pentru evaluarea densitatii osoase au un rol important in prezicerea riscului de fractura. Minimizarea acestui risc este importanta, intrucat pe masura ce o persoana inainteaza in varsta, un os fisurat sau chiar rupt se va vindeca mult mai greu, internarea va fi de durata, iar mobilitatea ar putea fi redusa pe termen lung.

Anumite femei au sanse mai mari de a dezvolta osteoporoza, afectiune in care oasele sunt predispuse la fracturi. Totusi, care sunt factorii care cresc riscul aparitiei osteoporozei? Printre acestia s-ar putea afla:
- prezenta acestei boli in istoricul familial
- anumite boli, cum ar fi artrita reumatoida
- utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi corticosteroizii
- stilul de viata: consumul de alcool, fumatul, consumul de coca-cola, o dieta saraca in fosfor, calciu, vitamina D, lipsa activitatii fizice.Din pacate, multe femei nu sunt informate, nu cunosc detalii despre aceasta investigatie si cand anume ar trebui sa faca acest test.

Unele nelamuriri cu privire la aceasta investigatie sunt usor de inteles, intrucat multi dintre medici nu au aceleasi opinii referitoare la test. De exemplu, endocrinologii recomanda evaluarea densitatii osoase tuturor femeilor cu varsta peste 65 de ani, dar si femeilor si barbatilor trecuti de 50 de ani care se confrunta cu fracturi.

De asemenea, acesti specialisti sfatuiesc si femeile mai tinere de aceste varste care se afla deja la menopauza sau au mai multi factori de risc (cum ar fi antecedente familiale de fracturi vertebrale) sa se testeze. In ciuda acestor linii directoare, alti medici considera ca toate femeile sanatoase, ar trebui sa isi masoare densitatea osoasa, atunci cand intra la menopauza. Explicatia ar fi ca pierderea de masa osoasa tinde sa se accelereze dupa menopauza.

In cazul unora dintre femei, rezistenta oaselor ar trebui evaluata mult mai devreme. In aceasta categorie sunt incluse persoanele care sufera de fracturi osoase atunci cand trauma s-a produs in urma unei cazaturi de la o inaltime 1.5 metri sau chiar mai putin. Femeile care au urmat tratamente cu doze mari de corticosteroizi pentru tratamentul bolilor autoimune (cum ar fi lupus), dar si pentru boli tiroidiene ar trebui sa se ia in considerare realizarea unui test de evaluare a densitatii osoase.

Pentru masurarea densitatii osoase sunt folosite cel putin noua metode diferite, dar cel mai frecvent este utilizat testul cu denumirea DEXA. Acesta masoara masa osoasa de la nivelul coloanei vertebrale, soldurilor sau a intregului organism.

Testul densitatii osoase este neinvaziv. Pacienta se va aseza pe o masa, iar un scanner va evalua gradul de densitate osoasa, timp de aproximativ 15-20 de minute. Rezultatul investigatiei este eliberat imediat si contine toate informatiile necesare pentru recomandarea unui tratament adecvat.

Metoda prin care se determina densitatea osoasa nu este aceeasi cu scanarea osoasa (cea care implica injectarea intravenoasa a unei substante radioactive pentru a se putea vizualiza structura osoasa).

Testul prin care se masoara rezistenta oaselor presupune doua scoruri: scorul T si scorul Z. Scorul T este cel care compara densitatea osoasa a unui pacient cu densitate osoasa maxima (a unei persoane de 30 de ani sanatoasa, de exemplu). Scorul Z raporteaza densitatea oaselor unei persoane cu cea a persoanelor de aceeasi varsta si sex pentru a se putea evalua gradul deprecierii osoase.

Un test care are un scor T cu valoarea negativa -1 sau mai mult, este normal. Diagnosticul de osteopenie (masa osoasa mai mica decat in mod normal) se va pune atunci cand valoarea scorului T este cuprinsa intre 1 si -2,5. Daca valorile coboara sub -2,5 atunci este vorba despre osteoporoza.

In cazul in care scorul Z este mai mic decat ale altor persoane din aceeasi grupa de varsta a pacientei, acest lucru ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma. Probabil ca nu a fost afectat osul, dar ar putea fi prezent un deficit de vitamina D.

Ca si alte teste medicale, nici testele pentru masurarea densitatii osoase nu sunt perfecte. Acestea pot prezice daca o persoana ar putea fi predispusa la aparitia unei fracturi, daca pacienta are nevoie de tratament sau de modificarea stilului de viata.

Cercetatorii au descoperit ca si arhitectura unui os ar putea avea un rol important in predictia fracturilor (dar acest aspect a fost insuficient analizat). Multe dintre femeile care sufera fracturi osoase nu au osteoporoza, conform rezultatelor obtinute prin metoda DEXA. Rezultatele obtinute nu sunt foarte exacte, intrucat acestea nu tin cont de diferentele de inaltime existente intre oameni.

In functie de rezultatele investigatiilor, medicul ar putea recomanda diferite metode de tratament, incepand de la medicamente care au rolul de a mentine sanatatea sistemului osos, activitate fizica pana la aport de calciu si vitamina D. Repetarea testului se va face in functie de rezultate, insa opiniile sunt diferite.

Unii specialisti considera ca este necesar ca acest test sa se repete la fiecare cinci ani daca nu se manifesta afectiuni ale oaselor, iar in cazul in care rezultatele s-au incadrat in limite medii, se va repeta o data la doi ani, iar daca valorile obtinute nu s-au incadrat in limite normale si pacienta urmeaza tratament, repetarea se va face in fiecare an.

Cercetatorii studiaza concretizarea unei metode cat mai exacte de predictie a fracturilor. Noua metoda are la baza si istoricul medical al pacientei si varsta acesteia. Specialistii considera important sa se poata transmite femeilor, din timp util, informatii mai exacte, de genul: riscul fracturilor este de 10% in urmatorii 10 ani, de exemplu, pentru prevenirea complicatiilor determinate de osteoporoza.