Diagnosticul si managementul tumorilor osoase benigne

Majoritatea tumorilor ce isi au originea in tesutul osos sunt benigne, necanceroase. Acestea nu se vor raspandi de la locul de origine catre alte tesuturi.

Tumorile osoase pot aparea in orice os din sistemul scheletal si in orice regiune a osului. Cele mai frecvent afectate oase sunt cele de dimensiuni mari: femurul, tibia, humerusul, oasele pelvisului, coloana vertebrala si coastele. Unele tipuri de tumori sunt specifice anumitor oase.

Tumorile osoase benigne afecteaza cel mai des persoane cu varsta sub 30 de ani. O mare parte dintre acestea sunt diagnosticate la copii aflati inca in crestere si dezvoltare musculo-scheletala.

Multe tumori benigne inceteaza sa creasca odata cu copilul afectat, atunci cand oasele ating varsta matura (14-16 ani la fete, 16-19 ani la baieti).

Cele mai frecvent diagnosticate tumori osoase benigne includ:

• Encondromul: O tumora cu originea in cartilaj, gasite in interiorul osului in canalul medular

• Osteocondromul: O tumora formata din tesut osos si tesut cartilaginos, ce creste odata cu osul. Osteocondromul creste inafara osului, protruzand inafara acestuia

• Fibrom neosificant: Aceasta este cea mai comuna tumora osoasa regasita la copii. Se vindeca spontan deseori, fiind diagnosticate incidental in cadrul unei radiografii pentru alta leziune

• Condroblastomul: Desi este o tumora benigna, condroblastomul poate afecta articulatiile din vecinatate, producand durere semnificativa. Astfel este una dintre putinele tumori benigne ce necesita rezectie chirurgicala

• Osteomul osteoid:  Mai frecventa la pacientii de sex masculin, acest tip de osteom afecteaza oasele lungi. Poate da dureri intense in timpul noptii din cauza interactiunilor hormonale

• Osteoblastomul: De asemenea mai frecventa in randul pacientilor de sex masculin, necesita de cele mai multe ori tratament chirurgical

• Condromul periostal: Tumora formata din cartilaj si localizata pe suprafata unui os, la nivelul periostului

• Tumora cu celule gigante. Desi benigne si foarte rare, aceste tumori cresc rapid si sunt agrezice. Tratamentul este chirurgical

• Fibromul condromixoid: Originea tumorii este in maduva osoasa a oaselor lungi, fiind tratata chirurgical

• Chist osos anevrismal: Aceste tumori pot creste foarte mult in dimensiuni. Tratamentul cu injectii repetate in cadrul scleroterapiei, precum si tratamentul chirurgical, sunt de regula necesare si eficiente

• Chist osos unicameral: Aceste tumori osoase se gasesc de regula in regiunea platourilor de crestere, avand rol de slabire a osului si fragilizare a acestuia. Grefa osoasa este tratamentul de electie pentru acest tip de tumora

• Displazia fibroasa: O tumora osoasa comuna, ce poate fi unica sau multipla. Nu necesita operatie de obicei, decat in cazurile in care osul este slabit din cauza dimensiunii mari a tumorii

Tumorile osoase se formeaza atunci cand celulele din tesutul osos incep sa creasca necontrolat, exagerat de mult, inmultindu-se semnificativ. Celulele inmultite si mutante vor forma mici aglomerari ce constituie intr-un final tumora. Nu se cunosc cauze sau factori de risc semnificativi pentru ca un pacient sa dezvolte tumori osoase benigne.

Semnele si simptomele pot fi specifice si pot fi observate de catre pacient sau de cei din jur.

Posibilele simptome includ:

• Prezenta unei leziuni reliefate evidente la nivelul trunchiului sau membrelor

• Durere severa ce creste in intensitate

• Fracturi de os patologic, pe oasele slabite de prezenta tumorii

In majoritatea cazurilor insa, tumorile benigne osoase sunt asimptomatice.

Daca sunteti ingrijorat in legatura cu o proeminenta la nivelul unui os, ar fi bine sa faceti o vizita medicului dumneavoastra.

Acesta va incepe cu cateva intrebari in legatura cu simptomele dumneavoastra si debutul acestora, precum si cateva intrebari despre istoricul medical personal sau familial. Urmeaza apoi un examen fizic obiectiv si cateva teste paraclinice care sa orienteze medicul catre diagnostic.

Testele utilizate pentru a diagnostica tumorile osoase includ:
• Teste imagistice: radiografie osoasa, CT, RMN
• Densitometrie osoasa
• Analize de sange cu markeri specifici pentru a exclude tumorile maligne
• Biopsie tumorala

In cazul copiilor, medicul pediatru va colabora cu medicul ortoped pediatru pentru a diagnostica tumora benigna si pentru a intocmi un plan de tratament.

Tumorile osoase benigne nu au un tratament standard. Tratamentul acestora depinde de particularitatile tumorii, dimensiuni, localizare si efectul pe care il are tumora asupra integritatii osoase.

In multe cazuri, medicul va recomanda abordarea ,,asteapta si vezi’’ care presupune monitorizarea periodica a tumorii. Aceasta se aplica in special in cazurile asimptomatice cu tumori ce nu impun probleme de functionalitate osoasa si nu dau complicatii.

Alte optiuni de tratament posibile includ medicatia antialgica si interventia chirurgicala.

Majoritatea tumorilor benigne ce au indicatie de operatie raspund bine la rezectia chirurgicala. Probabilitatea de recidiva este mica, undeva sub 5%. Tumorile cu celule gigante sunt mai predispuse la recidiva, insa exista metode eficiente de a trata tumora recidivanta.

In ceea ce priveste tratamentul chirurgical, atunci cand se alege operatia de rezectie a tumorii, rezectia trebuie sa includa si o portiune de tesut osos sanatos din jurul tumorii.

Chirurgul ortoped va trebui sa prezerve pe cat posibil tesutul sanatos, evitand traumatizarea acestuia. Osul este apoi imobilizat si stabilizat cu ajutorul echipamentelor ortopedice speciale.

Pot fi utilizate si grefe osoase pentru a reumple deficitul de tesut, cand este necesar. Combinarea acestor tehnici permite pacientilor operati, in special celor tineri, sa se reintoarca la activitatile obisnuite complet, fara sa aiba restrictii in urma operatiei.

Exista cateva tratamente specifice anumitor tipuri de tumori benigne osoase. Osteomul osteoid poate fi tratat prin ablatie cu radiofrecventa, o procedura ce necesita anestezie si colaborare intre medicul ortoped si medicul radiolog. Chistul osos anevrismal poate fi tratat prin injectii repetate de doxiciclina, avand sanse mari de recuperare fara tratament chirurgical.

Riscurile acestor pacienti sunt riscurile tratamentului chirurgical, prezente de altfel in cazul oricarei operatii. Majoritatea operatiilor sunt directe, fara implicarea altor organe, astfel ca nu exista probleme majore de cele mai multe ori. Infectia, hemoragia si problemele de mobilitate sunt riscurile posibile ce apar rar la acesti pacienti.

Prognosticul pacientilor cu tumori osoase benigne este unul foarte bun. Tratamentul este accesibil si eficient, ameliorand orice simptomatologie. Sansa de malignizare a acestor tumori este foarte mica, mai putin de 1%.

Tumorile osoase benigne reprezinta tumori ale tesutului osos ce pot afecta orice os din corp, fara sa se raspandeasca insa la alte organe. Exista numeroase tipuri, fiecare avand caracteristici proprii, iar tratamentul este eficient pentru fiecare dintre acestea.
Prognosticul pacientilor este bun iar riscurile chirurgicale sunt minime.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16775-benign-bone-tumors
https://www.msdmanuals.com/home/bone,-joint,-and-muscle-disorders/bone-and-joint-tumors/noncancerous-bone-tumors