Hidatidoza osoasa - cum afecteaza oasele si cum o putem trata

Hidatidoza osoasa (boala hidatica a osului) este o infectie parazitara rara care se transmite pe cale digestiva prin ingestia accidentala a oualor de viermi parazitari (tenii) care se gasesc in fecalele animalelor infectate (de regula pisici si caini).

Acesti viermi parazitari fac parte din clasa cestodelor, genul Echinococcus si este reprezentat de tenii de cativa milimetri. Genul Echinococcus prezinta mai multe tipuri de specii, din care Echinococcus granulosus si multilocularis sunt cele care afecteaza oamenii si sunt cel mai frecvent intalnite.

In organismul uman, se dezvolta treptat un chist hidatic, care cel mai frecvent se regaseste in ficat, apoi al doilea organ afectat ca frecventa este plamanul si foarte rar poate fi vorba de afectarea osoasa (coloana vertebrala, bazin, femur, tibie, humerus, stern craniu, etc.).

Modul de dezvoltare a chistului la nivel osos este diferit fata de celalalte organe. La nivelul osului, chistul produce microvezicule care inlocuiesc tesutul osos normal care va produce necroza ischemica cu aparitia distructiei osoase. Ulterior, dupa distrugerea tesutului osos, propagarea se poate face catre tesuturile din jur.

Prezenta chistului hidatic la nivelul osului poate fi asimptomatica ani de zile.

De multe ori, simptomele nu isi fac simtita prezenta decat in stadii mai avansate, cand chistul hidatic a crescut in dimensiune. De obicei, cand exista o localizare osoasa a unui chist hidatic, pacientul se prezinta la medic acuzand durere, tumefactie sau chiar o fractura pe os patologic. Astfel, chistul hidatic poate mima semnele unei tumori osoase, cu marirea de volum si durere la nivelul segmentului afectat.

Se considera ca cel mai frecvent afectata este coloana vertebrala. Chistul hidatic se poate dezvolta extradural, intradural sau intramedular. De exemplu, in cazul localizarii chistului la nivelul coloanei lombare pot aparea deficite neurologice precum, parestezii (“amorteli”) si tulburari sfincteriene precum dificultate de evacuare a urinei si scaunului.

In ceea ce priveste semnele generale care pot precede diagnosticul de echinococoza osasa putem regasi urmatoarele: oboseala, transpiratii, stare de greata, inapetenta, subfebrilitate sau febra, etc.
Referitor la copii, hidatidoza osoasa este un diagnostic putin probabil deoarece dezvoltarea chistului osos este lenta.

In fata unui tablou clinic in care durerea este de o intenstitate mare, se recomanda si examinare imagistica, sub forma unei ecografii musculo-scheletale, radiografii, computer tomograf sau rezonanta magnetica. De retinut, ca examinarea imagistica nu confirma natura hidatica a chistului.

Pe radiografie se poate observa o imagine chistica cu diferite caracteristici sau distructia neregulata a suprafetei osoase unde se afla chistul.

Rezonanta magnetica nucleara este cea mai sensibila investigatie in depistarea chistului hidatic la nivel osos, fiind considerata cea mai utila investigatie.

In cazul suspiciunii unei infectii se pot detecta anticorpii specifici din sange. Dozarea anticorpilor de tip IgG anti Echinococcus granulosus si multilocularis este necesara in cazul unei suspiciunii clinice.
In stadii incipiente, pot fi prezente rezultate negative.

Diagnosticul diferential se poate face cu orice patologie in care avem prezent un aspect de formatiune pseudotumorala. De exemplu, hidatidoza osoasa poate fi confundata cu tuberculoza osoasa sau tumori maligne osoase.

Tratamentul este unul dificil, deoarece de cele mai multe ori, diagnosticul bolii vine in stadii avansate. De asemenea, tratamentul este unul individualizat.

Optiunile terapeutice sunt urmatoarele:

• Monitorizarea in cazurile asimptomatice sau cand pacientul refuza interventia chirurgicala
• Tratament medicamentos cu antihelmintice atat preoperator cat si postoperator
• Tratament chirurgical cu excizia chistului si a tesutului osos din jur

In cazul prezentei chistului hidatic pe toata grosimea osului se va face o excizie larga a segmentului de os afectat. Chistul hidatic osos va beneficia de tratament care consta in excizia segmentului osos afectat (chiuretaj) la care se va asocia tratament medicamentos antihelmintic pentru infectia parazitara.

In cazul prezentei chistului la nivelul coloanei vertebrale se va practica laminectomie.

Cele mai utilizate medicamente pentru tratarea acestei boli parazitare sunt cele antihelmintice. Acestea se absorb foarte bine in chist si se recomanta atat preoperator, cat si postoperator, pentru a preveni recidiva formarii chistului. In combinatie, se pot asocia si alte preparate farmaceutice.

Rolul tratamentului medicamentos este de a reduce dimensiunea chistului si de a steriliza continutul inainte de interventia chirurgicala pentru a limita diseminarea in organism.

Intarzierea diagnosticului cert si a tratamentului chirurgical si medicamentos adecvat pot duce la aparitia deformarilor si a instalarii complicatiilor care pot fi grave precum deficitul neurologic.

Masurile de preventie pentru evitarea infectarii constau in educatia sanitara a populatiei. Incepand cu igiena personala a mainilor si continuand cu profilaxia veterinara prin efectuarea deparazitarilor periodice interne si externe, dar si cu vaccinarea anuala a animalelor de companie, putem limita incidenta infectiei cu Echinococcus granulosus si multilocularis.

Chiar daca boala hidatica a osului este considerata destul de rara, complexitatea patologiei poate face dificil tratamentul curativ. In urma unui diagnostic cert de hidatidoza osoasa, tratamentul trebuie initiat cat mai rapid pentru a limita distructia osoasa si implicarile acesteia care pot duce la dizabilitate.

Bibliografie
https://mss-ijmsr.com/osseous-hydatid-disease-a-series-of-cases/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2600110/