Beneficiile ultrasunetului in fracturi

Fractura reprezinta o discontinuitate sau o intrerupere la nivelul unui os, ca urmare a unui traumatism. Fracturile sunt produse datorita actiunii unor forte exterioare. Pentru producerea unei fracturi este importanta marimea, durata si directia fortelor ce actioneaza asupra osului precum si modul in care este solicitat osul.

Varsta la care apar cel mai frecvent fracturile este intre 20 si 40 (prin activitatea lor oamenii sunt mai expusi traumatismelor in aceasta perioada). A doua perioada cu incidenta crescuta este cea a varstei a III-a datorita osteoporozei care diminueaza rezistenta osoasa.

La copii apar mai rar, desi sunt frecvent supusi traumatismelor (in timpul jocului), datorita elasticitatii mai mari a oaselor.

Exista mai multe criterii de clasificare a fracturilor. Cel mai frecvent folosite sunt urmatoarele:

1. Dupa modul de producere:
- fracturi directe (prin mecanism direct), la care focarul de fractura apare chiar la locul de actiune al agentului vulnerant;
- fracturi indirecte (prin mecanism indirect), la care focarul de fractura apare la distanta de locul de actiune al agentului vulnerant.

2. Dupa structura osului fracturat:
- fracturi ale osului normal;
- fracturi pe os patologic. Orice leziune care determina scaderea rezistentei osoase poate determina aparitia unei fracturi, numita fractura pe os patologic deoarece - traumatismul actioneaza asupra unui os in prealabil bolnav. La un traumatism minim, un astfel de os, cu rezistenta mecanica scazuta, se poate fractura.

3. Dupa traiect:
- fracturi incomplete;
- fracturi complete.

4. Dupa integritatea tegumentului:
- fracturi inchise;
- fracturi deschise.

Diagnosticul se va pune pe baza unor semne de probabilitate si a unor semne de certitudine, acestea din urma fiind foarte importante in perioada de dinaintea erei radiologiei pastrandu-si insa utilitatea in conditii de urgenta; diagnosticul de certitudine nu este posibil in afara examenului radiografic.

Semne de certitudine:
- Mobilitate anormala;
- Intreruperea continuitatii osoase;
- Crepitatii osoase;
- Netransmisibilitatea miscarilor in segmentul distal.

Dintre semnele de probabilitate enumeram: echimoza, durere, deformarea regiunii, impotenta functionala etc.
Frecvent apar complicatii atat generale cat si locale astfel incat fracturile nu trebuie privite ca o afectiune izolata a osului.

Dupa momentul instalarii lor, complicatiile locale se clasifica in:

1. Complicatii imediate:
Fractura deschisa;
Leziuni musculare;
Leziuni nervoase (cel mai frecvent nervul radial, nervul median si nervul sciatic popliteu extern);
Leziuni vasculare (sunt relative rare, dar sunt cu atat mai grave cu cat vasul lezat este de calibru mai mare).

2. Complicatii tardive:
Calusul vicios;
Retardul in consolidare;
Redorile articulare;
Pseudartroza.

Tratament
Ortopedic
Chirurgical
Recuperator

Refacerea continuitatii osoase include patru etape, ele fiind intricate si in continua evolutie:

1. Stadiul inflamator - dupa producerea fracturii, datorita rupturii vaselor osului, periostului si a celor musculare, se formeaza un hematom ce obstructioneaza fluxul sangvin la nivelul leziunii, rezultand astfel o zona de necroza. Are loc o eliberare de citokine ce initiaza angiogeneza si induc activitatea osteoclastica si macrofagica. Angiogeneza este esentiala prin aportul de oxigen, substante nutritive si celule la locul leziunii, pe cand rolul osteoclastelor si macrofagelor este acela de a indeparta tesuturile moarte.

2. Stadiul calusului fibrocartilaginos - angiogeneza va asigura aportul de celule osteogenice si fibroblaste la nivelul focarului de fractura. Aceste celule se vor diferentia, in functie de conditiile locale, in osteoblaste( in locurile cu vascularizatie bogata) si condroblaste ( acolo unde persista un grad de hipoxie). Oseteoblastele vor secreta matricea organica si fibrele de colagen. Intre fragmentele fracturate se va forma un calus fibros cu insule cartilaginoase.

3. Stadiul calusului dur (calus osos primitiv) - calusul fibrocartilaginos se transforma in calus osos primitiv. Apar trabecule osoase subtiri, dezordonat dispuse. Calusul apare initial la periferie, la nivelul extremitatilor osoase fracturate. El evolueaza in directia focarului de fractura pentru a realiza unirea fragmentelor.

4. Faza finala a procesului de vindecare al fracturii este reprezentata de remodelarea osoasa. Osteoclastele continua sa indeparteze tesutul osos necrozat pentru a face loc osului nou format. Simultan, osteoblastele inlocuiesc osul trabecular cu os compact printr-un process numit osificare encondrala. Aceasta etapa tine de la cateva luni pana la ani, realizandu-se sub influenta factorilor mecanici.

In ciuda progreselor facute in fixarea si tratamentul fracturilor, dificultatile in vindecarea acestora persista. Aria tratamentului recuperator in cazul fracturilor este relativ extinsa, insa ne vom opri asupra fizioterapiei si in principal asupra ultrasunetului si a beneficiilor sale. Domeniul ultrasunetelor apartine unei zone de interferenta intre electro- si mecanoterapie (apartine inaltei frecvente), efectul fundamental fiind incalzirea structurilor tisulare profunde.

Ultrasunetele genereaza in tesuturile profunde efecte locale, urmate pe calea sistemului nervos de procese generale si la distanta. In cazul fracturilor se utilizeaza dozele mici de ultrasunete avand efect biostimulator, in sensul stimularii functiei celulare. Au fost propuse mai multe metode pentru accelerarea procesului de vindecare al fracturilor, printre care si ultrasunetul de mica intensitate ( LIPUS – low-intensity pulsed ultrasound).

Undele administrate prin intermediul LIPUS induc stres micromecanic la nivelul focarului de fractura, avand drept rezultat stimularea diferitelor procese celulare si moleculare implicate in vindecarea fracturii. Ultrasunetul se va aplica prin intermediul unei ferestre practicate la nivelul aparatului gipsat fara a interveni,in mod negativ, in stabilitatea segmentului lezat.

Initial, ultrasunetul era contraindicat in fracturile recente, datorita testelor pe animale care demonstrau ca ultrasunetul leza osul sau intarzia vindecarea fracturilor. Pe parcursul timpului insa, s-a demonstrat ca intensitatea ultrasunetului pare sa determine daca acesta este in beneficiul sau in detrimentul vindecarii fracturilor, ultrasunetul de mica intensitate avand rezultate benefice.

Cercetarile au demonstrat faptul ca utilizarea ultrasunetului de mica intensitate poate accelera procesul de vindecare influentand toate cele 4 stadii ale refacerii continuitatii osoase. Mai exact, stresul mecanic rezultat din emiterea undelor de presiune acustice ajuta la manipularea diferitelor tipuri de celule si molecule implicate in procesul de consolidare al fracturilor.

Din punct de vedere clinic, mai multe studii au evidentiat eficacitatea ultrasunetului de mica intensitate aplicat la scurt timp dupa producerea fracturii, rezultand o reducere a timpului de vindecare a leziunii cu pana la 50 % in unele cazuri. Cu toate acestea exista cateva contraindicatii; ultrasunetul nu se va aplica in cazul unor fracturi deschise sau care necesita interventie chirurgicala, femei insarcinate sau care alapteaza, indivizi ce nu au atins maturitatea osoasa, persoanele cu peacemaker cardiac, fracturi pe os patologic, persoane aflate sub tratament cu corticosteroizi sau anticoagulante.