Calusarea sau repararea osoasa: indicatii, riscuri, recuperare

Cand suferiti o ruptura osoasa (cunoscuta sub denumirea de fractura), este important ca osul sa se poata vindeca corespunzator, in pozitie initiala. Exista mai multe tratamente pentru un os rupt, iar cel recomandat de medic se bazeaza pe mai multi factori, acestia incluzand cat de grava este fractura si localizarea acesteia.

In timp ce unele oase se pot vindeca purtand atele sau aparat gipsat, altele pot necesita tratamente mai invazive, cum ar fi calusarea sau repararea fracturilor osoase.

Repararea fracturilor osoase este o interventie chirurgicala prin care se fixeaza osul rupt folosind suruburi metalice, stifturi, tije sau placi pentru a tine osul in pozitia necesara repararii. Aceasta interventie mai este cunoscuta si sub numele de operatie de reducere deschisa si fixare interna.

Repararea fracturilor osoase este utilizata atunci cand un os rupt nu se vindeca sau nu se va vindeca in mod corespunzator printr-o metoda neinvaziva, conservatoare.

Vindecarea necorespunzatoare care necesita interventie chirurgicala poate aparea in cazurile fracturilor deschise, in care osul perforeaza tegumentul si in cazul fracturilor care implica articulatii, cum ar fi incheieturile sau gleznele.

Daca oasele articulatiilor nu ar fi reparate, mobilitatea functionala a unei persoane ar putea fi grav afectata.

Discutati cu medicul despre istoricul medical, inclusiv orice afectiuni cronice sau interventii chirurgicale anterioare. De asemenea, medicul trebuie informat despre medicatia luata si existenta alergiilor la medicamente sau suplimente alimentare.

Medicul va cere, de asemenea, teste de imagistica medicala pentru a vedea exact unde a fost produs traumatismul asupra osului si unde este rupt. Exemplele ar putea include radiografiile, scanarile CT si IRM.

Cu o zi inainte de procedura, medicul va recomanda, in cele mai multe cazuri, ca pacientul sa nu manance nimic cu cateva ore inainte de operatie.

Complicatiile din aceasta interventie sunt rare. Exemplele sunt reprezentate de alergii la anestezie, sangerare, tromboza, infectie. Pentru a reduce la minimum riscul aparitiei complicatiilor, trebuie ca medicul sa fie foarte bine informat despre medicatia pacientului.

De asemenea, pacientul trebuie sa respecte cu strictete toate indicatiile medicului inainte si dupa procedura. Acestea pot include instructiuni despre pastrarea pansamanetului si a plagii curate si uscate.

Operatia de repararare a fracturilor osoase poate dura chiar si mai multe ore. In cele mai multe cazuri este administrata anestezie generala pentru ca pacientul sa doarma in timpul interventiei. Poate fi administrata, de asemenea, anestezie locala, cu rolul de a amorti doar membrul afectat.

Chirurgul poate efectua o incizie peste locul de fractura daca se utilizeaza o placa cu suruburi sau poate face o incizie la capatul unui os lung si poate plasa o tija pe partea interioara a osului pentru a stabiliza si repara fractura.

Osul fracturat este asezat apoi in pozitia dorita. Chirurgul poate folosi suruburi metalice, tije sau placi pentru a fixa osul la loc. Aceste materiale pot fi temporare sau permanente.

Medicul poate recomanda chiar si o grefa osoasa, in functie de gravitatea fracturii. Aceasta procedura utilizeaza tesut osos, din alta parte a corpului sau de la un donator, pentru a inlocui portiunile de os pierdute. De asemenea, vasele de sange care au fost deteriorate in timpul vatamarii vor fi reparate in timpul interventiei chirurgicale.

Cand osul fracturat a fost stabilizat in pozitia dorita, chirurgul inchide plaga cu cusaturi sau capse, iar apoi o panseaza cu pansament steril. Partea vatamata poate fi asezata intr-un sistem de atele sau aparat gipsat dupa finalizarea procedurii chirurgicale.

Medicul va spune timpul de recuperare preconizat pentru vindecarea fracturii. Acest interval dureaza de obicei 6-8 saptamani. Cu toate acestea, acest interval de timp poate varia in functie de tipul, locatia, gravitatea si numarul fracturilor.

Imediat dupa procedura chirurgicala pentru reparararea osului fracturat, pacientul este dus intr-o camera de recuperare. Aici personalul medical al spitalului va monitoriza functiile vitale ale pacientului (tensiune arteriala, frecventa respiratorie, frecventa cardiaca, temperatura).

In functie de amploarea vatamarii corporale si de progresele inregistrate dupa interventia chirurgicala, poate fi necesara internarea peste noapte sau mai mult.

Dupa interventia chirurgicala apar durerea si inflamatia. Aplicarea de gheata, ridicarea si odihnirea membrelor fracturate pot ajuta la reducerea inflamatiei.

Medicul va prescrie, de asemenea, analgezice si antiinflamatoare pentru a usura disconfortul pacientului. Daca durerea incepe sa se agraveze dupa cateva zile, in loc sa se imbunatateasca, este impusa consultarea de urgenta a unui medic.

Medicul ofera instructiuni despre cum trebuie ingrijita plaga, cusaturile sau capsele. Pansamentul chirurgical trebuie pastrat curat si uscat. Peste pansament va fi plasat adesea un bandaj chirurgical.

Este normal ca la locul de incizie sa apara amorteli, dureri, inflamatie, dar daca apar simptome care se agraveaza sau persista precum durere care nu cedeaza, edemul (umflatura), eritemul (roseata) si lichidul de drenaj urat mirositor, medicul trebuie anuntat de urgenta.

In unele cazuri, puteti simti o placuta sau un surub la palpare, in momentul in care sunt foarte putine fibre musculare sau tesuturi moi care sa le acopere, de exemplu de-a lungul exteriorului gleznei sau in partea superioara a mainii.

Medicul recomanda deseori si terapia fizica pentru a ajuta musculatura sa se readapteze in jurul osului ranit. Acest lucru ajuta la vindecare si reprezinta un mod pentru a preveni accidentele suplimentare.

Desi este foarte usor sa ne imaginam oasele ca fiind bucati solide din material osos, ele au de fapt multe vase de sange care pot spori vindecarea. Cu timpul, organismul va incepe sa produca noi vase sange care vor ajuta la vindecarea osului.

Chiar daca fractura a fost reparata, aceasta se poate rupe din nou. Din acest motiv trebuie fim precauti ori de cate ori este posibil, pentru a preveni ranirea. Un lucru benefic este constituit de o dieta bogata in alimente care contin calciu si vitamina D, de exemplu oua, lapte, branzeturi, legume cu frunze verzi etc.

O alta metoda este reprezentata de echipamentele de protectie, de exemplu casca, cotiere, genunchiere, manusi. Aceste metode de protectie sunt extrem de importante, ajutand la prevenirea traumatismelor.