Cat timp dureaza recuperarea dupa o fractura

Fractura se defineste ca intreruperea continuitatii osului ca urmare a actiunii unei forte traumatice asupra sa.

Pentru a se putea produce o fractura pe un os cu o structura normala este nevoie de o forta mare de actiune, astfel ca, de regula, atunci cand o forta actioneaza asupra osului, pana la ruperea acestuia, se mai poate produce o deplasare sau o deformare a acestuia. Atunci cand forta traumatica este prea mare, rezistenta osului este depasita si apare fractura.

Structura osului poate fi modificata in cursul vietii de diverse patologii si sa ii fie afectata rezistenta. Astfel, vorbim de fracturi pe os patologic, iar in acest caz orice ce traumatism de intensitate mica poate duce la aparitia fracturii. Exemplu de patologii care duc la scaderea rezisentei osului sunt: osteoporoza, osteomalacia, osteomielita, boala Paget, procese maligne/ benigne, poliartita reumatoida, etc.

Diagnosticul de fractura se pune clinic si imagistic (radiografic de regula). O fractura poate fi completa (intrerupere completa cu deplasarea fragmentelor osoase) si incompleta (fara deplasare osoasa, cu pastrarea integritatii si aparitia unei fisuri in os). O fractura cu deplasare intarzie mai mult procesul de refacere al osului si face recuperarea mai grea.

In functie de prognosticul ulterior, ele se pot imparti in fracturi stabile care dupa imobilizare cu aparate ghipsate, orteze, bandaje, fase sau atele nu mai prezinta risc de deplasare sau fracturi instabile care necesita suplimentar si interventie chirurgicala.

De tratamentul initial al unei fracturi se ocupa medicul ortoped care in functie de tipul, localizarea si producerea acesteia, va alege tratamentul corespunzator. Acesta va tine seama de riscurile si varsta pacientului.

Ulterior, ca parte integranta a tratamentului corespunzator al unei fracturi, vine in completare rolul medicului de Medicina fizica si de Reabilitare, cunoscut si ca medic de Recuperare Medicala, care trebuie sa stabileasca momentul optim inceperii programului de recuperare dupa o imobilizare sau postoperator.

Consectintele neinceperii recuperarii in timp util pot fi suparatoare deoarece fractura se poate vindeca cu sechele precum: calus vicios, hipotrofie sau atrofie musculara, pseudoartroza, redoare articulara, tulburari ale sistemului nervos periferic.

In mod normal, dupa tratamentul de recuperare medicala, pacientul efectueaza din nou o radiografie de control pentru a vedea daca mai exista traiectul de fractura sau daca s-a vindecat complet.

Se considera ca procesul de consolidare al osului incepe dupa aproximativ 3-6 saptamani de la producerea fracturii.

Unul din scopurile programului de recuperare dupa o fractura este de a ajuta pacientul sa se reintegreze in activitatile sale zilnice.

In prima etapa a programului recuperator se pune accent pe combaterea edemului cu scopul reducerii acestuia. Astfel, se adopta asa zisele posturari antideclive. In cazul unei fracturi la nivelul membrelor superioare, se tine mana ridicata deasupra inimii, iar in cazul unei fracturi la nivelul membrelor inferioare, se ridica picioarele cu aproximativ 20 cm mai sus decat trunchiul atunci cand sunteti culcat pe spate. Pentru a reduce edemul se mai poate aplica local o compresa rece timp de 20 minute.

In functie de timpul care a trecut de la aparitia fracturii, se pot incepe treptat exercitile de kinetoterapie care trebuie dozate astfel incat sa nu epuizeze repede pacientul. Acestea trebuie executate cand pacientul este odihnit si daca apare durerea ar trebui scazuta intensitatea sau chiar oprite. In prezenta durerii, executarea exercitiului va fi una neadecvata. De retinut ca durerea inhiba forta musculara. Exercitiile depind de gradul deficitului si sunt intodeauna individualizate in functie de cazul dat.

Prin exercitile de kinetoterapie se urmareste recastigarea mobilitatii si a stabilitatii articulatiei afectate, dar si refacerea fortei musculare prin exercitii de tonifiere.

Un muschi nefolosit pierde zilnic aproximativ intre 3-5% din forta pe care o are si este important ca atunci cand avem imobilizat un membru sa antrenam muschiul prin exercitii izometrice zilnice. Astfel luptam impotriva slabirii musculare. Atrofia musculara apare undeva la 10 zile dupa nefolosirea unui muschi.

In ceea ce priveste metodele de electroterapie, ele sunt aplicate cu prudenta, ba chiar interzise in cazul prezentei materialelor metalice de osteosinteza (tijelor, placi, suruburi, etc.) sau in cazul protezelor. Implantul metalic este incalzit sub actiunea curentilor electrici.

Ca exceptie a procedurilor de electroterapie care se pot aplica si pacientilor purtatori de materiale metalice avem:

- Terapia TECAR (unde lungi): aceasta este o metoda moderna de tratament. Se recomanda aplicatii zilnice cu durata de 10-20 minute pe zona de tratat.

- Deep Oscillation (camp electrostatic oscilant) cu aplicatii zilnice cu durata sedintei de 10 minute. In cazul in care nu sunt prezente materiale metalice, procedurile de electroterapie vin in ajutorul vindecarii fracturilor osoase prin grabirea procesului de refacere.

De asemenea, pot fi recomandate ultrasunetul si laserul cu utilizarea lor timp de 5 minute pe zona afectata intr-o sedinta.
De exemplu, un pacient a carui fractura a stat cateva saptamani imobilizata poate beneficia de electrostimulare EMS cu rolul de a intarii musculatura slabita. Aceasta procedura actionand ca un fel de supliment la antrenamentul conventional format din exercitii de kinetoterapie. Nu se poate aplica pe fracturi proaspete.

Procedurile de electroterapie ar trebui sa se execute zilnic timp de minim 10 zile.

Timpul de recuperare al unei fracturi difera de la caz la caz si este influentata de o multitudine de factori. Dar in mare, se poate spune ca perioada de recuperare poate sa dureze de la 6 saptamani pentru fracturi necomplicate, pana la un an de zile pentru cele complicate sau care au suferit si interventie chirurgicala.

Ca recomandari de final, exista o serie de reguli generale care trebuie indeosebi respectate dupa vindecarea unei fracture, cum ar fi:

• mentinerea unei greutati corporale in limite normale
• abordarea unui regim dietetic bogat in calciu, minerale, antioxidanti si proteine
• evitarea mersului pe teren accidentat
• continuarea exercitiilor de kinetoterapie la domiciliu pentru pastrarea fortei musculare si amplitudinii de miscare castigate pe parcursul programului recuperator

Bibliografie
https://radiopaedia.org/articles/fracture-healing
https://kidshealth.org/en/parents/fractures-heal.html
https://www.physio-pedia.com/Rehabilitation_of_Fractures_in_Disasters_and_Conflicts?utm_source=physiopedia&utm_medium=related_articles&utm_campaign=ongoing_internal
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/muscle-atrophy