Simptomele si tratamentul luxatiei congenitale de sold

Luxatia congenitala de sold se defineste ca fiind o malformatie a membrelor, destul de frecvent inregistrata la copii. Aceasta malformatie se soldeaza cu sechele de tip functional, destul de greu de remediat care, in mod frecvent, lasa pacientul cu un oarecare grad de invaliditate.

In cazul luxatiei traumatice a soldului, capul femural se deconecteaza de la cavitatea acetabulara in urma socului traumatic, insa componentele articulare sunt dezvoltate in mod normal.

Pozitia defectuoasa a bebelusului in timpul sarcinii si laxitatea articulara pot duce la o intarziere a dezvoltarii capului femural si la luxatia congenitala de sold.

Luxatia congenitala de sold la copii este o afectiune dificil de diagnosticat. Anomalia este mai frecventa la fetite, dar se poate trata daca este descoperita la timp.

Daca este diagnosticata si mai ales tratata la timp, inainte ca un copil sa invete sa mearga, prognosticul este bun.

Daca insa diagnosticul se stabileste dupa ce copilul a inceput sa mearga, prognosticul este variabil, fiind legat de varsta la care se incepe tratamentul, de complicatiile care pot sa apara pe parcurs, tratamentul devenind astfel mai complicat.

Simptomele pot fi inexistente imediat dupa nastere, insa pot aparea oricand in primele sase luni.

La patru luni, semnele se pot observa mai clar. Este posibil sa nu existe simptome clare ale acestei afectiuni, motiv pentru care medicul si asistenta copilului dumneavoastra vor testa in mod obisnuit afectiunea.

Daca copilul dumneavoastra are simptome, acestea pot include:
• asimetrii ale cutelor picioarelor,
• miscarea asimetrica a picioarelor,
• asimetrii de pozitie si de indoire ale piciorului,
• dificultati de rotatie a piciorului.

Cauza exacta a luxatiei congenitale de sold nu este clara, dar poate rezulta dintr-o combinatie de factori genetici si de mediu. Bebelusii nascuti in prezentatie pelviana (picioarele inainte) prezinta un risc mai mare, deoarece aceasta pozitie poate pune presiune asupra articulatiilor soldului in timpul dezvoltarii in uter.

Istoricul familial de displazie de sold poate creste, de asemenea, probabilitatea ca un copil sa aiba aceasta afectiune.

Factori ce pot influenta

• sexul feminin;
• hipertensiunea arteriala materna;
• anumita intarzierea de crestere intrauterina;
• sarcina gemelara;
• greutatea mare la nastere;
• torticolis

Luxatia congenitala de sold este de obicei diagnosticata prin examen fizic si examen imagistic, cum ar fi ecografia sau radiografia. in timpul unui examen fizic, medicul poate verifica instabilitatea soldului sau asimetria in miscarea picioarelor. Studiile imagistice pot oferi o vedere mai detaliata a structurii articulatiei soldului si pot ajuta la confirmarea diagnosticului.

Ecografia reprezinta o investigatie esentiala in diagnosticul luxatiei congenitale a soldului, precum si in stabilirea si urmarirea rezultatelor tratamentului acestei afectiuni.

Pe langa ecografie, foarte important este si controlul periodic pe care un copil trebuie sa-l efectueze in primul an de viata la medicul pediatru ortoped.

Cea mai importanta investigatie insa ramane ecografia soldului, deoarece aceasta ofera cele mai relevante informatii in ceea ce priveste nou-nascutii cu varsta mai mica de cinci luni, ale caror articulatii sunt cartilaginoase.

Ecografia ofera imagini utile care sa completeze tabloul clinic incomplet in cazul imposibilitatii diagnosticarii displaziei de sold prin examen clinic.

Sunt insa si cazuri in care este utilizat examenul computer tomograf, mai exact atunci cand medicul doreste o monitorizare cat mai atenta a evolutiei afectiunii.

• Aplicarea hamului Pavlik. Dispozitivul poate fi aplicat pentru prima oara la copiii cu varste mai mici de sase luni. Hamul este construit dintr-o curea si inchizatori din materiale speciale si are rolul de a mentine picioarele copilului in extensie, cu soldurile flexate, astfel incat coapsele sa fie fixate inspre lateral.

• Legaturile si atelele. Acestea pot fi aplicate si secundar altor tratamente initiale precum interventia chirurgicala. Astfel, dispozitivele sunt folosite cu scopul de a oferi sustinere soldurilor si membrelor inferioare pe parcursul procesului de vindecare.

• Operatia. Pentru corectia deformarilor femurului si a cavitatii articulare se intervine chirurgical.

• Fizioterapia. Copiii cu varste mai mari pot incepe sedintele de fizioterapie, menite sa revina la mobilitatea normala dupa interventia chirurgicala.

Nu putem preveni aparitia acestei afectiuni. Este important sa va aduceti copilul la controale regulate, astfel incat medicul sa poata identifica si trata afectiunea cat mai curand posibil. Poate doriti sa verificati ca medicul dumneavoastra a examinat nou-nascutul dumneavoastra pentru semne de luxatie a soldului inainte de a parasi spitalul dupa nastere.

Displazia de dezvoltare a soldului (adica luxatia congenitala a soldului) reprezinta un spectru de anomalii ale articulatiei soldului in curs de dezvoltare, care variaza de la superficialitatea acetabulului la laxitate capsulara si instabilitate pana la luxatie sincera. Displazia de dezvoltare a soldului este relativ frecventa, avand loc la 1,5 pana la 20 din 1000 de nascuti vii.

Cunoscuta anterior sub denumirea de luxatie congenitala de sold, acum se intelege ca este o afectiune care nu este pur congenitala, ci una care se dezvolta in timp. Este obisnuita la copiii nascuti prin nastere in prezentatie pelviana.

Tratamentul este conceput pentru a reloca si stabiliza capul femural in acetabul. Bracing-ul cu ham Pavlik (care previne extensia si aductia articulatiei soldului, permitand in acelasi timp miscarea in zona sigura) si turnarea corporala sunt utilizate in primele 6 luni pana la 1 an de viata.

Bibliografie

https://www.sciencedirect.com/topics/nursing-and-health-professions/congenital-hip-dislocation