Leziunile piciorului - sindromul cuboid

Sindromul cuboid sau cuboidal este rezultatul unor leziuni la nivelul articulatiilor si ligamentelor care inconjoara osul cuboid. Acesta este unul dintre cele sapte oase tarsiene ale piciorului (talus sau astragal, calcaneu, navicular, cuboid si 3 oase cuneiforme).

Din punct de vedere medical, afectiunea poarta numele de subluxatie cuboida si apare atunci cand osul cuboid se deplaseaza in jos si in afara, fara a mai fi aliniat cu osul calcaneu.

Sindromul cuboid provoaca durere la nivelul partii laterale externe a piciorului, putand fi confundat cu alte afectiuni.

Sindromul cuboid cuprinde o varietate de simptome comune si altor afectiuni, acest lucru facand uneori dificila diagnosticarea. Cele mai frecvente simptome includ:

- Durere pe partea externa a piciorului, care afecteaza inclusiv degetele 4 si 5;
- Durere care se agraveaza la statul in picioare, din cauza greutatii corporale;
- Durere sacaitoare, seaca sau ascutita si acuta;
- Slabiciune si dificultate la mers si sarituri;
- Roseata, inflamatie si sensibilitate in zona lezata;
- Mers antalgic, pentru a reduce durerea provocata;
- Reducerea gamei de miscari a piciorului si a gleznei.

Studiile au relatat faptul ca, in general, sindromul cuboid nu este rar in randul populatiei, dar apare cel mai frecvent la sportivi si dansatori. Atunci cand sindromul cuboid este corect identificat si tratat, majoritatea persoanelor au parte de o recuperare completa.

Sindromul cuboid poate avea diferite cauze, dar cele mai frecvente sunt:

• Suprasolicitarea – aceasta afectiune, alaturi de ranire apare cel mai frecvent la atleti si dansatori. Aceste grupuri de sportivi au tendinta sa aiba o activitate fizica intensa, indiferent de prezenta durerii. Leziunile prin suprasolicitare tind sa se dezvolte dupa perioade indelungate de activitate intensa, precum alergatul;

• Luxatia de glezna - luxatia gleznei poate duce si la leziuni ale oaselor tarsiene ale piciorului. Un studiu de specialitate a relatat ca aproximativ 40% dintre persoanele cu luxatii sau entorse ale gleznei pot dezvolta sindrom cuboid;

• Mersul cu picioarele in pronatie – persoanele care dezvolta acest tip de mers au un risc mai mare de a avea sindrom cuboid, deoarece muschii gambei pot tractiona oasele tarsiene in pozitii anormale;

• Alte cauze – alpinismul, mersul pe suprafete inegale si sporturile care implica miscari rapide si laterale, precum tenisul, pot provoca sindromul cuboid. Purtarea de incaltaminte de slaba calitate sau de marimi inadecvate poate reprezenta un alt motiv.

De asemenea, daca nu se tine cont de indicatiile medicului in ceea ce priveste odihna si recuperarea dupa o leziune a piciorului, pot sa apara diferite complicatii, inclusiv sindromul cuboid.

Piciorul reprezinta un segment complex, flexibil si rezistent al corpului. Acesta contine aproximativ 100 de muschi, ligamente si tendoane, 28 de oase si 30 de articulatii.

Structura complexa a piciorului si natura nespecifica a durerii din cadrul sindromului cuboid, fac ca acest prejudiciu sa fie dificil de diagnosticat.

Uneori, tehnicile de imagistica medicala precum radiografia sau imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) nu identifica semne ale acestei afectiuni, chiar daca aceasta este prezenta. Sindromul cuboid poate, de asemenea, sa imite simptomele altor probleme ale picioarelor, cum ar fi fracturile sau pintenii calcaneeni.

Pentru a stabili un diagnostic corect si pentru a gasi cel mai eficient tratament, medicul trebuie sa realizeze un examen fizic aprofundat si sa examineze istoricul medical al unei persoane.

Tratarea sindromului cuboid implica intotdeauna odihna si eliminarea activitatilor care presupun punerea de presiune pe piciorul lezat. Aplicarea de gheata si a unei fase elastice, dar si ridicarea piciorului mai sus decat nivelul inimii pe o perna reprezinta alte metode utile.

In cazul in care durerea persista sau se inrautateste, medicul trebuie consultat de urgenta. Anumite manevre realizate de terapeutii din domeniu pot ajuta la ameliorarea sau disparitia simptomatologiei.

Aceste manevre au rolul de a forta osul sa revina in pozitia initiala. Cu toate acestea, trebuie stiut ca manevrele de acest tip nu sunt recomandate daca exista si alte afectiuni asociate, precum artrita, bolile osoase, fracturile, tulburarile circulatorii sau ale nervilor.

Tratamentele suplimentare pot include utilizarea unor orteze pentru sprijinirea si alinierea corecta a piciorului, dar si administrarea medicamentelor antiinflamatorii, pentru a reduce durerea si inflamatia.

In unele cazuri, masajul gambei poate ajuta la repozitionarea osului. Chirurgia este utilizata in rare cazuri, atunci cand alte optiuni de tratament nu au functionat.

Durata de timp necesara recuperarii dupa sindromul cuboid depinde de mai multi factori, precum:

• Durata de timp pana la inceperea tratamentului;
• Cauza sindromului cuboid;
• Daca leziunea initiala a fost usoara sau severa;
• Daca s-a tinut cont de indicatiile medicului;
• Daca afectiunea a fost diagnosticata si tratata corect.

Terapia fizica poate juca un rol important in recuperarea completa a unei persoane cu sindrom cuboid. De asemenea, aceasta terapie poate preveni complicatiile ulterioare.

Terapia fizica include:

• Reconsolidarea fortei si functiei piciorului;
• Intretinerea musculaturii;
• Exercitii pentru imbunatatirea echilibrului.

In unele cazuri, pentru a evita presiunea pe piciorul lezat, medicul poate indica utilizarea unor carje sau bastoane.

Factorii comuni de risc ai sindromului cuboid sunt reprezentati de:

- Supraponderabilitate sau obezitate;

- Purtarea pantofilor de marimi nepotrivite;

- Purtarea perechilor de incaltaminte de calitate inferioara;

- Practicarea de exercitii fizice fara o incalzire adecvata;

- Practicarea activitatilor fizice fara a tine cont de durere si fara a avea perioade de odihna suficiente;

- Efectuarea unor activitati, precum alergatul sau mersul pe suprafete neregulate sau accidentate;

- Fracturile oaselor vecine ale cuboidului;

- Practicarea unor sporturi precum atletismul sau baletul;

- Practicarea de activitati fizice ce implica miscari repetitive si impact crescut asupra piciorului;

- Asocierea unor alte afectiuni precum artrita sau osteoporoza.

Sindromul cuboid nu este o afectiune grava si poate fi usor de tratat de catre medic, uneori implicand si terapia fizica. Perspectiva este, de obicei, foarte buna pentru persoanele cu aceasta afectiune. In urma tratamentului, majoritatea persoanelor se pot intoarce la activitatile normale, cu putine riscuri de reaparitie.

Medicul trebuie anuntat daca apar dureri persistente la nivelul piciorului inainte de face orice manevra care ar putea agrava situatia.

De multe ori pot exista alte afectiuni de sanatate care sa imite sindromul cuboid. Identificarea rapida si tratarea precoce a starii de sanatate ofera cele mai bune sanse de recuperare.