Sindromul de impingement femuroacetabular – tratament nonoperator

Sindromul de impingement femuroacetabular (FAIS) este o cauza comuna a durerii de sold la persoanele tinere si de varsta mijlocie. Afectiunea consta intr-o triada de constatari imagistice, simptome si semne clinice si se crede ca este caracterizata de formarea excesiva a osului la nivelul structurilor capsulo-ligamentare ale articulatiei soldului, care poate provoca forte articulare aberante in timpul miscarii soldului si deteriorarea cartilajului articulatiei. Astfel acesta este cauzat de contactul prematur al femurului si acetabulului in timpul miscarii soldului.

Impingementul femuro-acetabular duce adesea la leziuni labrale, cartilaginoase si tisulare care predispun aceasta populatie de pacienti la osteoartrita timpurie.

Exista doua mecanisme primare de impingement femuro-acetabular:

• tip „Pincer” (cleste) este rezultatul contactului dintre o margine acetabulara anormala si capul femural. Acest lucru este cauzat de obicei de un acetabul profund global sau de supraacoperire focala anterosuperioara ca urmare a retroversiunii acetabulare. Aceasta duce la vanatai labrale si ruptura degenerativa si poate duce in cele din urma la osificarea labrumului.

• tip „Cam” este rezultatul contactului dintre un cap femural anormal si acetabul. Acesta este de obicei rezultatul unei cap femural asferic sau al unei sechele ale bolii de sold din copilarie. Acest lucru duce la stres de forfecare a acetabulului anterosuperior, cu delaminare condrala si detasare sau ruptura labrala in unele cazuri.

Cu toate acestea, majoritatea pacienilor cu impingement femoro-acetabular au o combinatie intre cele doua tipuri.

Diagnosticul se face pe baza istoricului pacientului, a examenului clinic si a rezultatelor radiografice.

Simptomele includ dureri de sold sau inghinale agravate de activitate sau de sezut, de obicei cu referire la fese, coapse sau genunchi. De asemenea, pacientii raporteaza frecvent „clic, prindere, blocare, rigiditate.” Pacientul prezinta adesea o gama redusa de miscare, in special flexie si rotatie interna, precum si teste pozitive de impact (de exemplu testul FADIR(fle xie, adductie, rotatie interna) sau testul FADER (flexie, abductie, rotatie externa).

Radiografiile antero-posterioare (AP) sunt utilizate pentru a identifica modificarile osoase specifice si pentru a exclude alte surse ale durerii de sold. Imagistica cu ajutorul tomografiei computerizata in sectiune transversala si artrografie prin rezonanta magnetica poate fi necesara la anumiti pacientii, acestea oferind informatii mai complete.

Managementul implica educarea pacientului, tratament nonoperator sau abordari chirurgicale.
In faza acuta, reducerea activitatii dureroase este justificata. Pacientii trebuie sa creasca perioada de odihna si sa utilizeze medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau analgezice pentru gestionarea durerii.

Educatia pacientului ar trebui sa incurajeze imbunatatirea constientizarii posturale in timpul sederii, mersului, somnului si activitatii fizice. Evitarea unei pozitii sezande cu picioarele incrucisate sau a posturilor statice pentru perioade indelungate poate reduce exacerbarea durerilor.

Tratamentul conservator este de obicei considerat tratament de prima linie pentru sindromul FAIS usor pana la moderat, deoarece poate oferi o ameliorare simptomatica marcata. Terapia conservatoare consta intr-un program de terapie fizica intensiva, pe termen lung, specific pentru simptomele fiecarui individ.

Potrivit unui meta-analiza publicata in 2020 care a analizat kinetoterapia ca o optiune de tratament timpurie pentru FAIS, exercitiile specifice adaptate fiecarui individ sunt importante pentru rezultate de succes. Acest studiu a mai raportat ca o rutina activa axata pe construirea muschilor de baza este asociata cu o crestere a eficacitatii in comparatie cu o rutina alternativa fara intarirea acestora. Un studiu a observat o imbunatatire cu 82% a simptomelor intr-un lot de 93 de solduri FAIS in cadrul adolescentilor dupa 2 ani de terapie conservatoare.

Modificarea activitatii in timpul implementarii unui program de exercitii bine construit bazat pe antrenament de rezistenta si stretching este o modalitate adecvata de a incepe tratamentul.

Un plan de tratament nonoperator implica 4 principii:

• imbunatatirea alinierii posturale - Exercitiile posturale sunt folosite pentru a invata pacientul sa mentina o pozitie a coloanei neutra si sa imbunatateasca constientizarea corpului.

• cresterea fortei si rezistentei de baza - recrutarea muschilor transvers abdominal, multifidus, diafragmei i planseului pelvin stabilizeaza abdomenul si coloana lombara si faciliteaza miscarea extremitatilor si a coloanei vertebrale.

• cresterea fortei muschilor soldului si a controlului motor - slabiciunea celor 3 abductori primari ai soldului (muschii gluteus maximus, minimus si medius) este perpetuata de supraactivitatea compensatorie a muschiului tensor fascie lata. Desi tensorul fascie lata functioneaza ca un abductor, are capacitati puternice de rotatie interna. Mai multa rotatie interna tinde sa creasca simptomatologia.

• cresterea flexibilitatii membrului inferior si a mobilitatii muschilor cu atasamente pe aold si pelvis - exercitiile de flexibilitate si mobilitate nu ar trebui sa provoace durere si trebuie efectuate de cel putin 1 pana la 2 ori pe zi. Intinderile statice trebuie mentinute timp de 15 pana la 30 de secunde.

O anumita imbunatatire ar trebui observata in decurs de 6 pana la 12 saptamani.

Cu toate acestea, terapia conservatoare nu ar trebui sa fie prima optiune de tratament pentru toti pacientii. In schimb, tipul de morfologie poate ajuta la ghidarea procesului de luare a deciziilor. De exemplu, dovezile au demonstrat ca pacientii cu o deformare de tip “Cam” au rezultate mai proaste in urma tratamentului conservator in comparatie cu alte tipuri de sindrom FAIS.

Pentru punerea unui diagnostic corect si realizarea unui plan complet de recuperare este nevoie initial de consultul unui medic de recuperare medicala, ulterior echipa formata din fiziokinetoterapeuti, maseori etc poate lucra cu pacientul pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Recunoasterea precoce a acestei afectiuni permite imbunatatirea calitatii vietii si poate preveni progresia osteoartritei la pacientii susceptibili. Este important ca medicii sa fie constienti de FAIS si de prezentarea clinica a acestuia pentru a oferi cea mai buna ingrijire posibila si pentru a imbunatati rezultatele acestei populatii de pacienti.

Studiile au demonstrat ca terapie fizica pentru FAIS este fezabila. Un astfel de tratament specific FAIS poate avea un efect pozitiv asupra imbunatatirii fortei adductorului soldului, reducerea durerii si imbunatatirea functiei acestuia.
Scopul managementului ar trebui sa fie restabilirea miscarii fara durere si corectarea deficitelor functionale.

Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7863596/
https://www.jospt.org/doi/epdf/10.2519/jospt.2018.7941
https://orthopedicreviews.openmedicalpublishing.org/article/37513
https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0363546518804805?journalCode=ajsb
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31589500/