Cum sunt diagnosticate si tratate fracturile osoase

Fracturile osoase se refera la ruperea completa sau partiala a unui os, in diverse sensuri - transversal, longitudinal sau in bucati multiple.

Desi oasele corpului uman sunt rigide, ele se indoaie sau cedeaza intr-un anumit grad, cand sunt supuse unei presiuni exterioare. Atunci cand forta pe care o suporta este prea mare, oasele se pot rupe, aparand fracturile care trebuie sa fie diagnosticate si tratate de urgenta.

Severitatea fracturilor osoase difera in functie de cauzele care le-au produs. De pilda, daca punctul de rupere al osului a fost fortat la o intesitate mai mica, acesta poate crapa, in loc sa se rupa in mod complet.

Daca osul se rupe in mai multe fragmente osoase care penetreaza tesutul cutanat sau o rana este suficient de adanca, incat expune osul fracturat, atunci este vorba despre o fractura deschisa, extrem de periculoasa din prisma infectiei care s-ar putea stabili atat la nivelul pielii, cat si al osului.

Tipuri comune de fracturi osoase sunt

- fractura stabila (capetele rupte ale osului sunt aliniate si foarte putin dislocate);
- fractura deschisa (pielea este perforata de catre os sau de un obiect exterior);
- fractura transversala (prezinta o linie orizontala a rupturii osoase);
- fractura oblica (ruptura are o forma unghiulara);
- fractura cominutiva (osul se fragmenteaza in trei sau mai multe segmente);

Pot exista foarte multe cauze ale fracturilor osoase, insa printre cele mai frecvente se numara

- Traumele - o cazatura, un accident rutier, o confruntare violeta etc.;
- Osteoporoza - afectiunea scade densitatea osoasa si creste predispozitia catre fracturi;
- Suprasolicitarea - miscarile repetitive pot obosi musculatura si pot exercita o presiune majora asupra oaselor, rezultand fracturile de stres;

Cele mai multe fracturi sunt extrem de dureroase si pot limita miscarea zonei afectate. Alte simptome comune ale fracturilor sunt

- umflaturile vizibile si sensibilitatea la atingere;
- echimozele (vanataile);
- diformitatile (membrele inferioare sau superioare pot suferi modificari in forma lor anatomica fireasca sau osul poate penetra tesutul cutanat);

Imediat ce suspectati o fractura osoasa, apelati la un consult medical de urgenta. Medicii pot recunoaste aceste probleme examinand regiunea anatomica lezata si efectuand o radiografie. Chiar si asa, acestea pot sa ascunda o fractura dificil de observat, asa cum sunt cele de la nivelul incheieturilor mainii, soldului (in cazul persoanelor varstnice) sau fracturile de stres (comune in randul atletilor).

In aceste situatii, medicul poate efectua alte teste de specialitate, precum tomografia computerizata, imagistica prin rezonanta magnetica (RMN-ul) sau ecografia osoasa. In unele cazuri specifice, asa cum este o fractura suspectata la incheietura mainii, medicul poate monta o atela pentru imobilizarea zonei si poate solicita o a doua radiografie dupa 10-14 zile.

Ocazional, chiar si dupa ce s-a stabilit diagnosticul de fractura osoasa, poate fi nevoie de efectuarea mai multor teste medicale (tomografia computerizata (CT), RMN-ul sau angiograma - o radiografie speciala a vaselor de sange), pentru stabilirea eventualelor leziuni suferite la nivelul tesuturilor din jurul osului fracturat.

In cazul in care este suspectata o fractura craniana, medicul va solicita efectuarea de urgenta a unei tomografii computerizate (fara alte radiografii), pentru a diagnostica fractura si, cu atat mai important, posibilele leziuni interne craniene, precum hemoragia la nivelul creierului.

Un exceptia fracturilor minore (stabilite la varful unui deget, de pilda), fracturile osoase presupun administrarea unui tratament de urgenta la spital.

Primul ajutor in cazul fracturilor osoase este extrem de important. Daca observati o persoana ranita si banuiti ca ar fi putut suferi fracturi ale oaselor spatelui, gatului sau soldului, nu ii schimbati pozitia corpului pana la sosirea echipei medicale de urgenta. Intre timp, puteti preveni agravarea fracturilor si a complicatiilor acestora, imobilizand membrul afectat cu atele improvizate (bucati de lemn, plastic, metal sau orice alt material rigid).

In prezenta hemoragiei, este important sa aplicati o presiune asupra ranii pana la oprirea sangerarii, inainte de aplicarea atelelor.

Oasele fracturate trebuie sa fie repozitionate si mobilizate, astfel incat sa se poata vindeca in mod corect (acest procedeu poarta numele de reductie osoasa). Repozitionarea osului fracturat fara interventie chirurgicala se numeste reductie osoasa inchisa, iar fracturile severe pot avea nevoie de reductie osoasa deschisa (prin operatie).

Dupa repozitionarea osului, majoritatea fracturilor au nevoie de montarea unor atele sau turnarea de ghips (sulfat natural hidratat de calciu), pentru o vindecare mai rapida si corecta a osului afectat. Medicamentatia se rezuma la administrarea de analgezice pentru atenuarea durerilor.

Gimnastica de recuperare poate sa inceapa imediat, pentru stimularea circulatiei sanguine, vindecarea si mentinerea tonusului muscular si prevenirea aparitiei cheagurilor de sange si a rigiditatii membrului bolnav.

Dupa indepartarea ghipsului, zona din proximitatea fracturii ramane inflexibila timp de cateva saptamani si poate prezenta umflaturi. De asemenea, pot aparea fire crescute sub piele, din pricina iritatiei provocate de ghips la nivelul foliculilor de par. In cazul oaselor membrelor inferioare fracturate, mersul poate sa fie dificil (schiopatat) pana la recuperarea completa. Simptomele dispar, de regula, dupa o luna de la tratament.

In urma vindecarii unei fracturi, este recomandata utilizarea treptata a membrului afectat, intrucat poate sa fie necesara o perioada de 4-6 saptamani pana la recapatarea vigorii osoase. Medicul poate sa indice intensitatea efortului pe care pacientul poate sa il depuna, fara sa se expuna riscului unor complicatii. Exercitiile fizice efectuate in apa sunt o cale excelenta de reabilitare completa a oaselor fracturate.