Tot ce trebuie stiut despre subluxatia de umar

Subluxatia de umar se refera la dislocarea partiala a articulatiei umarului. Acest lucru se intampla cand partea superioara a humerusului (capul humeral) iese partial din cavitatea glenoida a omoplatului. Intr-o dislocare completa, humerusul este scos complet din cavitatea articulara.

Umarul este articulatia cea mai mobila a corpului uman. Aceasta articulatie contine o serie de oase, ligamente si muschi care lucreaza impreuna pentru a mentine umarul stabil. Totusi, datorita mobilitatii mari, umarul este foarte susceptibil la dislocare.

Astfel, o subluxatie este adesea rezultatul unor traumatisme sau leziuni. De asemenea, o alta cauza poate fi si accidentul vascular cerebral, deoarece poate slabi musculatura din acea zona.

O subluxatie poate fi mai dificil de identificat decat o dislocare completa. Cu toate acestea, in unele cazuri, humerusul partial dislocat poate fi vizibil sub piele.

De asemenea, osul se poate simti usor la palpare si poate crea disconfort si durere. Simptomele cele mai frecvente ale subluxatiei includ:

• Posibilitatea de a observa deformarea umarului;
• Durere;
• Umflatura;
• Senzatie de amorteala sau furnicaturi la nivelul bratului (parestezii);
• Impotenta functionala;
• Senzatie de sacadare sau intrerupere a miscarilor in timpul activitatii.

Deoarece umarul se poate misca in mai multe directii, acesta se poate disloca inainte, inapoi sau in jos. Acest lucru este valabil si in cazul subluxatiilor.

Atunci cand dislocarea este partiala, capsula articulara poate fi afectata, inclusiv rupta, acest lucru putand duce la diferite complicatii.

In mod obisnuit, loviturile sau caderile puternice pot provoca deplasarea umarului. De asemenea, rotatia extrema a bratului poate face ca humerusul sa fie tras in afara cavitatii glenoide.

Odata ce un umar a fost dislocat, articulatia poate deveni instabila si predispusa la dislocari sau subluxatii viitoare.

Subluxatia umarului este, cel mai frecvent, cauzata de:

• Traumatisme – subluxatia poate rezulta din accidente sau leziuni care afecteaza articulatia sau alte structuri care asigura stabilitate umarului. Exemplele cele mai des intalnite sunt reprezentate de caderi si accidente rutiere.

• Accidentele sportive – sporturile de contact, dar nu doar acestea, pot provoca adesea subluxatii ale umarului. Gimnastica si schiatul reprezinta alte sporturi cu un grad ridicat de risc, din cauza caderilor frecvente.

• Accidentul vascular cerebral – aceasta afectiune neurologica poate produce slabiciune musculara. Astfel, destabilizarea articulatiei umarului se poate complica cu o subluxatie.

Un studiu restrans a relatat ca 80% dintre participantii cu accident vascular cerebral au suferit, de asemenea, o subluxatie de umar.

Barbatii tineri, dar si grupurile de persoane extrem de active din punct de vedere fizic prezinta cel mai mare risc de subluxatie de umar.

Diagnosticarea corecta este esentiala pentru adoptarea celei mai bune optiuni de tratament. Astfel, metode foarte bune de diagnostic constau in ultrasonografia articulatiei umarului sau in radiografia acestuia.

Tratamentul vizeaza repozitionarea humerusului inapoi in locul initial si asigurarea ca acesta ramane in pozitie. Optiunile de tratament includ:

- Reducerea inchisa – aceasta interventie implica manevrarea usoara a osului inapoi in pozitie. In majoritatea cazurilor, durerea severa dispare aproape imediat dupa aplicarea manevrelor de reducere.

- Interventia chirurgicala – se recomanda mai ales atunci cand dislocarile se repeta. De asemenea, acesta este tratamentul preferat atunci cand nervii, vasele de sange sau ligamentele umarului au fost deteriorate.

- Orteza – unele persoane pot fi nevoite sa poarte orteze pentru cateva zile sau saptamani pentru a impiedica deplasarea oaselor umarului. Durata perioadei in care acest dispozitiv trebui purtat depinde de gradul de severitate al traumatismului.

- Medicamentele – dupa interventiile chirurgicale, dar si inainte, medicul poate recomanda administrarea unui relaxant muscular si a unui medicament antiinflamator. In acest mod, durerea si umflaturile pot fi reduse.

- Reabilitare – Ulterior interventiei chirurgicale, medicul poate indica programe de reabilitare. Scopul acestora consta in restabilirea gamelor de miscare, a rezistentei, dar si a articulatiei umarului.

Kinetoterapeutul poate recomanda anumite exercitii care pot ajuta la recuperarea mai rapida. Acestea trebuie facute corect si sub supraveghere, deoarece in anumite circumstante pot agrava simptomatologia. De asemenea, masajul si aplicarea de gheata pot fi necesare.

Atunci cand o persoana vatamata are o subluxatie fara leziuni majore la nivelul nervilor si tesuturilor, simpla repozitionare a humerusului ar trebui sa imbunatateasca rapid starea pacientului.

Cu toate acestea, daca nu se respecta o perioada de repaus si se revine la activitatile normale, este posibila dislocarea ulterioara a umarului.

Dupa o interventie chirurgicala pentru un umar subluxat, medicul va recomanda, de cele mai multe ori, ca persoana in cauza sa poarte o fasa de sustinere a umarului timp de cateva saptamani.

Introducerea treptata a terapiei fizice poate ajuta o persoana sa isi recastige puterea si miscarile. Cu toate acestea, nu se indica miscarile intense ale umarului si activitatile nerecomandate de medic. Astfel, se pot preveni complicatiile ulterioare.

Umarul contine tesuturi puternice, muschi si ligamente, toate ajutand la mentinerea humerusului in locul sau. Totusi, aceste structuri pot fi ranite, complicand subluxatia.

Astfel, cele mai frecvente complicatii ale subluxatiei de umar cuprind:

- Afectarea vaselor de sange si a nervilor umarului;
- Pierderea temporara sau permanenta a miscarii si flexibilitatii;
- Instabilitate la nivelul umarului, urmata de subluxatii recurente;
- Alte leziuni la nivelul tesuturilor umarului afectat.

Subluxatia de umar prezinta anumite simptome comune cu ale altor leziuni similare. Din acest motiv, pot exista greseli in punerea diagnosticului. O subluxatie poate fi confundata cu:

• Tendinita bicipitala – conditia se refera la inflamatia tendonului bicepsului. Datorita pozitiei acestui tendon, afectarea sa poate duce, in mod obisnuit, la dureri ale umarului.

• Leziuni claviculare – fracturile sau traumatismele claviculei pot provoca durere la nivelul umarului, dar si la ingreunarea miscarilor de la acest nivel.

• Leziuni la nivelul coifului rotatorilor – aceasta structura acopera o mare parte din capsula articulara a umarului. Leziunile sale pot provoca simptome similare cu ale subluxatiei de umar. De asemenea, leziunile minore se pot vindeca singure, in timp ce leziunile severe pot necesita interventii chirurgicale.

• Dislocarea umarului – dislocarea implica separarea completa a humerusului de cavitatea articulara. Simptomele sunt similare cu cele ale subluxatiei, iar diferentierea corecta a acestor afectiuni putand fi facuta doar de un specialist.

• „Umarul inotatorului” – durerea de umar la inotatorii profesionisti este adesea numita astfel.

Deoarece inotul necesita un nivel ridicat de flexibilitate a umarului si o gama larga de miscari, inotatorii sunt adesea susceptibili in a avea un risc crescut de ranire la nivelul umarului.

Atunci cand o persoana solicita asistenta medicala rapid si primeste un diagnostic corect, subluxatia de umar este complet tratabila.

Cu toate acestea, atunci cand nu sunt necesare interventii chirurgicale, pot trece chiar si cateva luni pana cand persoana in cauza poate sa isi reia activitatea normala.

Timpul de recuperare variaza in functie de amploarea subluxatiei si daca persoana afectata a suferit sau nu o interventie chirurgicala.

De asemenea, in urma unei subluxatii, persoana in cauza trebuie sa evite activitatea intensa, pentru a preveni recidiva si pentru a grabi recuperarea.