Pseudartroza, o complicatie a fracturilor

Pseudartroza reprezinta incapacitatea de a obtine o consolidare a unei fracturi sau a unei interventii chirurgicale de fuzionare a oaselor.

Altfel spus, oasele afectate nu reusesc sa fuzioneze, formandu-se o articulatie falsa, fibroasa, pseudosinoviala, fiind astfel numita pseudartroza.

Timpul dintre reducerea si imbobilizarea si aparitia pseudartrozei este variabil, intre 6 si 12 luni aparand simptomatologia caracteristica in concordanta cu imagistica.

Conform unui studiu din 2016, pana la 50% dintre operatiile de artrodeza intervertebrala (fuziune vertebrala) esueaza, manifestarile pseudartrozei aparand la un an pentru fuziunile lombare sau cervicale de segment scurt.

Diagnosticul este sugerat de prezenta durerii continue, miscare anormala in focarul de fractura si absenta aparitiei puntilor de os trabecular pe radiografie.

Identificarea precoce a simptomelor pseudartrozei este cruciala pentru a obtine rezultate cat mai bune in urma interventiei.

Simptomele sunt similare cu cele ale osteoartritei, identificandu-se durere persistenta, chiar si dupa ce a trecut o perioada rezonabila de timp de la interventie, agravata de miscare si care poate radia, mobilitate redusa, dificultate de miscare, senzatie de instabilitate, perceptia cracmentelor la mobilizare, amorteala, iar in unele cazuri, eritem (roseata) si febra.

Pseudartroza poate fi asimptomatica, singura modificare fiind cea imagistica.

Pseudartroza este o complicatie a unei fracturi sau a unei interventii de fuzionare si apare ca urmare a:

• miscarii exagerate – practicarea unor activitati fizice intense in perioada de imobilizare poate afecta evolutia normala a procesului de consolidare

• infectiei

• aportului deficitar de sange la locul focarului de fractura sau de fuziune

Cunoasterea factorilor de risc si a cauzelor aparitiei pseudartrozei este esentiala pentru a impiedica dezvoltarea acestei complicatii si a facilita reusita consolidarii.

Printre factorii de risc cunoscuti se numara fumatul, in cazul acestui subgrup de pacienti fiind o incidenta mai mare, interferand cu procesul normal de vindecare a osului, intrucat nicotina blocheaza capacitatea celululelor producatoare de os (osteoblaste) de a sintetiza os nou prin vasoconstrictie.

Limitand fluxul de sange catre os, afecteaza capacitatea organismului de a sintetiza os nou.

Obezitatea reprezinta un stres suplimentar exercitat asupra oaselor, prin sarcina mecanica crescuta.

Greutatea corporala in exces, afecteaza negativ procesul de fuziune.

Diabetul zaharat interfereaza cu calitatea matricei osoase, determinand latenta in procesul de regenerare a osului.

Malnutritia prin niveluri inadecvate de calciu si vitamina D compromite procesul de fuziune, mineralele si vitaminele fiind esentiale pentru sanatatea oaselor.

Alti factori de risc sunt tulburarile circulatorii sistemice (ateroscleroza periferica), osteoporoza, hiperparatiroidismul, consumul de alcool, artrita reumatoida, spondilita anchilozanta si varsta inaintata.

De asemenea, sunt asociate cu un risc crescut si utilizarea corticosteroizilor orali sau a antiinflamatoarelor nonsteroidiene.

Conform unui studiu din 2021 ce vizeaza fuziunea coloanei vertebrale la adulti, pseudartroza apare mai frecvent in cazul anumitor proceduri chirurgicale.

Tehnicile care au un risc crescut sunt reprezentate de: fuziunile lungi, osteotomiile si fixarea pelvina.

Diagnosticul de pseudartroza este facut prin anamneza pacientului care relateaza simptomatologia caracteristica si prin imagistica, fiind realizate radiografii in dinamica sau investigatii CT.

Radiografia realizata dupa o osteosinteza cu placa poate surprinde slabirea placii si a suruburilor de fixare a acesteia, lipsa consolidarii osului rupt si instabilitatea osoasa.

Tratamentul poate fi realizat atat non-chirurgical, cat si chirurgical.

In absenta unor simptome semnificative, interventia chirurgicala poate fi evitata, tratamentul preferat fiind cel non-chirurgical.

Daca simptomatologia exista, se poate reinterveni, pentru a da o noua sansa osului la consolidare corecta.

Tratamentul non-chirurgical

Kinetoterapie – cu rolul de a intari musculatura adiacenta pseudartrozei, pentru a creste stabilitatea si a reduce durerea.

Tratament medicamentos – analgezice si antiinflamatoare pentru a facilita reducerea simptomelor asociate, ceea ce permite ulterior miscarea si practicarea kinetoterapiei.

Folosirea unei orteze pentru imobilizare ofera stabilitate si sprijin, permitand osului consolidarea normala.

Stimularea cresterii osoase folosind ultrasunetele, tehnologia electrica sau electromagnetica sustine vindecarea oaselor, antrenand osteoblastele sa sintetizeze structura de hidroxiapatita ce ofera rezistenta si previne indoirea osului.

Conform unui studiu din anul 2020, dispozitivele de stimulare electrica imbunatatesc considerabil ratele de fuziune osoasa la persoanele care au suferit interventia de artrodeza intervertebrala.

Tratamentul chirurgical

Interventia chirurgicala de revizuire – presupune indepartarea tesutului fibros format si a materialelor protetice utilizate anterior.

Ulterior se aplica grefe osoase de la pacient sau de la un donator sau se pot aborda tehnici avansate de fixare pentru a asigura consolidarea corespunzatoare, precum placi metalice, suruburi sau tije ce pot stabiliza fragmentele osoase.

De asemenea, pot fi folosite materiale protetice suplimentare precum placi de titan ce asigura stabilitate si suport.

Tehnici minim invazive – minimizeaza deterirorarea tesuturilor adiacente si reduce timpul de recuperare.

Utilizand incizii mai mici si avand pierderi reduse de sange si o recuperare postoperatorie mai mica, sunt preferate de majoritatea pacientilor.

Tehnici avansate de fixare – utilizarea celor mai noi tehnologii chirurgicale, printre care se numara tehnicile si dispozitivele recente, ofera rezultate mai bune si o sansa mai mare de consolidare.

Pentru a creste abilitatea organismului de vindecare se recomanda adoptarea unui stil de viata sanatos care presupune oprirea consumului de alcool, renuntarea la fumat, adoptarea unei diete echilibrate, bogate in nutrienti esentiali, care sa asigure un aport corespunzator de calciu si vitamina D si evitarea activitatilor solicitante.

De asemenea, este esentiala mentinerea unei greutati normale, pentru a evita suprasolicitarea oaselor atat prin alimentatie, cat si prin exercitii fizice regulate, monitorizarea regulata si gestionarea diabetului, respectarea indicatiilor primite de la medicul ortoped cu privire la miscarile indicate, cu impact redus si efectuarea controalelor programate de medic pentru a verifica reusita vindecarii focarului.

In concluzie, pseudartroza este o complicatie importanta a vindecarii unei fracturi sau a unei interventii chirurgicale, fiind una dintre principalele cauze de durere dupa interventia chirurgicala sau imobilizare.

Aceasta poate fi prevenita cu success prin adoptarea unui stil de viata axat pe mentinerea sanatatii si prin respectarea indicatiilor primite de la medicul ortoped cu privire la gestionarea postinterventionala.

Bibliografie
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/pseudarthrosis
https://www.medicalnewstoday.com/articles/pseudoarthrosis#causes
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38091104/