Tasarea vertebrala si implicatiile sale

Tasarea vertebrala este o afectiune care se caracterizeaza prin prabusirea corpului vertebral, astfel rezultand modificarea aliniamentului coloanei vertebrale care sustine pozitia verticala a acesteia. Se caracterizeaza prin reducerea inaltimii corpului vertebral cu mai mult de 15%. Aceasta afectiune este de fapt definita ca fiind o fractura care poate duce la prezenta unor dureri de spate severe si invaliditate temporara sau permanenta.

Coloana vertebrala a omului este impartita in 5 regiuni: coloana cervicala, toracica, lombara si sacro-coccigiana. Aceasta este compusa din vertebre, care la randul lor pot fi impartite in corpul vertebral si arcul vertebral posterior. Corpul vertebral este partea anterioara si voluminoasa a vertebrei. Acesti corpi vertebrali au forma cilindrica si caracateristici diferite in functie de localizarea lor.

Unul din simptomele cele mai intalnite este instalarea brusca a durerii la nivelul spatelui, acolo unde s-a produs tasarea. Aceasta durere poate sa apara fara a exista un traumatism si este accentuata in timpul mersului sau in timpul miscarii coloanei vertebrale in orice plan. De obicei, durerea este ameliorata in repaus, mai ales stand in pozitita de culcat pe spate.

Tasarea vertebrala poate cauza compresiune nervoasa si pot aparea tulburari senzitive sau motorii care sa fie date de afectarea radacinilor nervoase, astfel resimtindu-se parestezii, adica senzatia de amorteala si furnicaturi de-a lungul zonei afectate cu iradierea durerii dinspre spate spre cutia toracica sau chiar spre membrele superioare sau inferioare.

Totusi, uneori simptomatologia poate fi absenta, fara a putea numi cand a avut loc debutul problemei, iar astfel diagnosticul poate sa fie intarziat. Cu timpul tasarea vertebrala poate sa duca la scaderea in inaltime a persoanei afectate, dar si la modificari pe postura precum aparitia cifozei toracale accentuate. In aceste cazuri apare si o durere si un dezechilibru muscular, deoarece muschii incearca sa compenseze pozitia vicioasa in care se afla coloana vertebrala.

In cazurile in care s-a dezvoltat o cifoza toracala severa, pacientul poate avea si afectarea functiei respiratorii cu aparitia unei disfunctii ventilatorii restrictive si cu scaderea tolerantei la efort si instalarea dispneei la efort mic. Aparitia cifozei toracale si a hiperlordozei lombare duc la micsorarea cavitatii toracice.

Osteoporoza si osteopenia sunt considerate principalii factori de risc care duc la dezvoltarea tasarii vertebrale. Totusi, exista o serie de alti factorii de risc care pot fi incriminati. Acestia pot fi clasificati in factori de risc modificabili si nemodificabili.

Printre factorii de risc modificabili fac parte acele comportamente pe care le putem schimba in timpul vietii si anume fumatul, sedentarismul, consumul excesiv de alcool, greutatea corporala scazuta, dieta saraca in calciu si deficitul de vitamina B. Pe cand, in categoria factorilor de risc nemodificabili intra varsta avansata, sexul feminin si in cazul acestora instalarea precoce a menopauzei, rasa caucaziana, dementa, istoricul de fracturi, utilizarea anumitor medicamente precum corticosterizi.

Osteoporoza reprezinta scaderea masei osoase cu dezvoltarea fragilitatii si a riscului de producere a fracturilor osoase. Odata cu inaintarea in varsta si cu lipsa de vitamina D, deficitul hormonal estrogenic, greutate corporala mica, femeia sufera pierdere osoasa. Bineinteles, acest lucru este valabil si la sexul masculin, dar in proportii mai mici.

Astfel, este important tratamentul timpuriu al osteoporozei si schimbarea factorilor de risc modificabili.

La examenul obiectiv al coloanei vertebrale este resimtita sensibilitate sau chiar durere la palparea apofizelor spinoase, iar musculatura paravertebrala este contractata. Prin inspectie se pot observa modificarile de postura. De asemenea, poate aparea si afectarea radacinilor nervoase, clinic descrise ca niste nevralgii radiculare unilaterale sau bilaterale in cazurile mai grave.

Examenul clinic, anamneza pacientului si bineinteles, examinarea imagistica ajuta la punerea unui diagnostic final.

Printre testele imagistice care pot fi recomandate se numara:

• Radiografia de fata si profil la nivel vertebral este de prima intentie, evidenteaza modificari ale osului sau complicatiile date de tasare, dar nu ne da informatii despre afectarea liagamentelor care sustin coloana vertebrala in pozitia sa de verticalitate si nici despre vechimea tasarii. Totodata, arata numarul de vertebre tasate.
• Rezonanta magnetica nucleara (RMN) poate evidentia pe langa structurile osoase si cele de parti moi. Ne arata daca durerea de spate este data de catre osteoporoza sau de un proces malign.
• Tomografia computerizata (CT) este indicata in principiu in cazul in care nu se poate efectua rezonanta magnetica nuclera. Nu ofera informatii despre partile moi (muschi, ligamente, etc.).
• Absorbtiometria duala cu raze X (osteodensitometria DXA) care masoara densitatea minerala osoasa si pune diagnosticul de osteopenie sau osteoporoza.
• Scintigrafia osoasa evalueaza anatomia scheletala si necesita administrarea unui radiofarmaceutic osteotrop intravenos sau oral si care, in cazul prezentei unei modificari va duce la alterarea fixarii preparatului administrat. In cazul prezentei tasarii vertebrale va arata o inaltime redusa a corpului vertebral.

Tratamentul este recomandat in functie de varsta, severitatea simptomatologiei, de numarul de vertebre implicate si de complicatiile ulterioare aparute. Optiunile de tratament pot fi non-chirurgicale si chirurgicale.

In ceea ce priveste tratamentul non-chirurgical, aici intra recomandarile farmaceutice, precum administrarea de preparate contra durerii si anume: antiinflamatoare nesteroidiene care nu sunt indicate in cazul pacientiilor varstnici, analgezice, miorelaxante, sedative sau infiltratii locale cu corticosteroizi.

Tot din cadrul tratamentului non-chirurgical face parte si terapia fizicala cu proceduri de electroterapie cu rol antalgic si decontracturant, precum curenti de joasa frecventa, dar de evitat in zona cervicala, pentru ca pot creste tensiunea arteriala sau TENS (stimulare nervoasa electrica transcutanata) cu indicatie buna in zona toracala. Pentru combaterea contracturilor musculare se pot folosi comprese calde la o temperatura de 40 grade Celsius.

De asemenea, masurile necesare de preventie cuprind si recomandari privind evitarea caderilor si fracturilor prin inlaturarea obstacolelor din mediul inconjurator, folosirea unui mijloc ajutator de mers precum carja, baston, cadru pentru a mentine echilibrul postural.
Mai mult, se recomanda o dieta bogata in calciu si vitamina D. Necesarul de calciu pe zi este de 1000 mg, iar de vitamina D este de 2000 UI in cazul prezentei unui deficit.

In ceea ce priveste medicatia care scade resorbia osoasa, adica medicatia indicata in cazul osteoporozei, este necesara initierea tratamentului de catre un medic specialist in functie de fiecare caz in parte. Cel mai utilizat tratament anti-osteoporotic este reprezentat de bisfosfonatii orali.

Utilizarea corsetelor si a ortezelor pentru coloana vertebrala ajuta la diminuarea simptomatologiei si la favorizarea vindecarii prin stabilizarea coloanei. Prin natura sa, prezenta corsetului va limita miscarile si astfel nu se va mai pune presiune pe corpul vertebral. Corsetul sau orteza nu trebuie purtate mai mult decat indica medicul. In mod normal, ele se recomanda a fi purtate nu mai mult de 3 luni de zile, deoarece altfel pot aparea o serie de complicatii precum hipotrofia sau atrofia musculaturii cutiei toracice sau scaderea capacitatii pulmonare.

Mai mult decat atat, repausul la pat trebuie limitat la cateva zile, in principiu se recomanda maxim 2 zile de repaus cu revenirea progresiva la activitatile zilnice, deoarce o imobilizare prelungita se poate complica, in special la varstnici, cu accelerarea demineralizarii osoase, tromboza venoasa profunda, escare de decubit, depresie si alte complicatii amenintatoare de viata.

Din punct de vedere al tratamentului chirurgical, doua tehnici sunt astazi preferate in tratamentul tasarilor vertebrale si anume kyphoplastia si vertebroplastia percutana.

Kyphoplastia este o metoda de tratament minim-invaziva care consta intr-o punctie la nivelul pielii cu insertia unui balon la nivelul vertebrei afectate care se va expanda, ulterior, acel spatiu format va fi umplut cu un biomaterial, mai exact un un ciment special, care va reda astfel inaltimea anterioara a corpului vertebral cu stabilizarea coloanei.

Vertebroplastia percutana este si ea o metoda de tratament minim-invaziva, care se aseamana cu kyphoplastia doar ca in cazul vertebroplastiei, lipseste insertia balonului la nivelul vertebrei. Si in cadrul acestei proceduri se va insera un ciment special la nivelul vertebrei afectate.

In ambele tipuri de interventii, timpul de spitalizare este redus si pacientii pot incepe rapid tratamentul de recuperare. De asemenea, in majoritatea cazurilor, mobilizarea se poate face rapid postoperator. Ambele proceduri constau in marirea corpului vertebral afectat.

Astfel, administrarea suplimentelor de calciu, vitamina D, inlaturarea fumatului si abuzului de alcool, evitarea caderilor si efectuarea de exercitii fizice in mod regulat pot fi niste masuri care vin in ajutorul celor ce sufera de afectiuni ale coloanei vertebrale. Bineinteles, administrarea de suplimente de calciu si vitamina D timp indelungat trebuie urmata de monitorizarea calcemiei, calciuriei, probelor de functie renala si a 25-OH-vitaminei D.

De retinut ca, in cazul prezentei si persistentei durerilor de spate severe trebuie sa va adresati unui medic pentru investigatii suplimentare in vederea stabilirii unui diagnostic si tratament corect.

Bibliografie
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3523935/
https://www.abovepain.com/conditions/vertebral-compression-fracture.html